Vascularită 674

rândul lor converg pentru a constitui vene de calibru din ce

în ce mai mare; ansamblul venelor sistemice se varsă în

venele cave superioară şi inferioară, care se varsă în auriculul

drept, aducând astfel inimii drepte sângele albastru desaturat,

care a pierdut o parte din oxigenul său în contact cu celulele.

în mod analog, artera pulmonară, pornită din ventriculul

drept, se împarte în două ramuri mari, care, la rândul lor,

dau naştere unor ramuri din ce în ce mai mici, conducând

sângele dezoxigenat spre cei doi plămâni; arteriorele pulmonare

se împart, la rândul lor, într-o infinitate de capilare,

la nivelul cărora se efectuează, între sânge şi aerul alveolelor

pulmonare, schimburile gazoase care permit oxigenarea

sângeluli şi eliminarea dioxidului de carbon. Capilarele

pulmonare se unesc pentru a forma venele, apoi vene de

calibru mai mare care converg spre cele patru vene pulmonare,

care se varsă în auriculul stâng.

PATOLOGIE. Vasele pot fi sediul micilor dilataţii (anevrisme),

tumorilor (angioame), cheaguri (tromboze), unor

căi de comunicaţie anormale (fistule arteriovenoase),

inflamaţii (angeite, capilarite, tromboflebite), unor depuneri

grăsoase (aterom).

Vasele limfatice. Aceste canale au ca funcţie drenarea

lichidului interstiţial situat între celulele organelor, limfa.

Ele completează acţiunea venelor. Capilarele limfatice, care

iau naştere în organe, se unesc în vase din ce în ce mai mari,

apoi se adună la un loc pentru a forma canalul toracic. De

altfel, pe traiectul vaselor limfatice, sunt eşalonate mici

structuri care intervin în apărarea imunitară, ganglionii

limfatici.

PATOLOGIE. Vasele limfatice pot fi inflamate (limfangită),

obstinate ca efect al unei parazitoze (filarioză) sau printr-o

compresie, îndeosebi ganglionară sau tumorală, ori chiar

invadate de celule canceroase (limfangită carcinomatoasă).

-»• CIRCULAŢIE SANGVINĂ, SISTEM LIMFATIC.

Vascularită. - angeită.

VASCULARIZAŢIE. Totalitatea vaselor sangvine care

irigă o regiune a corpului, un organ sau un ţesut.

Vascularizaţia face apel la trei tipuri de vase: artere, vene

şi capilare. Totuşi, în limbajul curent, vascularizaţia unui

organ este redusă adesea la irigaţia sa arterială: cea a miocardului,

de exemplu, este asigurată de arterele coronare,

cea a creierului de arterele carotide şi vertebrale.

VASELINĂ. Substanţă grasă derivată de la petrol, care

intră în compoziţia pomezilor.

Vaselina este moale, albă, inodoră şi octuoasă la pipăit.

Aplicată pe piele, ea nu este absorbită, ceea ce justifică

utilizarea sa ca excipient în anumite pomezi.

VASOCONSTRICTOR. Medicament care micşorează

calibrul vaselor provocând contracţia fibrelor musculare.

Vasoconstrictoarele sunt utilizate, în principal,în otorinolaringologie

pentru a reduce scurgerea şi obstrucţia nazală

în cursul rinitelor, sinuzitelor şi rinofaringitelor.

EFECTE NEDORITE. Vasoconstrictoarele administrate pe

cale orală pot antrena o uscăciune a gurii, o insomnie, o

anxietate, o migrenă, transpiraţii, tulburări digestive; cele

administrate pe cale nazală provoacă uneori o senzaţie de

uscăciune nazală şi, în caz de utilizare îndelungată, insomnii,

dureri de cap, palpitaţii.

CONTRAINDICAŢII. Vasoconstrictoarele nu trebuie să fie

folosite mai mult de 7 zile consecutiv. Ele sunt contraindicate

în caz de luare de inhibitori de monoaminoxidază (IMAO)

neselectivi şi în timpul primului trimestru de sarcină, în

timpul alăptării şi la persoanele care prezintă risc de

glaucom cu unghi închis. Unele dintre ele nu trebuie să fie

folosite la copilul mic.

VASOCONSTRICŢIE. Diminuare a diametrului vaselor

sangvine.

VASODILATATOR. Medicament care creşte calibrul

vaselor prin întinderea fibrelor lor musculare.

Vasodilatatoarele sunt utilizate în patologia vasculară

şi urologică.

MOD DE ADMINISTRARE Şl EFECTE NEDORITE.

Vasodilatatoarele sunt administrate pe cale injectabilă,

sublinguală sau orală. în afara efectelor nedorite proprii

fiecărui produs se constată, atunci când s-au luat doze mari,

riscuri de hipotensiune arterială.

VASODILATATIE. Creştere a diametrului vaselor

sangvine.

VASOMOTRICITATE. Proprietate pe care o au vasele

sangvine de a-şi schimba diametrul în funcţie de modificările

mediului interior.

Vasomotricitatea se manifestă fie printr-o vasoconstricţie

(micşorare a diametrului vaselor), fie printr-o

vasodilataţie (creştere a acestui diametru). Vasoconstricţia

se asociază cu o reducere a circulaţiei sangvine; vasodilataţia,

invers, antrenează o creştere a fluxului sangvin.

Aceste fenomene se referă mai ales la artere, mai precis la

cele de calibru mediu şi mic (arteriole).