473 Police

POINT DE COTE (în limba franceză). Durere localizată

pe o parte a trunchiului ce survine cu ocazia unui efort

(alergare, de exemplu).

Manifestarea pare să fie cauzată de o oboseală a muşchilor

peretelui trunchiului şi a diafragmului. Durerea, cu

apariţie bruscă, este amplasată în partea de sus a abdomenului,

în dreapta sau în stânga; de aici, ea poate să se

întindă mai ales la torace. Durerea durează câteva minute

sau mai mult, obligând subiectul, a cărui respiraţie este

stânjenită, să înceteze efortul. Un point de cote se atenuează

mai rapid dacă subiectul respiră lent şi profund şi, în

unele cazuri, dacă apasă pe zona dureroasă aplecându-se

în faţă. Această manifestare va surveni mai rar dacă

subiectul are grijă să diminueze intensitatea eforturilor (sau

să-1 intensifice la nivelul gradului său de antrenare), dacă

se încălzeşte suficient de mult timp sau dacă-şi îmbunătăţeşte

tehnica, de exemplu căutând să-şi regularizeze ritmul

atunci face curse de fond sau jogging.

POLIARTRITĂ JUVENILĂ - STILL (boală a lui)

POLIARTRITĂ REUMATOIDĂ. Boală reumatismală

inflamatorie caracterizată printr-o atingere a sinovialei

(membrana conjunctivă care căptuşeşte faţa internă a

articulaţiilor).

Poliartrita reumatoidă este o boală frecventă (1% din

populaţie este afectată), cu predominanţă net feminină

(3 bolnavi din 4 sunt femei). De cauză necunoscută, ea face

parte din bolile autoimune, în cursul cărora organismul

produce anticorpi (factor reumatoid) îndreptaţi împotriva

propriilor lui ţesuturi.

SIMPTOME ŞI EVOLUŢIE. Poliartrita reumatoidă debutează,

în general, între 40 şi 60 de ani, fără vreun factor

declanşam cunoscut. Ea afectează îndeosebi articulaţiile

membrelor, în particular pe cele ale mâinilor, încheieturii

mâinii, antepiciorului; aceste atingeri, de gravitate foarte

variabilă, sunt, în general, bilaterale şi simterice. Se întâmplă

rar ca leziunile să afecteze coloana vertebrală, cu

excepţia articulaţiei dintre primele două vertebre cervicale,

care poate fi luxată. Articulaţiile sunt umflate, înţepenite,

deformate, dureroase, mai ales noaptea şi la începutul zilei.

După câţiva ani de evoluţie, poliartrita reumatoidă poate

atinge alte ţesuturi conjunctive decât cele ale articulaţiilor:

tendoanele (tenosinovite), dar şi pielea (noduli subcutanaţi),

pericardul (pericardită) sau plămânii (pleurezie, infiltrate

pulmonare etc.). Arterele de calibru mic se inflamează, provocând

tulburări senzitive (amorţire, furnicături) şi motorii

(paralizia unui nerv) sau o necroză cutanată. Poliartrita

reumatoidă se asociază adesea cu sindromul lui

Gougerot-Sjogren (ochii uscaţi, gura uscată), mai rar cu

sindromul lui Felty (splină mare, scăderea nivelului

sangvin de globule albe). Boala, cronică, evoluează în mod

destul de imprevizibil, prin pusee întrerupte de perioade de

remisiune. în absenţa tratamentului, ea antrenează o stare

de neputinţă.

DIAGNOSTIC. în timpul primelor luni ale bolii, diagnosticul

se face pe baza distribuţiei şi cronicităţii atingerilor

articulare. Dozările sangvine indică semne inflamatorii

(accelerarea vitezei de sedimentare [V.S.], creşterea nivelului

sangvin de proteină C-reactivă), apoi semne imunologice

(factor reumatoid, anticorpi antinucleari etc). Dacă

se puncţionează o articulaţie atinsă, se scoate un lichid

inflamator, iar biopsia sinovialei pune în evidenţă o inflamaţie.

Un an sau doi mai târziu, factorul reumatoid poate

fi decelat în serul a 70% dintre pacienţi. Radiografia arată

eroziuni osoase şi o pensare a interliniilor articulare - spaţiul

care separă cele două extremităţi osoase ale articulaţiei -

cauzate de panusurile sinoviale, noduli inflamatori formaţi

printr-o îngroşare a membranei sinoviale, care distrug, puţin

câte puţin, oasele şi ligamentele.

TRATAMENT. Tratamentul trebuie să fie permanent şi să

asocieze mai multe metode. Acesta se bazează pe antiinflamatoarc

(aspirină, fenilbutazonă, indometacin sau corticosteroizi

în caz de eşec). Luarea de antiinflamatoare este

adesea mai eficace seara la culcare, cât mai târziu posibil,

în tratamentul de fond sunt prescrise mai ales sărurile de

aur, antipaludicele, D-penicilamina, chiar imunosupresoarele.

Toate medicamentele au o oarecare toxicitate, iar

bolnavii trebuie să facă obiectul unei supravegheri medicale

regulate. Tratamentele locale constau în prevenirea apariţiei

deformaţiilor: infiltraţiile cu corticosteroizi,sinovio-ortezele

(injecţii intraarticulare cu o substanţă - acid osmic, izotop

radioactiv etc. - permiţând distrugerea sinovialei atinse),

ablaţia sinovialei prin chirurgie convenţională sau pe cale

endoscopică etc. Ergoterapia permite prevenirea apariţiei

deformaţiilor. O reeducare poate fi necesară. Curele termale

sunt contraindicate în perioada evolutivă. Se observă că

sarcina induce adesea o remisiune completă a bolii, dar

administrarea de hormoni sau de extracte placentare s-a

dovedit până în prezent ineficace.

POLICE. Primul deget de la mână.

Policele nu are decât două falange şi poate, datorită

muşchilor şi articulaţiilor specifice, să se opună celorlalte

degete, ceea ce permite o mişcare de pensare, esenţială pentru

prehensiune (apucare).

PATOLOGIE

• Fracturile policelui sunt frecvente şi adesea grave,

deoarece ele riscă să aibă răsunet asupra funcţionării mâinii.

Fracturile de falange sunt tratate, în general, prin imobilizare

gipsată; fracturile bazei primului metacarpian necesită, în

general, o osteosinteză chirurgicală (reunirea fragmentelor

osoase cu ajutorul unei broşe sau al unei miniplăci).

• Plăgile policelui pot fi grave: atingerea directă a tendonului

flector sau plagă a nervului median al încheieturii

mâinii (nerv care comandă îndeosebi mişcarea de opoziţie

a policelui).

POLICHISTOZÂ OVARIANĂ 474

• Reumatismele policelui (rizartroză, poliartrită reumatoidă

etc.) pot limita considerabil mişcările sale.

POLICHISTOZÂ OVARIANĂ. - OVARELOR POLI

CHISTICE (sindrom al).

POLICHISTOZÂ RENALĂ. - BOALĂ POUCHISTICĂ

A RINICHILOR.

POLICIZARE. Intervenţie chirurgicală constând în

transformarea unuia dintre degetele mâinii în police, după

pierderea acestuia.

POLICONDRITĂ ATROFIANTĂ. Boală inflama

torie caracterizată printr-o atingere a cartilagiilor.

Poliartrită atrofiantă, puţin dureroasă, se traduce printr-o

ramolire (înmuiere), o degradare, apoi o reducere în volum

a cartilagiilor. Boala afectează, în principal, cartilagiile pavilionului

urechii (ureche „în conopidă"), ale nasului (nas „de

boxeur"), uneori şi pe cele ale traheei (antrenând dificultăţi

respiratorii care pot fi mortale).

Tratamentul constă în administrarea de corticosteroizi.

POLICLINICĂ. Instituţie de acordare a consultaţiilor în

regim ambulator, în care se exercită diferite specialităţi

medicale.

POLIDACTILIE. Malformaţie congenitală, în general

ereditară, caracterizată prin existenţa unui deget supranumerar

la mână sau la picior, rareori mai mult de unul.

POLIDIPSIE. Senzaţie exagerată de sete, calmată printr-o

ingestie de băuturi din abundenţă.

O polidipsie este însoţită aproape întotdeauna de o poliurie

(excreţia unui volum de urină mai mare de 3 litri pe

24 ore); atunci se vorbeşte de sindromul poliuropolidpsic.

De cele mai multe ori, polidipsia este consecutivă poliuriei,

aceasta, la rândul ei, fiind provocată de un diabet insipid,

de un diabet zaharat (hipergliccmie) sau de o altă boală

metabolică (hipercalcemie, hipokaliemie).

POLIGLOBULIE. Creştere a masei totale a globulelor

roşii ale organismului, antrenând îndeosebi o creştere a

vâscozităţii sangvine.

POLIMENOREE. Flux menstrual care survine la intervale

mai frecvente decât de obicei (la mai puţin de 24 de

zile).

CAUZE. O polimenoree este cauzată de o scurtare a ciclului

menstrual fie în prima sa fază (faza de maturare a foliculului

ovarian), fie în cea de a doua fază (faza Iuţeală, care corespunde

degenerescentei foliculului transformat în corp

galben). Scurtarea fazei de maturare a foliculului corespunde

unei hiperactivităţi ovariene, care poate antrena o absenţă

a ovulaţiei. Scurtarea duratei de viaţă a corpului galben, mai

frecventă, se întâlneşte mai ales la pubertate şi în cursul

premenopauzei. în perioada de activitate genitală, această

insuficienţă Iuţeală se observă în cadrul sindromului

ovarelor polichistice, în caz de hiperprolactinemie (secreţie

excesivă de prolactină), sau în cazul luării de micropilule.

TRATAMENT. Scurtarea primei faze a ciclului nu necesită

vreun tratament, doar dacă cumva nu are loc ovulaţia:

în acest caz, administrarea de hormoni permite declanşarea

acesteia. Tratamentul scurtării celei de a doua faze a ciclului

(faza Iuţeală) constă în administrarea de progesteron natural

sau de progestative de sinteză şi în tratamentul cauzei, atunci

când este posibil.

POLIMIOZITĂ. Orice boală inflamatorie autoimună

(în cursul căreia organismul produce anticorpi îndreptaţi

împotriva propriilor lui ţesuturi), caracterizată printr-o

atingere, izolată sau nu, a muşchilor striaţi.

Simptomele polimiozitelor sunt foarte variabile. Muşchii

afectaţi, în general cei ai coapselor şi ai umerilor, sunt

dureroşi şi le lipseşte forţa: bolnavului îi vine greu să se

ridice de pe scaun, să se ridice din poziţia orizontală, să

meargă, să se pieptene, apoi, în cele din urmă, chiar să

înghită. Acestei atingeri musculare i se pot asocia leziuni

purpurice, dureri articulare, o febră uneori ridicată, o hipertrofie

a ganglionilor etc.

Evoluţia poate fi acută şi poate atinge muşchiul cardiac;

subacută, cu un risc de atingere respiratorie; sau cronică.

Tratamentul constă în prescrierea de antiinflamatoare

(corticosteroizi, îndeosebi) şi de imunosupresoare.

POLINEVRITĂ. Atingere a sistemului nervos periferic

caracterizată prin tulburări senzitive si motorii, survemnd

simetric de ambele părţi ale corpului si predominând la

extremităţile nervilor.

CAUZE. Acestea sunt diverse: intoxicaţie (alcoolism), anomalie

genetică, carenţă alimentară, infecţie, înflamaţie,

sindrom paraneoplazic (secreţia de către o tumoră a unei

substanţe care difuzează în organism şi atacă sistemul

nervos), tulburare metabolică (diabet zaharat)

SIMPTOME ŞI SEMNE. în cursul unei polinevnte, atingerile

sunt simultane pentru toţi nervii implicaţi la un anume

pacient, tulburările fiind în majoritatea cazurilor atât

senzitive, cât şi motorii. Evoluţia poate fi acută sau cronica

• Tulburările senzitive sunt parestezn (senzaţii neplăcute,

ca furnicăturile sau pişcăturile, simţite pe piele), o alterare

a sensibilităţii la temperatură si la durere si o alterare a

senzaţiilor proprioceptive (relative la articulaţii si la muşchi).

Topografia acestor anomalii este numită „în ciorap" sau jn

mănuşă".

• Tulburările motorii sunt paralizii care debutează, în

general, la membrele inferioare si privesc muschu ridicători

ai piciorului.