221 Esofagită

SIMPTOME Şl SEMNE. Mai întâi se observă o regiune

roşie şi dureroasă. Apoi pielea devine neagră, ca un carton,

insensibilă la atingere. Mai târziu, dispariţia pielii necrozate

laşi în loc un ulcer, ţesuturile subiacente (muşchi, tendoane,

oase) rămânând descoperite.

TRATAMENT ŞI PREVENIRE. Tratamentul constă în

îngrijiri locale: dezinfecţie, curăţarea locului cu ajutorul

pomezilor cu tripsină, pudrarea sau „umplerea cu vârf," a

ulceraţiei cu ajutorul pansamentelor hidrocoloide. Prevenirea

este indispensabilă: aplicată în mod normal tuturor

bolnavilor imobilizaţi la pat, ea constă în schimbarea

frecventă a poziţiei bolnavului, în efectuarea de masaje

locale, de şedinţe cu aplicarea alternată a frigului şi căldurii

(bucăţi de gheaţă, apoi uscare), schimbarea imediată a

lenjeriei umezite, utilizarea unei saltele zisă alternativă,

compusă din mai multe segmente care se umflă şi se

dezumflă alternativ. întotdeauna trebuie verificat dacă un

gips nu este prea compresiv. Lenjeria trebuie schimbată des

pentru a evita macerarea. în sfârşit, corectarea tulburărilor

nutriţionale face, de asemenea, parte integrantă din

prevenirea escarelor.

•SCHERICHIA COLI. Bacterie a tubului digestiv al

Omului. SINONIM: colibacil.

Făcând parte din familia enterobacteriaceelor, Escherichia

coli constituie 80% din flora aerobă a tubului digestiv

al omului sănătos. De asemenea, este germenele cel mai

frecvent responsabil de infecţiile la om şi îndeosebi agentul

principal al infecţiilor urinare. Această bacterie se află, de

a, la originea diareei călătorilor, cunoscută sub

i „tourista".

MCHILĂ. Mic fragment osos provenind de la o

fracturi, de cele mai multe ori complexă.

HOFAG. Conduct musculomembranos care leagă

s de stomac.

STRUCTURĂ. Esofagul este un conduct suplu şi contracţii

clre măsoară la adult 25 centimetri lungime şi 2,5 centi-

•etri în diametru.

Atunci când bolul alimentar (înghiţitura de alimente

: şi cu saliva) ajunge în fundul gâtlejului, sfinc-

1 superior al esofagului, sau gura esofagului, se deschide

| Rpede. Bolul alimentar este atunci condus spre stomac prin

iaciri coordonate: peristaltismul. Trecerea în stomac este

labilă datorită deschiderii sfincterului inferior, cardia.

A.TOLOGIE. Esofagul poate fi sediul a numeroase afec-

I Arsurile cu lichid caustic conduc la o îngustare a diai

conductului esofagian.

I Diverticulii esofagieni formează pungi laterale în care se

uleazi alimente.

ttcoasei esofagiene (esofagita) se traduce

> degluttţie dificilă şi dureroasă.

• Malformaţiile congenitale sunt îndeosebi fistulele esotraheale

(comunicaţii anormale între esofag şi trahee) şi

atrezia esofagului (absenţa unui segment esofagian).

• îngustările (stenozele), de origine inflamatorie sau tumorală,

se manifestă printr-o disfagie (dificultate de a înghiţi).

Ele pot fi consecinţa unei esofagite sau a unei tumori,

benigne sau maligne.

• Tulburările de motricitate cuprind îndeosebi acalazia

esofagului (pierderea relaxării acestui organ).

• Tumorile esofagului sunt frecvente şi cel mai des maligne.

ESOFAGECTOMIE. Ablaţie chirurgicală, parţială

sau totală, a esofagului.

Esofagectomia este indicată în caz de tumoră malignă,

uneori de tumoră benignă.

ESOFAGITA. Inflamaţie a mucoasei esofagiene care se

traduce printr-o disfagie (deglutiţie dificilă şi dureroasă).

Esofagita caustică. Această inflamaţie a mucoasei esofagiene

este cauzată de ingestia accidentală sau voluntară

a unui lichid caustic. în acelaşi timp când mucoasa se

regenerează, esofagul se sclerozează şi se îngustează.

Tratamentul constă în practicarea unor dilataţii repetate

ale esofagului cu ajutorul unor aparate dilatatoare (sonde,

bujii dilatatorii, balonaşe) sau prin îmbinarea esofagului cu

stomacul pe cale chirurgicală, sau prin înlocuirea unei

porţiuni de esofag cu un segment de colon.

Esofagita infecţioasă. Această inflamaţie a mucoasei

esofagiene poate fi virală (herpes, citomegalovirus), micozică

(candida) sau, în mod excepţional, bacteriană. Esofagitele

micotice sunt foarte sensibile la medicamentele

antifungice. Esofagitele bacteriene, şi uneori şi esofagitele

virale, sunt tratate prin antibioterapie.

Esofagita peptică sau prin reflux. Această inflamaţie

a mucoasei esofagiene este consecinţa agresării acestei

mucoase de către conţinutul acid al stomacului. Cardia

(sfincterul situat între esofag şi stomac) împiedică refluxul

conţinutului gastric spre esofag. în caz de disfuncţie a

acestui sfincter, asociată sau nu cu o hernie hiatală, etanşeitatea

esofagului nu mai este asigurată şi refluxul acid îl

irită puternic. Pacientul are atunci o senzaţie de arsură care

urcă pe esofag către faringe, manifestare numită pirozis,

pe care anumite poziţii o agravează: astfel, lucrul acesta se

întâmplă când persoana se apleacă în faţă sau când este

culcată pe spate.

La fibroscopie, esofagul apare inflamat şi acoperit de

ulceraţii.

Evoluţia este marcată uneori de hemoragii şi de o

eventuală cancerizare.

TRATAMENT. Acesta presupune încetarea fumatului, un

somn în poziţie semiaşezat şi luarea de medicamente (pansamente

gastrice, antisecretoare). în caz de eşec al tratamentului

medicamentos, se recurge la tehnici chirurgicale

T

ESOFAGOPLASTIE

care creează un mecanism antireflux la joncţiunea esofagului

cu stomacul.

ESOFAGOPLASTIE. Tehnică chirurgicală care constă

în restabilirea continuităţii tubului digestiv, după o ablaţie

chirurgicală completă a esofagului (nelăsând în loc decât

un scurt fragment de esofag cervical).

Esofagoplastia se practică, în general, în caz de cancer

al esofagului.

Principalul risc al esofagoplastiei este proasta cicatrizare

a suturilor, care se produce în 10% din cazuri. In timpul

duratei de cicatrizare bolnavul este hrănit prin perfuzie.

Urmările operatorii variază după bolnav: în general,

acesta trebuie să evite timp de câteva luni să mănânce prea

repede sau în prea mari cantităţi (5 până la 6 mese pe zi).

Prognosticul esofagoplastiei depinde de boala care a

justificat ablaţia esofagului.

ESOFAGULUI (cancer al). Tumoră malignă dezvoltată

în mucoasa esofagiană sub forma unui carcinom epidermiod

(în partea superioară) sau a unui adenocarcinom (în partea

inferioară).

CAUZE. Cancerul de esofag, un cancer frecvent, este

cauzat, în principal, de intoxicaţia cu alcool şi tutun.

SIMPTOME ŞI DIAGNOSTIC. Cancerul esofagului nu

prezintă simptome multă vreme, iar primele manifestări

survin adesea într-un stadiu avansat al bolii. Primul semn

este o disfagie (dificultate de a înghiţi), mai întâi intermitentă,

apoi permanentă şi dureroasă. Declinul stării

generale este rapid.

Diagnosticarea se face prin fibroscopie.

TRATAMENT. Chirurgia constituie tratamentul cel mai

eficace: ablaţia tumorii şi a porţiunilor de esofag superioară

şi inferioară tumorii (esofagectomie). Continuitatea tubului

digestiv este cel mai ades restabilită făcând stomacul să urce

în torace. Radioterapia permite o ameliorare a disfagiei şi

poate creşte eficacitatea actului chirurgical prin diminuarea

volumului tumorii. în sfârşit, chimioterapia este uneori

utilă pentru ameliorarea rezultatelor celor două metode

precedente.

Tratamentele paliative sunt recomandate în cancerele

întinse: punerea unui tub sau a unui tratament cu laser permit

să se restabilească trecerea alimentelor.

PREVENIRE. Prevenirea constă în lupta împotriva tabagimului

şi alcoolismului, precum şi supravegherea pacienţilor

afectaţi de boli predispozante la cancer (acalazie,

esofagită).

ESTRADIOL. Hormon steroid (derivat din steroli, alcooli

policiclici complecşi) secretat, în principal, la femeie de

către ovar, şi a cărui creştere ca nivel intervine în ovulaţie.

SINONIM: 17-betaestradiol.

La o femeie gravidă, nivelul de estradiol creşte de la

începutul sarcinii şi rămâne foarte ridicat până la naştere.

222

La menopauză, acest hormon este fabricat în cantitate mică,

pornind de la hormonii androgeni, în ţesutul adipos. La

bărbat, nivelul de estradiol rămâne în mod normal foarte

scăzut, dar poate creşte în cazul unei boli a ficatului.

în terapeutică, estradiolul de sinteză este utilizat drept

componentă a pilulei contraceptive, în asociaţie cu progesteronul,

precum şi în tratamentul substitutiv al insuficienţei

ovariene.

ESTRIOL. Hormon steroid (derivat din steroli, alcooli

policiclici complecşi), secretat, în principal, la femeie de

către ovare, având un rol metabolic în calitatea lui de estrogen.

Estriolul, obţinut prin sinteză este întrebuinţat în tratamentul

substitutiv al menopauzei.

ESTROGEN. Hormon secretat de către ovar şi al cărui

nivel sangvin, crescând, joacă un rol în ovulaţie.

Estrogenii naturali. Este vorba despre trei hormoni,

estradiolul sau 17-betaestradiolul, estrona şi estriolul.

Estradiolul este cel mai activ în organism. Estrogenii sunt

secretaţi mai ales de către ovar (singuri în prima jumătate

a fiecărui ciclu menstrual, în asociaţie cu progesteronul în

cea de-a doua jumătate) şi de către placentă în cursul

sarcinii. Glandele suprarenale şi testiculele produc mici

cantităţi.

Estrogenii sunt răspunzători de dezvoltarea pubertară

şi de menţinerea ulterioară a caracterelor fizice feminine.

Estrogenii de Sinteză. Estrogenii de sinteză sunt utilizaţi

în terapeutică sub forma estroprogestativelor.

Mult mai rar, estrogenii sunt utilizaţi în injecţii, în cazul

hemoragiilor uterine grave, şi pe cale orală sau injectabilă

în cazurile de cancer al prostatei la bărbat.

Printre contraindicaţii, unele sunt absolute, ca sarcina,

cancerul de sân sau de uter. Unele efecte nedorite (iritabilitate,

greţuri, dureri de cap, picioare grele, umflarea

sânilor şi a abdomenului, creşterea în greutate) dispar atunci

când se modifică dozele. Luarea de estrogeni necesită

întotdeauna o urmărire medicală.

ESTRONA. Hormon steroid (derivat din steroli, alcooli

policiclici complecşi) secretat, în principal, la femeie de

către ovare, având'un rol metabolic în calitatea lui de

estrogen şi a cărui existenţă după menopauză dovedeşte

converisa androgenilor. SINONIM: foliculină.

ESTROPROGESTATIV. Medicament hormonal în

care estrogenii sunt asociaţi cu progestativele.

în funcţie de indicaţiile lor, se deosebesc estroprogestativele

contraceptive şi estroprogestativele terapeutice.

Estroprogestativele contraceptive. Este vorba despre

hormonii estrogeni şi progestativi luaţi pe cale orală, destinaţi

să evite o sarcină substituindu-se ciclului fiziologic al