513 Recklnghausen

traumatism sau de o carie care, în absenţa tratamentului,

s-a întins până la rădăcină. Rădăcina dentară poate, de asemenea,

să fie lezată în cursul unei parodontopatii (afectarea

gingiei şi a osului în care este implantată rădăcina dentară).

RĂGUŞEALĂ. Alterare a vocii, care se traduce printr-un

timbru surd, aspru sau hârâit.

O răguşeală este provocată de o boală a laringelui sau

de o anomalie a funcţionării sale (laringită, surmenaj vocal).

Tratamentul răguşelii depinde de cauza sa: oprirea fumatului

în caz de laringită, repaus vocal în caz de surmenaj

ele. Orice răguşeală care persistă mai mult de 15 zile impune

un examen medical serios.

RĂŞINĂ. Substanţă sintetică utilizată în confecţionarea

aparatelor de imobilizare a membrelor sau a articulaţiilor,

precum şi în chirurgia dentară.

Uşoară, solidă, rezistentă, răşina tinde actualmente să

înlocuiască tradiţionalul gips. Deşi, spre deosebire de acesta,

răşina nu se deteriorează când este udată, ea nu trebuie

muiată în apă (risc de macerare a ţesuturilor). Totuşi, ea

prezintă inconvenientul de a fi mai puţin maleabilă decât

gipsul, ceea ce nu permite să se realizeze un mulaj adaptat

intim la segmentul de membru care trebuie imobilizat.

RĂU DE MARE. ->• RĂU DE TRANSPORT,

RĂU DE MUNTE. Ansamblu de tulburări legate de o

proastă adaptare a organismului la rarefierea oxigenului la

altitudine. SINONIM: rău de altitudine.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Tulburările survin în general în

primele patru zile care urmează sosirii la munte. Simptomele

ode mai frecvente sunt durerile de cap asociate cu vertije,

zumzăit în urechi, insomnii, greţuri, vărsături, balonări abdominale

şi pierdere a poftei de mâncare. Aceste manifestări

sunt adesea benigne.

TRATAMENT. Repausul atenuează tulburările, care

dispar la capătul a câtorva zile de adaptare. Dacă ele persistă,

coborârea la o altitudine inferioară permite dispariţia lor.

tn caz de edem cerebral sau pulmonar, se impune revenirea

de urgenţă în vale, cu spitalizare, precedată - dacă este

posibil - de administrarea de oxigen.

REVENIRE. Adaptarea la altitudine, favorizată de o bună

condiţie fizică prealabilă, trebuie să fie treptată: după o

ascensiune de 600-900 metri, este recomandată o pauză de

O zi. Copiii sub vârsta de 4 luni nu trebuie să fie duşi la

•Wtudini mai mari de 1 000 metri. între 4 luni şi 2 ani, este

fttferabil să nu se depăşească altitudinea de 1 800 metri.

HĂU DE TRANSPORT. Ansamblu de tulburări

lesimţite de anumiţi subiecţi în timpul unei călătorii cu

Hporul, cu trenul, cu automobilul sau cu avionul. SlNOP*

E: cinepatie, cinetozd.

Răul de mare sau naupatia şi răul de aer sunt manifestări

ale răului de transport.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Răul de transport se manifestă

printr-o anxietate, o senzaţie de ameţeală, transpiraţii,

lipotimii (indispoziţii fără pierderea stării de conştientă),

greţuri sau vărsături, chiar o atitudine de prostraţie.

TRATAMENT. Acesta face apel la antihistaminice de

sinteză (antinaupatice), care, absorbite înainte de plecare,

au o acţiune preventivă destul de eficace.

RĂU PERFORANT PLANTAR. Ulceraţie cronică

a pielii, localizată pe plantele picioarelor.

Această anomalie survine în cursul unui diabet cu

vechime (de mai mult de 10 ani) şi echilibrat deficitar prin

tratament.

Tratamentul este, mai întâi de toate, cel al bolii cauzale,

asociat cu îngrijiri locale pentru dezinfecţie şi în vederea

cicatrizării.

R.C.H. ->• RECTOCOUTĂ HEMORAGICĂ.

REANIMARE. Ansamblu de mijloace puse în practică

fie pentru a diminua prăbuşirea acută a uneia sau mai multor

funcţii vitale, în aşteptarea vindecării, fie pentru a supraveghea

bolnavii ameninţaţi de astfel de prăbuşiri din cauza

unei boli, a unui traumatism sau a unei intervenţii

chirurgicale.

RECESIV, -Ă. Se spune despre o genă sau despre un

caracter ereditar care trebuie să fie transmis şi de mamă şi

de tată pentru a se manifesta la copil.

în celule, fiecare cromozom există în două exemplare,

care formează o pereche. O genă recesivă trebuie să se

găsească la copil pe fiecare dintre cei doi cromozomi omologi

(ai aceleiaşi perechi) pentru a se manifesta sub forma

unui caracter dat sau pentru ca o mutaţie (alterare) de care

este atins să se manifeste prin declanşarea unei boli. Cum

în momentul fecundaţiei, jumătate din cromozomi provin

de la tată, iar cealaltă jumătate de la mamă, gena trebuie

să fie transmisă prin cromozomii ambilor părinţi pentru a

se manifesta la copil. Gena purtătoare a caracterului „ochi

albaştri", de exemplu, trebuie să fie primită de la ambii

părinţi pentru ca urmaşul să aibă ochi albaştri.

Termenul se foloseşte în opoziţie cu dominant(ă) şi

califică adesea, prin extensie, modul de transmisie a unei

boli. -> DOMINANT(Ă), EREDITATE.

RECIDIVĂ. Reapariţie a unei boli care survine după o

vindecare.

în caz de boală infecţioasă, o recidivă implică noţiunea

de o nouă infecţie.

RECKLINGHAUSEN (boală a lui). Afecţiune

ereditară, caracterizată prin prezenţa a numeroase tumori

benigne diseminate în organism, a unor plăci pigmentate

RECT 514

(pete cafea cu lapte) şi a unor malformaţii nervoase. SINONIM:

neurofibromatoză •

Semnele bolii se asociază în mod divers: unele persoane

de exemplu nu au decât câteva pete cafea cu lapte, în timp

ce altele prezintă tumori voluminoase şi multiple. Tot aşa,

complicaţiile (surditate, convulsii, întârziere mintală, hipertensiune

arterială) variază, depinzând de localizarea malformaţiilor

şi a tumorilor.

Tratamentul este cel al simptomelor şi constă în ablaţia

chirurgicală a tumorilor cutanate; tratamentul chirurgical

al malformaţiilor osoase şi al neurinoamelor este mult mai

delicat.

Este recomandat persoanelor care au antecedente familiale

sau care sunt afectate de boala lui Recklinghausen să

apeleze la sfatul genetic pentru a se stabili dacă sunt sau

nu susceptibile să transmită boala descendenţilor.

RECT. Segment terminal al tubului digestiv, care vine în

continuarea colonului sigmoid şi se deschide la exterior prin

anus.

Rectul, lung de 15 centimetri, este format din două

segmente. Segmentul superior, în pelvis,constituie ampula

rectală. Segmentul inferior, la nivelul perineului, este canalul

anal.

FIZIOLOGIE. Rectul, prin funcţia sa de rezervor şi datorită

aparatului sfincterian al anusului, asigură controlul mecanismului

defecaţiei şi al continenţei fecalelor.

PATOLOGIE. Rectul este adesea sediul unor tumori

benigne (polipi, tumori viloase |cu suprafaţă filamentoasăl)

sau maligne (adenocarcinoame, carcinoide). El mai poate

fi atins de rectite (inflamaţii localizate) de origine

infecţioasă (boli venerice),parazitară (amibiaza), ischemică

sau inflamatorie (rectocolită). Bolile inflamatorii ale

colonului (boala lui Crohn) sau unele afecţiuni degenerative

(boala lui Hirschsprung) pot să se întindă la rect. Prolapsurile

rectale (proeminarea rectului prin anus) pot să se

producă în cursul bolilor hemoroidare sau după un

traumatism obstetrical ori după o boală neurologică, de

exemplu. în sfârşit, se întâmplă ca rectul să fie sediul unor

leziuni traumatice: ulceraţie termometrică, perforaţie

rectală cu un corp străin sau cu ocazia, în mod excepţional,

unui examen endoscopic sau radiologie al colonului.

RECTITĂ. Inflamaţie, acută sau cronică, a mucoasei

rectale. S\NON\M: proctita.

CAUZE. O rectită poate avea o origine foarte diversă,

îndeosebi infecţioasă (gonococie), parazitară (ambiază,

bilharzioză) sau medicală (supozitoare, iradiere). Ea este

fie o manifestare izolată, fie asociată cu o altă afecţiune

inflamatorie (rectocolită hemoragică, boala lui Crohn). în

sfârşit, o rectită este însoţită adesea de leziuni ale

colonului.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Boala se manifestă prin dureri

rectale, prin falsa necesitate de a defeca, prin emisii anale

sângerânde sau purulente, printr-o diaree, printr-o alterare

mai mult sau mai puţin marcată a stării generale, printr-o

febră.

DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT. Un examen proctologic

(tuşeu rectal, anuscopie şi rectoscopie, adică explorarea

vizuală directă a anusului şi a rectului cu ajutorul unui tub

dotat cu un sistem optic), asociat, la nevoie, cu o coloscopie,

permite evaluarea importanţei atingerii şi prelevarea unor

eşantioane pentru a stabili cauza. Acest examen determină

alegerea tratamentului: administrarea de antibiotice, de

antiparazitare, de antiinflamatoare sau, pur şi simplu, suprimarea

factorului favorizant sau declanşant. în cea mai mare

parte a cazurilor rectită este vindecată definitiv. Doar boala

lui Crohn, rectocolită hemoragică şi urmările unei iradieri

necesită un tratament de cursă lungă.

RECTOCEL. Proeminare a peretelui anterior al rectului

în vagin, cauzată de relaxarea mijloacelor de fixare şi

susţinere ale vaginului.

Un rectocel este o componentă a unui prolaps genital

(prăbuşirea vaginului şi/sau a uterului).

RECTOCOLITĂ. Inflamaţie simultană a rectului şi a

colonului.

CAUZE. Originea unei rectocolite este foarte variabilă:

infecţioasă (shigelloză, salmonelloză), parazitară (bilharzioză),

vasculară (colită ischemică, urmările unei radioterapii),

medicamentoasă (laxative, antibiotice); ea rămâne

uneori necunoscută, ca în cazul rectocolitei hemoragice.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Simptomele sunt dureri abdominale

şi o diaree uneori sângerândă, care poate fi însoţită

de o pierdere în greutate şi de febră.

DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT. Coloscopia (explorarea

vizuală directă a colonului cu ajutorul unui tub dotat cu un

sistem optic) permite evaluarea întinderii leziunilor şi

efectuarea prelevărilor pentru a preciza cauza. Acest examen

determină alegerea tratamentului, care este, în general, medicamentos

(administrarea de antibiotice, de antiinflamatoare),

mai rar chirurgical (ablaţia unui segment al colonului în

anumite colite ischemice, de exemplu). în majoritatea

cazurilor, rectocolită se vindecă definitiv. Doar rectocolitek

hemoragice şi sechelele unei radioterapii necesită un tratament

de cursă lungă.

RECTOCOLITĂ HEMORAGICĂ. Inflamaţie cronică

a mucoasei colonului şi rectului, de origine necunoscută,

caracterizată prin emisii de mucus şi de sânge prin anus.

Rectocolită hemoragică (R.C.H.) este o afecţiune rară,

care afectează îndeosebi femeia tânără.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Principalul simptom este apariţia

emisiilor rectale, în general frecvente (până la zece scaune