Varice ale membrelor inferioare 672

DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT. Diagnosticul se bazează

pe numărătoarea formulei sangvine (N.F.S.), care evidenţiază

o creştere marcată şi fără cauză vizibilă a numărului

de globule roşii, precum şi o proporţie anormal de mare de

plachete şi de polinucleare neutrofile (varietate de globule

albe) în raport cu alte celule ale sângelui.

Tratamentul constă în practicarea de sângerări repetate

şi abundente, destinate să reducă masa de globule roşii în

raport cu masa totală a sângelui. Acest tratament trebuie

uneori să fie urmat timp de mai mulţi ani. La subiecţii

vârstnici, tratamentul constă în limitarea proliferării celulelor

maligne fie prin intermediul medicamentelor care

inhibă diviziunea celulară (antimitotice), fie prin intermediul

fosforului radioactiv (32P).

Speranţa de viaţă a bolnavilor, în particular a bolnavilor

tineri, este bună şi prognosticul rămâne, în ansamblu,

favorabil.

VARICE ALE MEMBRELOR INFERIOARE. Dilataţii

patologice permanente ale unei vene a coapsei şi mai

ales a gambei, însoţite de o ulceraţie a peretelui său.

Varicele membrelor inferioare sunt de cele mai multe

ori esenţiale sau idiopatice, adică ele constituie fenomene

izolate şi nu sunt consecinţa nici unei boli. Ereditatea,

factorii hormonali, o supraîncărcare ponderală, un mod de

viaţă sedentar, staţionarea îndelungată în picioare şi/sau la

căldură pot favoriza apariţia varicelor. Acestea sunt legate

de un defect de etanşeitate al valvulelor venoase, care

împiedică în mod normal refularea sângelui în jumătatea

inferioară a corpului; de aici rezultă o dilataţie a venelor,

predominând la picioare din cauza greutăţii.

SIMPTOME Şl SEMNE. Simptomele sunt provocate mai

ales de acumularea de sânge în gambe, nu atât de varicele

în sine: crampe, greutate în picioare, furnicături, rar dureri

în adevăratul sens al cuvântului. Apoi se formează un

cordon albastru, moale, sinuos vizibil prin piele, care se

aplatizează în poziţia întinsă şi iese în evidenţă în poziţia

în picioare.

COMPLICAŢII. Varicele se află la originea a trei feluri de

complicaţii.

• Flebita superficiala, inflamaţie acută a jurul varicelor

membrului inferior, se traduce printr-o durere şi o modificare

a pielii (înroşire, aspect cartonat) în lungimea segmentului

varicos.

• Ruptura de varice antrenează o hemoragie abundentă şi

neaşteptată. Sângerarea unei varice poate să se scurgă în

exterior sau poate da naştere unui hematom subcutanat

dureros.

• Tulburările cutanate se produc pe termen lung. Acestea

sunt, în general, o dermită ocre (coloraţie brună a pielii) şi

ulcere varicoase (plăgi persistente frecvent suprainfectate).

TRATAMENT. Acesta nu vizează doar atenuarea eventualelor

simptome sau acţionarea doar pe plan estetic, ci şi

împiedicarea agravării varicelor şi prevenirea complicaţiilor

lor. Tratamentul varicelor esenţiale ale membrului inferior

face apel la mai multe metode, uneori combinate: lupta

împotriva acumulării de sânge (purtatul de ciorapi de contenţie,

supraînălţarea picioarelor în timpul somnului, suprimarea

expunerii picioarelor la căldură), prescrierea de

medicamente venotonice, sclerozarea varicelor (prin injectarea

unei substanţe atrofiante), tratamentul chirurgical prin

stripping (ablaţia unei vene prin două mici incizii practicate

la nivelul gleznei şi al coapsei) sau CHIVA (chirurgie

hemodinamică a insuficienţei venoase în regim ambulator),

care constă în ligaturarea venelor deficiente. Curele termale

pot fi benefice, în particular pentru tratamentul tulburărilor

cutanate pe termen lung şi al ulcerelor varicoase.

PREVENIRE. Câteva reguli de igienă permit prevenirea

sau întârzierea apariţiei varicelor: compensarea sedentarismului

prin exerciţii fizice (mers, nataţie), evitarea staţionărilor

îndelungate în picioare şi a tuturor formelor de

căldură (expuneri la soare, saună), dormitul cu picioarele

supraînălţate, purtatul de ciorapi de contenţie şi evitarea

comprimării gambelor (şosete, ciorapi sau ghete prea strânse

la partea de sus, care riscă să acţioneze ca un garou).

VARICE ESOFAGIENE. Dilataţii patologice ale venelor

inferioare ale esofagului.

CAUZE ŞI SIMPTOME. Cauza cea mai frecventă a varicelor

esofagiene este ciroza hepatică, alteraţie cronică a stării

ficatului, fie că este vorba de o origine alcoolică, autoimună

(ciroză biliară primitivă) sau metabolică (hemocromatoză).

Varicele esofagiene nu se manifestă prin nici un simptom

atâta vreme cât nu se rup. Ele sunt asociate uneori cu ascită

(efuziune lichidiană în peritoneu).

TRATAMENT ŞI PREVENIRE. Tratamentul unei hemoragii

consecutive unei rupturi de varice esofagiene face apel

la reanimare şi transfuzie, hemoragia fiind oprită fie prin

compresie cu ajutorul unei sonde cu balonaş gonflabil, fie

prin sclerozare endoscopică (injectare a unei substanţe

atrofiante în venă). în caz de eşec al tratamentului medical,

poate fi întreprinsă o intervenţie chirurgicală de urgenţă

(anastomoză portocavă).

Fără tratament, varicele esofagiene sfârşesc prin a se

rupe, antrenând o hemoragie care poate fi gravă^manifestându-

se printr-o hematemeză (emisie pe gură de sânge

nedigerat) şi provocând o anemie acută şi o scădere brutală

a presiunii arteriale.

Tratamentul preventiv al hemoragiei constă fie în administrarea

de medicamente betablocante (care diminuează

debitul sangvin), fie în sclerozarea endoscopică a varicelor.

VARICELĂ. Boală infecţioasă contagioasă provocată de

un virus din familia herpesvirusurilor, virusul varicelă-zona

sau V.Z. SINONIM: vdrsat de vânt.

Virusul varicelă-zona este un virus ADN care, aşa cum

o arată şi numele, este responsabil, de asemenea, şi de zona

zoster.

673 VAS

CONTAMINARE. Varicela survine de cele mai multe ori

în copilărie, între 2 şi 10 ani. Ea este mai rară.dar şi mai

severă, la adult. Transmisia virusului se face pe cale respiratorie,

prin inhalarea picăturilor de salivă emise de un

bolnav sau prin contact direct cu leziunile sale cutanate.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Forma cea mai obişnuită a varicelei

survine după o incubare a virusului care durează în

jur de 2 săptămâni, în timpul căreia subiectul este contagios.

Boala se caracterizează printr-o erupţie cutanată tipică,

precedată adesea de o febră puţin ridicată (38°C) şi de o

înroşire trecătoare a pielii. Erupţia evoluează prin pusee

succesive, distanţate la 2-4 zile. Ea debutează pe torace,

se întinde pe tot corpul (pielea capului, braţe, axile, coapse),

uneori pe mucoase şi, în cele din urmă, pe faţă. însoţită

de mâncărimi puternice, ea se manifestă prin mici pete roşii

cu diametrul de 2-4 milimetri care, în 24 ore, se transformă

în vezicule superficiale mari cât gămălia unui ac, umplute

cu un lichid limpede. Conţinutul fiecărei vezicule întâi se

tulbură şi apoi se usucă după două zile. Atunci, în locul

veziculei apare o crustă; ea cade cam în a şaptea zi. Erupţia

veziculară se vindecă în 10 până la 15 zile.

COMPLICAŢII. Varicela este o boală benignă; complicaţiile

sale cutanate sunt constituite, în principal, din leziunile

formate prin scărpinat, care lasă urme de neşters; acestea

pot fi evitate prin îngrijiri locale care calmează mâncărimile

şi evită suprainfectarea. La copil, pot surveni complicaţii

neurologice, benigne şi trecătoare, mai ales sub forma de

encefalită, antrenând o senzaţie de vertij. La adult, sunt

constatate uneori manifestări pulmonare spre a treia zi a

infecţiei;febra se ridică până la 40°C, apare o tuse uscată

iar apoi se instalează o dificultate la respiraţie. Unele forme

grave pot da loc unei insuficienţe respiratorii acute, dar

majoritatea cazurilor evoluează favorabil în două săptămâni.

Complicaţiile cele mai severe privesc subiecţii imunodeprimaţi;

erupţia este atunci cutaneomucoasă, abundentă,

constituită din numeroase elemente voluminoase, hemoragice

şi necrozate. Localizările poliviscerale sunt frecvente,

mai ales cele hepatice, neurologice şi pulmonare.

TRATAMENT. Acesta trebuie să fie instituit precoce. Pentru

forma obişnuită a varicelei, tratamentul constă în aplicarea

locală de antiseptice cu scopul de a evita suprainfecţiile

cutanate. în caz de suprainfecţii bacteriene, sunt prescrise

antibiotice. Uneori sunt prescrise şi antivirale (aciclovir),

în cazurile grave, bolnavilor imunodeprimaţi. Mâncărimile,

dacă sunt intense, pot fi atenuate printr-un antihistaminic.

PREVENIRE. Aceasta constă, în principal, în izolarea şi

evicţia şcolară a copilului bolnav până la vindecarea sa

completă. O persoană imunodeprimată trebuie să evite orice

contact cu un bolnav; în caz de contact, îi pot fi administrate

imunoglobuline specifice în următoarele 3 zile după contact.

De curând există şi un vaccin împotriva varicelei, un vaccin

realizat pe bază de virus atenuat; el este destinat copiilor

imunodeprimaţi, precum şi anturajului lor.

Virusul varicelei persistând, după infecţie, în ganglionii

nervoşi ai rachisului sau în perechile de nervi cranieni, este

susceptibil să se reactiveze cu ocazia unei scăderi a

imunităţii celulare, provocând atunci zona zoster.

VARICOCEL. Dilataţie permanentă a venelor spermatice

care drenează sângele testiculului, antrenând în acest organ

o încetinire a circulaţiei venoase.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Un varicocel este localizat de cele

mai multe ori la testiculul stâng; el este prezent sub forma

unei dilataţii a venelor spermatice intrascrotale, moale la

palpare, crescând în volum în timpul tusei. în cea mai mare

parte a cazurilor, un varicocel nu antrenează nici jenă, nici

simptom. Uneori, varicocelul este însoţit de o greutate testiculară

care poate fi atenuată prin purtatul unui suspensor.

Mai rar, ea generează o diminuare a numărului de spermatozoizi

conţinuţi în spermă, asociat cu o diminuare a

mobilităţii lor şi a duratei lor de viaţă, şi provoacă sterilitate.

TRATAMENT. în majoritatea cazurilor nu este necesar nici

un tratament. Totuşi, dacă varicocelul este mare şi foarte

deranjant sau dacă el provoacă o sterilitate, se poate practica

o ligaturare a venelor spermatice prin chirurgie convenţională

sau endoscopică (celioscopie); această intervenţie,

realizată sub anestezie generală, necesită spitalizare de

2-4 zile. De asemenea, se mai poate practica, sub anestezie

locală, o scleroză endovenoasă percutanată prin injectarea

unui produs sclerozam cu ajutorul unui cateter introdus prin

vena femurală şi împins până în vena spermatică; această

intervenţie nu necesită, în general, vreo spitalizare.

VARIOLA. Boală infecţioasă contagioasă provocată de

un poxvirus. SINONIME: bubat mare, vărsat mare.

Virusul variolei se transmite exclusiv pe cale interumană.

Eradicarea acestei boli a fost proclamată la sfârşitul anului

1979 de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

VARUS. Care se îndepărtează spre interior în raport cu

axa corpului.

Termenul genu varum desemnează astfel o deviaţie a

axului gambei spre interiorul axei coapsei. în acelaşi fel,

metatarsus varus este o deformaţie, de cele mai multe ori

congenitală, constând dintr-o deviaţie a antepiciorului spre

interior.

VAS. Canal în care circulă sângele sau limfa.

Vasele sangvine. Acestea sunt arterele, arteriorele, capilarele

sangvine, venulele şi venele.

Arterele sistemice, care iau naştere din aortă, conduc

sângele oxigenat provenit din ventriculul stâng al inimii

până la muşchi şi diferitele organe pentru a le aduce oxigen

şi substanţe nutritive. Ele se împart în multiple arteriole,

apoi într-o infinitate de capilare, la nivelul cărora se efectuează

schimburile dintre sânge şi celule. Pornind de la

celule, capilarele se unesc pentru a forma venule, care la