353 Lapte pentru sugar

vome declanşate de lapte. Această intoleranţă este definitivă,

tratamentul ei constă în excluderea laptelui din alimentaţia

subiectului şi înlocuirea lui cu alimente industriale speciale,

fără lactoză. O intoleranţă la lactoză poate surveni şi mai

târziu, spre vârsta de 5 ani. Ea este consecutivă atunci unei

micşorări sau unei sistări a activităţii lactazice, dar nu

impune, în general o excludere definitivă a laptelui, din care

mici cantităţi (mai puţin de un sfert de litru) sunt tolerate

perfect, la fel ca şi iaurtul. In sfârşit, o intoleranţă la lactoză

poate fi tranzitorie, legată de o afecţiune digestivă, cel mai

frecvent de o diaree acută infecţioasă; ea se vindecă atunci

concomitent cu aceasta. Reintroducerea laptelui se face

treptat în patru sau cinci zile.

LAMBOU MUSCULOCUTANAT. Fragment compus

din piele, ţesut celular subcutanat, muşchi, deplasat de pe

O zonă intactă a organismului pe o zonă rănită pe care acesta

este destinat să o acopere.

Un lambou musculocutanat permite, de exemplu, să fie

reparate leziunile produse de un accident rutier pe o gambă

afectată în profunzime.

LAMBLIAZA. Boală parazitară provocată prin prezenţa

în intestinul subţire a unui protozoar flagelat, Giardiu

lamblia. SINONIM: giardiazâ.

CONTAMINARE. Parazitul, prezent sub forma unui chist

(adică într-o carcasă) pe sol, în apă sau în alimente sau pe

mâinile murdare, se transmite astfel de la un individ bolnav

la un individ sănătos.

Parazitul există în intestin sub două forme: o formă

chistică şi o formă vegetativă mobilă, susceptibilă să secreteze

o carcasă şi să se transforme în chist.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Atunci când se manifestă, simptomele

apar după una-trei zile după pătrunderea parazitului

în organism. Bolnavul are diaree dezgustătoare, frecventă

şi cu mucozităţi, însoţită de gaze intestinale şi de arsuri de

stomac; se observă, de asemenea, o pierdere în greutate,

mai frecventă la copii.

TRATAMENT. Lambliaza acută se vindecă de obicei fără

tratament, parazitul fiind eliminat în materiile fecale. Totuşi,

medicamente ca nitroimidazolii sunt susceptibile să suprime

rapid simptomele şi să împiedice propagarea infecţiei.

Tratamentul se aplică în plus tuturor persoanelor apropiate

contaminate.

PREVENIRE. Infecţia poate fi prevenită evitând contactul

cu apa sau cu alimentele contaminate şi spălând cu multă

conştiinciozitate mâinile înainte de a mânca.

LANDRY (Sindrom al lui). Inflamaţie acută a tecii de

mielină care înconjoară fibrele nervoase şi distrugere a

acestei teci, ambele fiind răspunzătoare de paralizii

deosebit de rapide. SINONIM: paralizie ascendenta.

Sindromul lui Landry constituie forma agravată şi rapidă

a sindromului lui Guillain-Barre.

LANGERHANS (insule ale lui). Porţiunea endocrină

a pancreasului care secretă insulina (hormon care reglează

nivelul glucozei în sânge).

Diabetul zaharat insulinodependent este consecutiv unei

insuficienţe a secreţiei de insulina de către insulele lui

Langerhans; această afecţiune este probabil de origine

autoimună.

LANŢURILOR GRELE (boală a). Boală rară a sângelui,

care afectează limfocitele, este caracterizată printr-o

secreţie patologică de lanţuri grele de imunoglobuline (unul

dintre cele două tipuri de lanţ proteic ce intră în compoziţia

anticorpilor de tip alfa).

LANUGO. Puf care acoperă în mod normal pielea fătului.

Lanugo este format din peri foarte fini, supli şi

nepigmentaţi, adesea foarte lungi. Lanugo dispare spontan,

înaintea naşterii sau la câteva săptămâni de la naştere.

LAPAROTOMIE. Deschidere chirurgicală a abdomenului

prin incizarea peretelui său. SINONIM: celiotomie.

LAPTE DE VACĂ. Lichid secretat de glandele mamare

ale vacii.

Compoziţia laptelui condiţionat şi distribuit industrial

este relativ constantă. Valoarea sa calorică este de 62 kilocalorii

pe 100 de grame de lapte integral, de 45 kilocalorii

pentru 100 grame de lapte semidegresat şi de 33 kilocalorii

pentru 100 grame de lapte degresat. Foarte bogat în proteine

(3,2%) şi în calciu (1 200 miligrame la litru), laptele este

un aliment recomandat tuturor vârstelor vieţii şi în mod

deosebit în perioada de creştere. Laptele integral şi cel

semidegresat conţin şi vitamina A, în timp ce vitaminele

grupului B (B2 şi Bl2, îndeosebi) sunt prezente în toate

tipurile de lapte (integral, semidegresat, degresat).

LAPTE MATERN. Lichid secretat de către glandele

mamare ale mamei, a cărui producere survine la aproximativ

3 zile după naştere. -•* ALĂPTARE.

LAPTE PENTRU SUGAR. Aliment lactat dietetic

utilizat pentru înlocuirea laptelui matern în primul an de

viaţă al copilului.

DIFERITE TIPURI DE LAPTE PENTRU SUGAR. Se pot

deosebi alimentele lactate dietetice pentru vârsta întâia,

utilizabile de la naştere până la vârsta de 4 luni şi alimentele

dietetice pentru vârsta a 2-a, destinate sugarilor mai mari

de 4 luni. Primele cuprind lapte adaptat ori modificat sau

lapte maternizat, diferenţele dintre diferitele tipuri de lapte

ţinând, în principal, de natura şi raportul de proteine unele

faţă de altele şi de conţinutul în glucide: cel puţin 70%

lactoză pentru laptele adaptat şi 100% pentru laptele

maternizat.

Compoziţia laptelui pentru sugar, fabricat plecând de

la laptele de vacă, tinde să fie cât mai aproape posibil de

LA PEYRONIE 354

cea a laptelui matern şi să se adapteze fiziologiei sugarului.

Aceste produse, reglementate strict, au diferite variante în

ce priveşte compoziţia lor, dar se caracterizează toate, în

comparaţie cu laptele de vacă, printr-o micşorare a conţinutului

în proteine şi printr-o modificare a naturii lor, o

modificare a naturii acizilor graşi care compun lipidele, o

modificare a conţinutului în minerale (în particular,

micşorarea cantităţii de sodiu şi adăugarea de fier în laptele

pentru vârsta a 2-a) şi o adăugare de vitamina D. Unele

tipuri de lapte prezintă o modificare a naturii glucidelor lor.

Conţinutul lor în oligoelemente şi în vitamine (cu excepţia

cazului particular al vitaminei D) este, cel puţin egal cu cel

al laptelui de femeie.

LA PEYRONIE (boală a lui). Prezenţă a unuia sau mai

multor noduli fibroşi în corpii cavernoşi ai penisului, pe care

îl deformează. SINONIM: induralieplastica a corpilor cavernoşi

ai penisului.

De origine necunoscută, boala lui La Peyronie survine,

în general, la bărbaţii trecuţi de 40 ani.

Boala lui La Peyronie este tratată doar în cazul în care

deviaţia penisului îl deranjează pe pacient în raporturile

sexuale. Singurul tratament eficace este corectarea chirurgicală

a deviaţiei.

LAPSUS. Eroare comisă în vorbire (lapsus linguae

„poticnire a limbii") sau la scriere (lapsus calami, „poticnire

a tocului"), care constă în înlocuirea unui cuvânt

aşteptat cu un alt cuvânt.

Lapsusul se poate explica printr-o tulburare a atenţiei

din cauza oboselii sau excitării. El dezvăluie adesea conţinutul

ascuns a ceea ce există în intenţie să se spună:

psihanaliştii îl consideră drept un act ratat care traduce un

compromis sau un conflict între intenţia conştientă şi dorinţa

inconştientă.

LARINGE. Organ al fonaţici, situat în gât, între faringe

şi trahee.

STRUCTURA

• La exterior, laringeie este un fel de cilindru gol în interior,

situat în faţa hipofaringelui (partea inferioară a faringelui),

legat de organele vecine prin muşchi. Unsprezece cartilagii,

din care cele mai importante sunt în număr de cinci, îi

conferă forma şi rigiditatea sa.

Cartilajul tiroid este cel mai voluminos dintre ele. El

este format din două lame simetrice, fiecare fiind în formă

de patrulater, care se unesc în faţă, desenând un unghi

proeminent vizibil sub piele şi denumit în mod obişnuit

mărul lui Adam. Epiglota sau cartilajul epiglotic este o

lamelă de cartilaj elastic aproape vertical, situat deasupra

cartilajului tiroid, în spatele limbii. Cartilajul cricoid are

forma unui inel cu montură, mai strâmt în faţă şi mai lat

în spate. Aritenoidele sunt două cartilaje mobile aşezate pe

cartilajul cricoid, una la dreapta, alta la stânga, sub forma

unei mici mase triunghiulare. Pe ele se prind, în spate, cele

două cute ale corzilor vocale, care fac astfel parte integrantă

din laringe.

• La interior, laringeie cuprinde trei părţi sau etaje. Etajul

superior sau supraglotic se află la înălţimea epiglotei, iar

cavitatea sa se numeşte vestibulul laringelui. Etajul mediu

se situează la nivelul glotei (cavitatea dintre corzile vocale).

Etajul inferior este partea subglotică.

FUNCŢIONARE. Atunci când se emite un sunet, aerul

expirat prin trahee face să vibreze coardele vocale, producând

un sunet laringean: cavităţile de rezonanţă ale

nasului şi faringelui asigurând modularea. în deglutiţie,cele

două corzi vocale se închid, epiglota se pliază în spate pentru

a închide accesul la trahee cu scopul ca hrana să treacă din

cavitatea bucală în esofag fără a pătrunde în căile

pulmonare. în respiraţie, corzile vocale se depărtează şi

cartilajul epiglotic se ridică, permiţând trecerea aerului

inspirat în bronhii şi a aerului expirat spre faringe, apoi spre

fosele nazale sau cavitatea bucală. Mişcările laringelui sunt

asigurate de către muşchi, comandaţi de către nervul

laringean inferior, sau nervul recurent. Sensibilitatea sa este

asigurată de către nervul laringean superior.

PATOLOGIE. Afecţiunile laringelui sunt frecvente. în

general, aceste semne sunt o răguşeală, caracteristică tulburărilor

funcţionale ale corzilor vocale, dureri, o jenă respiratorie,

o tuse. Laringeie poate fi sediul bolilor infecţioase

sau virale (laringită, îndeosebi), paralizii (fie prin boală

neurologică, fie prin compresie a nervilor printr-o tumoră)

sau al bolilor cronice.

Bolile cronice cele mai frecvente sunt cele cauzate de

tumori. Acestea pot fi benigne (polipi, chişti, noduli dezvoltaţi

pe corzile vocale etc.) sau maligne (cancer al laringelui).

LARINGECTOMIE. Ablaţie chirurgicală a unei părţi

sau a totalităţii laringelui.

O laringectomie este indicată mai ales în cancerul

laringelui sau al hipofaringelui (partea inferioară a faringelui,

în spatele laringelui).

Laringectomia totală. Această operaţie chirurgicală

constă în îndepărtarea laringelui în întregime.

INDICAŢII. Operaţia este practicată atunci când cancerul

se află într-un stadiu avansat.

Fonaţia devine posibilă mulţumită unei reeducări. Dar

vocea nu-şi găseşte în întregime calităţile ei anterioare: ea

este diferită, de origine esofagiană. Cămilele vorbitoare pot,

de asemenea, să ajute pacientul: aceste proteze interne sunt

puse în timpul intervenţiei sau ulterior acesteia; ele permit

controlul aerului provenind din plămâni şi, în consecinţă,

pacientul să aibă o voce de o sonoritate mai apropiată de

cea normală comparativ cu vocea esofagiană.

Laringectomia parţială. Această operaţie chirurgicală

constă în îndepărtarea porţiunii bolnave a unui laringe atins