Variaţiile în apariţia primelor scurgeri menstruale.

Acestea pot dved semnificaţii diverse La un mic procent

de fete sănătoase, scurgerile menstruale apar de la începutul

pubertăţii, acest fenomen nu este în general, patologic, dar

un examen ginecologic permite să se elimine eventualitatea

unui fibrom sau a unui polip utenn Invers, o întârziere mai

mare de 3 ani si jumătate sau 4 ani intre debutul pubertăţii

şi apariţia primelor scurgeri menstruale poate fi anormală;

atunci aceasta trebuie să ducă la i_ăutarea cauzelor psihologice

(anorexie mintală) sau nutriţionale uneori, de vină

este practicarea intensivă a unor sporturi. După apariţia

pnmelor scurgeri menstruale, se observă frecvent neregulantăţi

Menometroragnle (sângerăn importante la intervale

neregulate) pot necesita un tratament endocrin cu estroprogestative

Durerile abdominale si pelvicne însoţesc

uneori scurgerile menstruale ale tuturor fetelor. Atunci se

impune o consultaţie ginecologică pentru a decide un

eventual tratament

întârzierea pubertară. Aceasta se defineşte prin absenţa

semnelor pubertăţii dincolo de vârsta de 13-14 ani la fete,

de 15-16 ani la băieţi. Ea se numeşte „simplă" atunci când

ulterior are loc o dezvoltare pubertară spontană completă.

La fete, întârzierea este cauzată, în jumătate din cazuri, de

o anomalie de dezvoltare a ovarelor în cadrul unui sindrom

al lui Turner. La băieţi, întârzierea pubertară este de cele

mai multe ori „simplă" şi nu antrenează decât o stânjeneală

pentru adolescent din cauza înălţimii sale inferioare celei

a altor băieţi de vârsta lui. Doar în absenţa dezvoltării

testiculelor se impune o consultaţie în mediu medical specializat;

ea va permite să se elimine o eventuală cauză endocrină

(insuficienţă testiculară). Dacă este cazul, un

tratament cu hormon de creştere va putea fi instituit cu

scopul de a corecta un deficit statural greu tolerat de către

copil. -» ADOLESCENŢĂ.

PUBIS sau PUBES. Piesă osoasă compusă din două

oase,constituind partea anterioară şi inferioară a osului iliac

(os mare şi plat care formează bazinul).

Articulaţia de pe linia mediană a celor două oase pubiene

se numeşte simfiză pubiană.

Pubisul este acoperit de o îngrămădire de celule adipoase

denumită „muntele pubian" sau „muntele lui Venus" la

femeie. Această zonă se acoperă cu păr (pilozitate pubiană)

la pubertate.

PUERICULTURA. Ansamblu de măsuri puse în practică

pentru a asigura unui copil o dezvoltare fizică şi psihică

normală.

PUERPERAL, -A. Relativ la perioada care urmează

naşterii (lehuzie).

O febră puerperală este semnul unei boli infecţioase,

provocată de obicei de un streptococ, care se poate declara

în urma naşterii.

PULMONARĂ (arteră, venă). Vas care face legătura

între inimă şi plămân.

Artera pulmonară. Acest trunchi arterial voluminos

conduce sângele de la inimă la plămân. Artera pulmonară

porneşte din ventriculul drept, de care este separată prin

valvula pulmonară. Ea se îndreaptă în sus, apoi se separă

sub arcul aortic în două ramuri: artera pulmonară dreaptă,

mai lungă şi mai marc (are trei ramuri lobarc), şi artera

pulmonară stângă (cu două ramuri lobare).

Vena pulmonară. în număr de 4 (câte două de fiecare

parte), venele pulmonare se deschid în auriculul stâng, în

care aduc sângele oxigenat în plămân.

PULPĂ. - COAPSĂ.

PULPĂ DENTARĂ. Ţesut conjunctiv vascularizat şi

inervat, situat în cavitatea centrală a dintelui, endodonţiul.

Pulpa dentară, denumită impropriu nerv dentar, asigură

formarea dentinei, precum şi nutriţia, sensibilitatea şi

apărarea dintelui. Se distinge pulpa camerală, situată în

centrul coroanei, de pulpa radiculară, localizată în centrul

fiecărei rădăcini.

PULPECTOMIE. 1. Ablaţie a pulpei dentare. SINONIM:

clevitalizare. 2. Ablaţie chirurgicală a parenchimului (ţesutului

funcţional) testiculelor.

INDICAŢII. O pulpectomie (cazul 2) este indicată în cazul

unui cancer al prostatei.

CONSECINŢE. Pulpectomia este lipsită practic de orice

risc şi nu necesită o supraveghere pe termen lung. Ca şi

castrarea (ablaţia chirurgicală a testiculelor), ea induce o

sterilitate, precum şi o impotenţă sexuală, ceea ce justifică

faptul ca un pacient aflat la vârsta procreaţiei să aibă în

vedere conservarea spermei sale înainte de intervenţie.

PULPITĂ. Inflamaţie acută şi ireversibilă a pulpei dentare.

O pulpită este cauzată de o carie profundă sau de un

traumatism dentar. Ea se traduce prin dureri uneori provocate

de contactul cu alimente calde, dar adesea şi spontan.

Aceste dureri pot fi accentuate prin accelerarea ritmului

cardiac la efort şi prin iradierea spre urechi sau pomeţi.

Atunci când pulpa este inflamată, ea se află comprimată

PULS 500

în cavitatea dentară din cauza creşterii în volum a acestor

ţesuturi. Atunci dintele trebuie dcvitalizat.

PULS. Bătaie ritmică (pulsaţie) a arterelor datorată trecerii

sângelui propulsat la fiecare contracţie cardiacă.

Pulsul se apreciază de cele mai multe ori apăsând cu

un deget sau două pe artera radială, situată la partea

inferioară a antebraţului, la nivelul încheieturii mâinii.

Bătăile arteriale mai pot fi percepute şi la nivelul arterei

carotide (la baza gâtului), al arterei humerale (pe faţa internă

a braţului), al arterei femurale (inghinal), al arterei poplitee

(în spatele genunchiului), al arterei pedioase (pe spatele

piciorului) sau al arterei tibiale posterioare (în spatele

maleolei interne, relieful osos al extremităţii inferioare a

tibiei, la înălţimea gleznei).

Luarea pulsului, act medical curent, constă în evaluarea

intensităţii şi ritmului pulsului.

• Intensitatea bătăilor dă indicaţii diagnostice preţioase.

Un puls foarte puternic poate semnala o insuficienţă aortică

(defect de închidere a orificiului aortic al inimii); un puls

slab (sau puls filiform) poate marca o îngustare a arterei

în amonte sau o insuficienţă cardiacă; un puls imperceptibil

poate indica o obstrucţie a arterei în amonte - din cauza

unei embolii (cheag) sau unei arterite (îngustare a lumenului

arterei prin plăci de colesterol).

• Ritmul pulsului este, de asemenea, foarte important deoarece

traduce frecvenţa bătăilor inimii, care este de aproximativ

70 bătăi pe minut şi poate urca mult peste 100 bătăi

pe minut în timpul unui efort sau al unei emoţii. O accelerare

a pulsului traduce o tahicardie; o încetinire, traduce o

bradicardie.

PULSAŢIE. Percepere a bătăilor cardiace la nivelul

toracelui sau al trunchiurilor arteriale accesibile palpării

manuale.

Pulsaţiile formează un ansamblu ritmic de bătăi cardiace

la înălţimea toracelui, percepute bine la auscultarca inimii

cu stetoscopul. Aceste bătăi sunt transmise în lungul trunchiurilor

arteriale. Astfel, pulsaţiile pot fi căutate pe artera

radială, la partea anterioară a încheieturii mâinii, unde ele

constituie pulsul, sau pe artera femurală, inghinal, cu scopul

de a verifica ritmul şi amplitudinea, controlând în acest fel

supleţea arterei.

PULVERIZAŢIE sau PULVERIZARE. Proiectare

a unui produs adus în forma de particule fine şi suspendate

într-un gaz propulsor.

PUNCT DE SUTURĂ. Punct de coasere pentru apropierea

marginilor unei plăgi sau ale unei incizii chirurgicale,

cu scopul de a facilita cicatrizarea. -> SUTURĂ.

PUNCŢIE. Act constând în introducerea unui ac sau în

practicarea unei deschideri mici într-un ţesut, un organ, o

cavitate naturală sau patologică pentru a extrage un gaz,

un lichid sau pentru a preleva un eşantion.

Cu ocazia unei puncţii, se mai poate realiza şi injectarea

unui produs.

TEHNICA. O puncţie se practică cu un ac sau cu un trocar

(canulă tăietoare sau de străpungere). Locul de intrare,pe

piele, a instrumentului care serveşte la puncţionare trebuie

să fie precizat cu exactitate, în urma unui examen clinic

făcut pacientului şi eventual a unei radiografii. Pielea este

dezinfectată şi, în general, anesteziată.

Eşantionul prelevat prin puncţie este analizat, examinat

histologic (biopsie) sau pus în cultură în laborator în scop

diagnostic.

Puncţiilc exploratorii permit stabilirea sau confirmarea

unui diagnostic. Puncţiile evacuatorii pot fi urmate de injectarea

de produse medicamentoase destinate de exemplu,

calmării durerilor.

PUNCTIE-BIOPSIE. Act constând în introducerea unui

trocar într-un ţesut viu şi în prelevarea unui fragment din

acesta pentru a fi supus analizării.

INDICAŢII. O puncţie-biopsie se practică atunci când

prelevarea trebuie să se facă din profunzime.

PREGĂTIRE ŞI DESFĂŞURARE. Această intervenţie

necesită examene prealabile care permit să se verifice că

hemostaza (ansamblul fenomenelor naturale responsabile

de oprirea unei hemoragii) este apropiată de normal: procesul

de coagulare şi nivelul de protrombină să fie corecte,

să existe un număr suficient de plachete sangvine. Această

precauţie permite să se evite riscul sângerărilor locale.

Adesea este indispensabilă o scurtă perioadă de spitalizare.

Reperele locului de puncţionare sunt luate, în general,

cu ajutorul unei radiografii sau al unei ecografii. Puncţia-biopsie

sau puncţia biopsică se face sub anestezie locală cu un trocar

(canulă tăietoare sau străpungătoare care permite prelevarea

unei mici probe cilindrice - sau carote -din organul sau din

tumora de studiat). Manipularea instrumentului este ghidată

adesea prin ecografie sau prin scaner. Fragmentul de ţesut

extras este apoi examinat cu ajutorul diferitelor instrumente

şi tehnici: microscop optic, microscop electronic, dozări

chimice, culturi bacteriene sau culturi de ţesuturi. Este

necesară o supraveghere postoperatorie a pacientului,

PUNCŢIE LOMBARĂ. Act constând în introducerea

unui ac tubular în fundul de sac rahidian lombar (partea

inferioară a coloanei vertebrale), apoi în prelevarea şi/sau

evacuarea lichidului cefalorahidian şi/sau injectarea unui

medicament sau a unui produs de contrast.

TEHNICĂ. Medicul trebuie să se asigure că nu exista

contraindicaţii pentru o puncţie lombară (P.L.) şi îndeosebi

că bolnavul nu este afectat de o hipertensiune intracranianâ,

depistabilă printr-un examen al fundului de ochi. în absenţa

contraindicaţiilor, puncţia lombară nu prezintă pericol.