569 Sindrom mononucleozic

campylobacter), paraziţi (giardii, amibe patogene, criptosporidii)

şi virusuri (citomegalovirus, H.I.V.).

SIMPTOME ŞI DIAGNOSTIC. Acest sindrom se traduce

printr-o diaree însoţită de dureri abdominale.

TRATAMENT ŞI PREVENIRE. Tratamentul este în funcţie

de germenii găsiţi şi constă în administrarea de antibiotice

şi medicamente antiparazitare.

SINDROM LACUNAR. Atingere neurologică legată

de apariţia unei „lacune" în creier, adică a unui accident

vascular cerebral ischemic de dimensiuni mici (mai puţin

de 2 centimetri).

SIMPTOME ŞI SEMNE. Dat fiind caracterul limitat al

leziunii, acest sindrom se exprimă, de obicei, prin atingerea

unei singure funcţii neurologice: hemiplegie (deficit motor

al unei jumătăţi a corpului), hemianestezie (deficit senzitiv

al unei jumătăţi a corpului) etc.

TRATAMENT ŞI PROGNOSTIC. Tratamentul este esenţialmente

preventiv şi constă în reducerea factorilor de risc

(hipertensiune arterială), susceptibili să antreneze lacune

cerebrale.

Prognosticul sindroamelor lacunare este, de obicei, favorabil,

acestea ameliorându-se în câteva luni. Totuşi, atunci

când în creier s-au dezvoltat lacune multiple, tulburările tind

să persiste definitiv şi să antreneze o stare, zisă lacunară,

care asociază un sindrom pseudobulbar (atingere laringofaringeană

cauzată de o leziune a două fascicule piramidale),

un mers cu paşi mici şi tulburări intelectuale.

SINDROM MENINGEAN. Totalitate a simptomelor

care traduc o iritaţie a meningelor (membranele care înconjoară

creierul şi măduva spinării).

Un sindrom meningean se întâlneşte în cursul meningitelor

(inflamaţii ale meningelor) şi hemoragiilor meningeene

(sângerare între două foiţe ale meningelor).

SIMPTOME ŞI SEMNE. Acest sindrom asociază dureri de

cap rebele, o durere şi o redoare a coloanei vertebrale,

precum şi vărsături. El riscă să evolueze în termen scurt

către o comă.

DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT. Diagnosticul, care trebuie

stabilit de urgenţă, se pune pe baza examenului clinic;

sindromul meningean asociind o febră doar în cazul meningitei,

acest ultim semn permiţând precizarea cauzei.

Tratamentul simptomelor (perfuzie intravenoasă, asistenţă

respiratorie etc), prioritar în cazuri grave, este asociat

cu cel al cauzei (antibiotice în caz de meningită de origine

bacteriană, de exemplu).

SINDROM MIELOPROLIFERATIV. Boală carac

terizată printr-o proliferare excesivă a ţesutului mieloid

(ţesutul care formează măduva oaselor). SINONIM: sindromul

mieloproliferativ cronic.

Un sindrom mieloproliferativ se caracterizează printr-o

proliferare, în măduva osoasă, a celulelor mature, care dau

naştere celulelor mieloide (provenite din măduvă), morfologic

şi funcţional normale, spre deosebire de leucemiile

acute mieloide, care se caracterizează printr-o proliferare

a celulelor mieloide imature nefuncţionale.

DIFERITE TIPURI DE SINDROM MIELOPROLIFERATIV.

Sindroamele mieloproliferative sunt în număr de

patru.

• Leucemia mieloidă cronica se caracterizează printr-o

creştere însemnată a numărului de celule granuloase neutrofile

(celule care aparţin aceleiaşi descendenţe ca şi globulele

albe, polinuclearele neutrofile) în măduvă şi în sânge.

• Boala lui Vaquez. sau poliglobulia primitivă este caracterizată

printr-un exces al producerii de globule roşii.

• Splenomegalia mieloidă este marcată printr-o proliferare

a tuturor elementelor figurate ale sângelui (globule roşii,

globule albe, plachete), o creştere adesea foarte importantă

a volumului splinei şi printr-o invadare a măduvei osoase

de ţesutul fibros (mielofibroză).

• Trombocitemia primitivă se caracterizează printr-o

creştere notabilă a numărului de plachete sangvine.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Sindroamele mieloproliferative

au în comun:

- creşterea, în sânge, a numărului de celule aparţinând

cel puţin uneia dintre suşele provenite din măduva osoasă;

- proliferarea celulelor măduvei osoase;

-proliferarea frecventă a volumului splinei, care

reîncepe să producă celule mieloide aşa cum o făcea în

cursul vieţii fetale;

- o tendinţă la tromboze, legată de încetinirea circulaţiei

sangvine, încetinire cauzată de creşterea numărului de celule

mieloide din sânge.

TRATAMENT ŞI EVOLUŢIE. Tratamentul face apel, după

caz, la o chimioterapie care diminuează multiplicarea

celulară, la o micşorare a elementelor sangvine în surplus

prin citafereză, la sângerări regulate (în cazul bolii lui

Vasquez) sau încă, atunci când este posibil, la o grefă de

măduvă.

Evoluţia acestor sindroame, de obicei cronică, se face

în mai mulţi ani, adesea în mai multe decenii.

SINDROM MONONUCLEOZIC. Infecţie virală

sau alergică în cursul căreia se observă în sânge limfocite

stimulate, denumite şi limfocite hiperbazofile sau mononucleare

mari albăstrui, caracterizate prin dimensiunile lor

mari şi printr-o citoplasmă întinsă care fixează coloranţii

bazici.

Un sindrom mononucleozic se observă în cursul bolilor

ca mononucleoza infecţioasă (primo-infecţie cauzată de

virusul lui Epstein-Barr), în primo-infecţia cu H.I.V. (virusul

cauzator al SIDA), în infecţiile cu citomegalovirus sau în

hepatitele virale, şi în cursul reacţiilor alergice importante,

în particular cele faţă de antibiotice. Acest ultim caz poate

SINDROM NEFRITIC 570

da naştere unor forme de sindrom mononucleozic atât de

severe încât sunt uneori confundate cu semnele unei leucemii.

Sindromul mononucleozic regresează, în general, de

la sine în una sau două săptămâni.

SINDROM NEFRITIC. Totalitate a simptomelor care

însoţesc o glomerulonefrită acută (boală renală caracterizată

printr-o atingere acută a glomerulilor).

Sindromul nefritic, în general cu apariţie bruscă, se

traduce prin prezenţa de sânge şi de proteină în urină, prin

edeme şi o hipertensiune arterială. Diagnosticul sindromului

nefritic trebuie confirmat printr-o biopsie renală.

TRATAMENT. în afara bolii în cauză, tratamentul vizează

îngrijirea simptomelor sindromului: regim hiposodat,

restricţie la apă, tratamentul hipertensiunii.

SINDROM NEFROTIC. Totalitate a simptomelor care

însoţesc un mare număr de glomerulonefrite (boli renale

caracterizate printr-o atingere cronică a glomerulilor).

Sindromul nefrotic rezultă dintr-o creştere a permeabilităţii

peretelui capilarelor glomerulare, care lasă să scape

în urină proteine din plasma sangvină.

CAUZE. Aproape toate glomerulonefritele pot provoca un

sindrom nefrotic, fie că este fără o cauză cunoscută, fie că

este consecutiv unui diabet, unei amiloze, unui lupus

eritematos acut etc).

SIMPTOME Şl SEMNE

• Proleinuria (prezenţa de proteine în urină) este foarte

abundentă, întotdeauna mai mare de 4 grame pe 24 ore, dar

putând atinge niveluri de 15 până la 20 grame în 24 ore,

chiar mai mult.

• Hipoproteinemia (nivel al proteinelor anormal de scăzut

în sânge) care rezultă este întotdeauna sub 60 grame pe litru.

Pierderea de proteine referindu-se.în principal, la albumină,

există întotdeauna o hipoalbuminemie (nivel anormal de

scăzut al albuminei în sânge) sub 30, chiar sub 15 sau

10 grame pe litru.

• Edemele sunt provocate de hipoalbuminemie. Ele sunt

subcutanate, albe, moi, nedureroase. Adesea foarte importante,

ele apar pe membrele inferioare, pe abdomen, pe faţă

şi în regiunea lombară şi se traduc printr-o luare în greutate

de câteva kilograme. Uneori, ele difuzează în membranele

setoase (peritoneu, pleură, pericard): aceasta este anasarca.

• Alte anomalii biologice caracteristice acestui sindrom:

creşterea în sânge a nivelului de colesterol (hipercolesterolemie)

sau de trigliceride (hipertrigliceridemie), tulburări

care se referă la unii factori sangvini ai coagulării.

TRATAMENT ŞI PROGNOSTIC. Simptomele sindromului

nefrotic trebuie să fie tratate de la începutul bolii:

regim hiposodat, restricţie de apă, diuretice (furosemid,

spironolactonă) pentru a combate edemele; tratament

anticoagulant pentru a combate hipercolesterolemia şi

hipertrigliceridemia etc.

Prognosticul unui sindrom nefrotic depinde de cauza sa.

în anumite cazuri, tratamente specifice, ca de exemplu cele

cu corticosteroizi, pot să-1 vindece complet. în alte cazuri,

aceste tratamente nu au nici o eficacitate şi boala glomerulară

poate evolua spre o insuficienţă renală cronică.

SINDROM OBSTRUCTIV. Afecţiune caracterizată

printr-o micşorare a calibrului bronhiilor.

CAUZE. Un sindrom obstructiv este cauzat de o tulburare

a ventilaţiei (circulaţiei de aer în căile respiratorii) provocată

de astm sau de o boală legată de tabagism (bronşită cronică

obstructivă, emfizem).

SIMPTOME ŞI DIAGNOSTIC. Spirometria (înregistrarea

respiraţiei) arată o micşorare a debitelor de aer, îndeosebi

a V.E.M.S. (volum expirator maxim pe secundă), şi anomalii

ale curbei debit-volum în cazul în care sunt atinse

bronşiolele (bronhiile mici). O gâfâială la efort apare în

formele evoluate.

TRATAMENT. Tratamentul unui sindrom obstructiv,

confundat cu cel al cauzei sale, constă în luarea de bronhodilatatoare

(betastimulante, corticosteroizi, teofilină).

SINDROM OCULO-URETRO-SINOVIAL. Afecţiune

cronică ce este caracterizată prin asocierea inflamaţiilor

oculare, uretrale sau digestive şi articulare. SlNONIM: sindromul

lui Fissinger-Leroy-Reiter.

Sindromul oculo-uretro-sinovial face parte dintre artritele

reacţionale: într-un prim timp, apare un focar infecţios

în organism; acesta provoacă o reacţie a sistemului imunitar,

care agresează în continuare diferite organe, în

particular articulaţiile. Focarul infecţios este fie uretral

(uretrită provocată de o chlamydie sau de o myeoplasmă)

fie digestiv (diaree cauzată de shigelle, de yersinii, de

salmonellă sau de campylobacter).

SIMPTOME ŞI SEMNE. Sindromul oculo-uretro-sinovial

se traduce printr-o diaree, urmată de o conjunctivită, o

uretrită (inflamaţie a uretrei) şi, în sfârşit, de o artrită care

afectează mai ales rachisul şi articulaţiile sacro-iliace, dar

şi şoldurile, genunchii, coatele, încheieturile mâinilor şi

articulaţiile interfalangiene. Mai rar, apar pe palme şi pe

suprafeţele plantare leziuni cutanate (keratodermie şi

pustule).

EVOLUŢIE ŞI TRATAMENT. Boala evoluează prin pusee,

în general în câteva luni sau un an, lăsând frecvent sechele

articulare sau oculare.

Tratamentul face apel la antiinflamatoare nesteroidiene.

->• SPONDILARTROPATIE.