645 Tromboză

numărului de plachete este foarte mare, ori în caz de risc

vascular deosebit, este necesar să se reducă producţia de

plachete cu ajutorul medicamentelor zise mielosupresoare,

ca hidroxiureea. Un control regulat al numărului de plachete

(la fiecare 3 sau 6 luni) este necesar. Prognosticul acestei

afecţiuni este foarte bun.

TROMBOCITOZĂ. Afecţiune caracterizată printr-o

creştere a numărului de plachete sangvine, legată de o cauză

patologică determinată. SINONIM: trombociloză reacţionată.

O trombocitoză este o anomalie frecventă, care se

observă, în principal, în caz de inflamaţic (infecţie,

reumatism inflamator, cancer cu inflamaţie), hemoragie

acută, carenţă în fier. Ea poate fi observată şi după ablaţia

splinei. Numărul de plachete rămâne cuprins, în majoritatea

cazurilor, între 500 (X)O şi un milion pe milimetrul cub (cifra

normală situându-se între 150 (KM) şi 450 000). El scade pe

măsură ce afecţiunea în cauză evoluează spre vindecare.

TRATAMENT. Pentru a preveni riscurile trombozei (obstrucţia

unui vas sangvin printr-un cheag), este prescris, până

la revenirea la normal a numărului de plachete, un tratament

antiagregant plachetar, cu aspirine în doze mici.

TROMBOLITIC, -Ă. -> FIBRINOLITIC(Â).

TROMBOLIZĂ. Metodă terapeutică ce constă în injectarea

unei substanţe trombolitice (denumită şi fibrinolitică),

adică o substanţă capabilă să dizolve un cheag sangvin.

DESFĂŞURARE. Bolnavul este spitalizat de urgenţă. După

un examen al sângelui (grupurile sangvine ABO şi

Rhesus, numărarea formulei sangvine şi examene specifice

după caz), substanţa distructivă a cheagului (rt-PA Iproteină

obţinută prin inginerie genetică|, streptokinază Iproteină de

origine bacteriană] sau urokinaza |enzimă izolată plecând

de la urina umană|) este injectată pe cale intravenoasă în

braţ. Durata trombolizei variază în funcţie de indicaţie. în

cursul unui infarct, de exemplu, perfuzia durează aproximativ

o oră. Pentru o embolie pulmonară, ea poate dura între

24 şi 48 ore.

EFECTE SECUNDARE. Alergii la tromboliticele utilizate,

un colaps (stare de şoc), complicaţii hemoragice, tulburări

ale ritmului legate de dezobstrucţia vasului vătămat sunt

efecte care pot apărea.

CONTRAINDICAŢII. Această metodă este contraindicată

în caz de operaţie chirurgicală datând mai puţin de 7 zile,

de accident vascular cerebral recent, de leziune susceptibilă

să sângereze (ca un ulcer digestiv), de puncţic arterială

recentă sau de pacient prea în vârstă.

REZULTATE. Acestea sunt cu atât mai bune cu cât

tromboliza va putea fi întreprinsă mai devreme, în primele

ore care urmează constituirii cheagului. Global, tromboliza

a micşorat mortalitatea prin infarct miocardic cu mai mult

de 25%..

TROMBOPATIE. Afecţiune caracterizată printr-o

tulburare a funcţionării plachetelor sangvine, fără micşorarea

numărului lor.

SIMPTOME ŞI TRATAMENT. Simptomele sunt apropiate

de cele ale trombopeniilor (afecţiuni caracterizate printr-o

micşorare a numărului de plachete): pete hemoragice sub

piele şi mucoase (peteşii şi echimoze), sângerări ale nasului,

fluxuri menstruale anormal de abundente la femei; uneori,

dar mai rar, tendinţă la tromboză (obstrucţie a unui vas de

către un cheag.

Tratamentul unei trombopatii se confundă cu cel al

cauzei sale.

TROMBOPENIE. Afecţiune caracterizată printr-un

număr de plachete sangvine sub nivelul normal, care este

cuprins între 150 000 şi 450 000 pe milimetru cub.

CAUZE. Cauzele trombopeniei pot fi grupate în 3 categorii.

• Tulburările producerii de plachete pot fi consecutive unei

anomalii congenitale (sindromul lui Fanconi), unei carenţe

în vitamina B12 sau în acid folie, unei aplazii (distrugere

a măduvei osoase de către radiaţii, prin infecţii ca tuberculoza

sau hepatita virală, sau prin absorbţia unor toxice

variate, între care alcoolul), unei infiltrări a măduvei osoase

cu o leucemie sau un alt cancer, în sfârşit o mielofibroză

(transformare fibroasă a măduvei).

• Distrugerea excesiva a plachetelor poate fi de origine

neimună, ca în coagulările intravasculare diseminate (formarea

de microcheaguri constituite din fibrină şi din

plachete) şi la purtătorii unei proteze cardiace care provoacă

o agresiune mecanică asupra celulelor sangvine, fie de

origine autoimună: producerea de anticorpi antiplachetari

în cursul unei purpure trombocitopenice idiopatice sau al

unor sindroame limfoproliferative, şi, de asemenea, la purtătorii

de HIV (virusul SIDA), la ingestia anumitor

medicamente.

• Tulburările de distribuţie a plachetelor survin ca urmare

a unei sechestrări a acestora în splină în cursul unui

hipersplenism.

SIMPTOME ŞI TRATAMENT. în formele cele mai severe,

se observă hemoragii ale pielii şi ale mucoaselor traducându-

se prin pete roş ii-violacee (peteşii) sau echimoze,

uneori prin sângerări ale nasului, mai rar prin sângerări

digestive sau cerebrale.

Tratamentul trombopeniilor depinde de cauza lor.

TROMBOFLEBITĂ. > FLEBITĂ

TROMBOZĂ. Fenomen patologic care constă în formarea

unui trombus (cheag sangvin, format din fibrină, din

globule albe şi din plachete) într-o arteră sau într-o venă.

DIFERITE TIPURI DE TROMBOZĂ

• Tromboză unei artere coronare poate provoca o ocluzie

si, ca urmare, survenirea unui infarct al miocardului.

TROMBUS 646

• Tromboza unei artere a piciorului antrenează o ischemie

acută, adică suprimarea irigării unei întregi părţi de membru,

care duce uneori la o gangrena care poate necesita

amputaţia.

• Tromboza unei vene, care survine de cele mai multe ori

la nivelul membrului inferior, este responsabilă de o flebită.

• Trombozele aparatului digestiv pot atinge diferite organe,

de exemplu intestinul subţire (antrenând o ischemie

intestinală) sau colonul (antrenând o colită ischemică), dar

şi vena portă (tromboza fiind atunci de origine tumorală

sau infecţioasă) sau anusul, în caz de tromboza hemoroidară.

• Tromboza unei artere cu destinaţie cerebrala (artera

carotidă primitivă sau internă, artera vertebrală sau trunchiul

bazilar) poate fi responsabilă de un accident vascular

cerebral ischemic şi se manifestă printr-un deficit senzitiv

sau motor care corespunde teritoriului cerebral atins.

Tromboza unei vene cerebrale poate să fie pusă în evidenţă

prin dureri de cap şi crize de epilepsie, şi poate avea drept

consecinţă accidente vasculare cerebrale ischemice de

origine venoasă.

CAUZE. O tromboza poate fi favorizată de o placă de

aterom (depunere grăsoasă), de o încetinire circulatorie

(stază sangvină a insuficienţei cardiace sau a poliglobuliei)

sau de o modificare a hemostazei care provoacă o stare de

hipercoagulare (deficit în antitrombină III, în proteine C

şi S). Sarcina, perioada care urmează unei intervenţii chirurgicale,

luarea de contraceptive orale, precum şi tabagismul

sunt factori favorizanţi.

TRATAMENT. Diferite medicamente sunt utilizate în tratamentul

preventiv sau curativ al trombozei; antiagregantele

plachetare, ca acidul acetilsalicilic şi ticlopidina, anticoagulantele

ca heparina şi antagoniştii de vitamină K,

tromboliticele. O trombectomie (ablaţia trombusului) este

practicată în caz de urgenţă

TROMBUS. Cheag sangvin, format într-un vas (arteră,

venă), ce provoacă o tromboza. -+ CHEAG, TROMBOZA.

TROMPĂ UTERINĂ. -+ FALLOPIO (trompă a lui).

TRUNCHI. Parte a corpului uman cea mai voluminoasă,

la care sunt articulate membrele şi este legat capul prin gât.

Trunchiul comportă 3 părţi: torace, abdomen şi micul

bazin, cavităţi care conţin principalele viscere.

Trunchiul se racordează la gât printr-un orificiu prin care

trec traheea, esofagul şi vasele sangvine.

TRUNCHI CEREBRAL. Parte a sistemului nervos

intracranian (encefal) care face tranziţia între creier şi

măduva spinării.

Trunchiul cerebral este unit în spate cu creierul mic prin

pedunculii cerebeloşi. El este divizat în trei părţi: bulbul

rahidian, protuberanta inelară şi pedunculii cerebrali.

Substanţa cenuşie centrală este fragmentată în nuclei, care

constituie originea ultimilor zece nervi cranieni. Substanţa

albă este reprezentată de fascicule lungi dintre care unii,

ascendenţi, sunt senzitivi (căi ale sensibilităţii de suprafaţă

şi ale sensibilităţii profunde), alţii, descendenţi, fiind motori

(fascicul piramidal şi căi extrapiramidale). Trunchiul cerebral

delimitează, împreună cu creierul mic, o cavitate

umplută cu lichid cefalorahidian, cel de al 4-lea ventricul.

Centrii respiratori vitali se situează la nivelul său.

PATOLOGIE. Trunchiul cerebral poate fi sediul traumatismelor,

tumorilor sau al inflamaţiilor de origine degenerativă,

infecţioasă sau vasculară.

TUBAJ DIGESTIV. Introducere a unei sonde în tubul

digestiv înalt (stomac, duoden) pentru a evacua secreţiile

gastrice sau pentru a le preleva în scopul analizării lor din

punct de vedere biologic şi bacteriologic.

INDICAŢII. Tubajul gastric, folosit şi în cazul spălăturii

stomacale, permite explorarea funcţiei secretorii a acestui

organ. în caz de ulcer rezistent la tratamentul medical sau

chirurgical, tubajul duodenal permite studiul calitativ al

sucului gastric (acid clorhidric) şi verificarea existenţei unei

secreţii acide anormale. Tubajul gastric constituie un

examen esenţial în caz de suspiciune de sindrom al lui

Zollinger-Ellison (tumoră secretantă). El mai permite şi

căutarea bacilului lui Koch (B.K.) care provine dintr-o

secreţie traheobronşică înghiţită de bolnav, tubajul ajutând

astfel la stabilirea diagnostiului unei tuberculoze pulmonare.

PREGĂTIRE ŞI DESFĂŞURARE. Examenul, neplăcut dar

nedureros, se efectuează fără anestezie deoarece cooperarea

pacientului este importantă. Acesta, care trebuie să nu fi

mâncat nimic în ultimele 12 ore, stă în poziţie culcată sau

şezândă. Sonda este introdusă prin nas sau prin gură, la

nevoie după stimularea secreţiei acide a stomacului prin

injectarea unei substanţe (insulina, histamină, pentagastrină).

Tubajul poate fi repetat timp de 3 zile consecutive.

Orice tratament antisecretor sau antiacid trebuie să fie oprit

de cel puţin 24 ore. De asemenea, pacientul trebuie să se

abţină să fumeze timp de 24 ore înaintea examenului.

TUBAR, -A. Se spune despre un organ format dintr-un

conduct gol pe dinăuntru central, deschis la ambele

extremităţi (trompa lui Eustachio, trompa lui Fallopio, de

exemplu).

Sarcina tubară, localizată în trompa lui Fallopio, este

una din formele cele mai frecvente ale sarcinii extrauterine.

Ovulul fecundat se insera în canalul trompei şi poate

provoca ruperea, sursă de hemoragie importantă.

TUBERCULINĂ. Produs, concentrat la căldură, rezultat

din filtrarea unei culturi de bacili tuberculoşi (bacilii lui

Koch), utilizat pentru căutarea pătrunderii bacilului Koch

în organism.

INDICAŢII. Cercetarea sensibilităţii la tuberculină permite

să se stabilească dacă un subiect a fost deja în contact cu