448 Paralizie faciala

i PAPULĂ. Varietate de leziune cutanată uscată (fără

I conţinut lichidian), mai mult sau mai puţin proeminentă,

I. cu un diametru mai mic de 5 milimetri şi de culoare

I variabilă.

I PARACENTEZĂ. Creare a unui orificiu în timpan, în

I scop terapeutic.

I O paracentezâ este indicată pentru tratamentul otitelor

I medii acute, purulente sau seroase.

I Sub anestezie locală sau generală, medicul perforează

I cu un ac special membrana timpanului, care închide urechea

I medie: în caz de otită purulentă, aceasta permite puroiului

I să se scurgă sau să fie prelevat; în caz de otită seroasă, poate

i fi amplasat în orificiul practicat un aerator transtimpanic

[ (mic aparat în formă de yo-yo, dotat cu un canal central),

I care permite pătrunderea aerului exterior în urechea

I medie. Timpanul se cicatrizează de la sine ulterior.

• Această intervenţie poate fi practicată la orice vârstă,

• chiar la sugari, şi poate fi repetată la nevoie.

• PARACETAMOL. Medicament folosit curent, utilizat

I ca analgezic (împotriva durerii) şi ca antipiretic (împotriva

• febrei).

• FORME PRINCIPALE ŞI MECANISME DE ACŢIUNE.

B Paracetamolul este prezent în foarte numeroase mediii

camente, singur sau în asociere cu alte principii active.

B Activitatea sa este de o intensitate şi durată comparabilă

B cu cea a aspirinei, ale cărei proprietăţi antiinflamatorii totuşi

• nu le are.

TRATAMENT. Acesta constituie o urgenţă. într-o primă

fază, este posibil să se repună prepuţul la loc manual şi fără

anestezice. Totuşi, atunci când parafimoza datează de mai

multe ore, această reducere manuală este imposibilă: trebuie

incizat inelul de strangulare a prepuţului.

PARAFLEBITA. Inflamaţie a unei vene subcutanate.

S\NON\M: flebita superficiala.

O paraflebită se dezvoltă de cele mai multe ori în

membrele inferioare, pe traiectul unei varice.

SIMPTOME. Subiectul resimte o durere locală. Se pot

constata o roşeaţă şi o induraţie a venei pe o porţiune mai

mult sau mai puţin lungă a traiectului său.

TRATAMENT. în general, evoluţia unei paraflebite este

benignă, dar recidivele sunt frecvente în caz de varice.

Tratamentul constă de cele mai multe ori în aplicarea de

pomadă antiinflamatorie pe porţiunea afectată a venei.

PARALIZIE. Abolire de origine neurologică a motricitatii

unuia sau a mai multor muşchi.

O paralizie poate privi un mic grup de muşchi, un

membru (monoplegie), partea inferioară a corpului (paraplegie)

sau întreaga jumătate stângă sau dreaptă (hemiplegie).

Atunci când forţa musculară este doar diminuată,

şi nu abolită, se vorbeşte de pareză.

CAUZE. Acestea sunt diverse: microorganism neurotrop

(Corynebacterium diphteriae, bacterie responsabilă de

difterie, sau virusul poliomielitei, de exemplu), traumatism,

tumoră benignă sau malignă, accident vascular cerebral

(hemoragie, întrerupere a circulaţiei), scleroză în plăci. Se

deosebesc paraliziile centrale, unde leziunea este localizată

în encefal sau măduva spinării, şi paraliziile periferice, în

care leziunea este localizată pe un nerv.

TRATAMENT. Tratamentul cauzei, atunci când este posibil

(ablaţia chirurgicală a unei tumori, de exemplu), duce în

unele cazuri la regresia sau la dispariţia paraliziei. în alte

cazuri, este posibilă o regresie spontană, chiar în mod

frecvent, ca în cursul unor accidente vasculare cerebrale,

în formele cu prognostic mai sever, tratamentul constă, în

principal, în reeducare. -> HANDICAP.

PARALIZIE FACIALĂ. Paralizie a muşchilor inervaţi

de către nervul facial (a 7-a pereche de nervi cranieni).

DIFERITE TIPURI DE PARALIZIE FACIALĂ. După

locul atingerii, se deosebesc paraliziile faciale centrale şi

paraliziile faciale periferice.

• Paraliziafacială centrala se observă în cursul leziunilor

vasculare cerebrale şi este adesea asociată cu o hemiplegie

(paralizie a unei jumătăţi de corp). Ea predomină în partea

inferioară a feţei: pleoapele şi fruntea sunt scutite de

paralizie. Tratamentul este cel al unui accident vascular

cerebral (administrarea, în special în caz de embolie, de

anticoagulante).

INDICAŢII. Paracetamolul este eficace împotriva durerilor

de cap, nevralgiilor, durerilor dentare, articulare, musculare

ele. şi împotriva febrei şi simptomelor gripale.

EFECTE NEDORITE. Paracetamolul este bine tolerat în

dozele recomandate (spre deosebire de aspirină, el nu

provoacă nici iritaţie, nici sângerări gastrice) şi este lipsit

de efectele de obişnuire.

PARACRIN, >A. Se spune despre o celulă secrctoare

despre un mod de secreţie care acţionează asupra

ţesuturilor învecinate.

PARACUZIE. Deformare a percepţiei auditive.

O paracuzie este un semn observat în cursul afecţiunilor

Urechii. Bolnavul percepe prost înălţimea sunetului (sunet

sau acut), intensitatea lui sau localizarea sursei

PARAFIMOZA. Strangulare a bazei glandului penisului

4e un inel prepuţial prea strâmt.

Parafimoza este o complicaţie frecventă a fimozei

tâmtime a prepuţului). Dureroasă, parafimoza provoacă

i Modem al glandului penian care împiedică recalotarea.

PARAMEDICAL 450

• Paralizia faciala periferica, sau paralizia lui Bell, poate

avea nenumărate cauze: infecţioase (zona zoster pe traiectul

nervului facial, otită medie acută, poliradiculonevrită),

traumatică (fractura stâncii temporale), tumorală (tumoră

a unghiului pontocerebelos), vasculară (ramolire protuberenţială

|a părţii medii a trunchiului cerebrali). Semnele ei

sunt o asimetrie a feţei atunci când se află în repaus,

trăsăturile fiind deviate de partea sănătoasă. în partea atinsă,

faţa este atonă, comisura buzelor căzută, şanţul nazogenian

mai puţin profund, buzele mai larg deschise şi ridurile

frontale căzute. Tratamentul cuprinde reeducarea prin kineziterapie.

Dacă paralizia este parţială, starea pacientului se

ameliorează complet şi nu persistă vreo sechelă. Dacă

paralizia este totală, trebuie administrat de urgenţă un

tratament cu corticosteroizi; totuşi, în aproximativ jumătate

din cazuri pot persista sechele relativ deranjante (hemispasmul

facial, sindromul lacrimilor de crocodil |emisie

necontrolată a lacrimilor]).

PARAMEDICAL, -Ă. Care are legătură cu profesiunile

din domeniul sănătăţii şi poate fi exercitat(ă) fără a fi medic,

şi despre îngrijirile care sunt oferite de către persoanele ce

exercită aceste profesiuni.

PARANOIA. Psihoză caracterizată printr-un delir sistematic,

fără diminuarea capacităţilor intelectuale.

Paranoia apare de cele mai multe ori la subiecţii predispuşi:

supraestimarea de sine (orgoliu, megalomanie),

rigiditate psihică (neîncredere, dogmatism), erori de judecată

cauzate de premise subiective, deşi raţionamentul este

logic. Delirul de paranoia se dezvoltă în mod coerent, uneori

plauzibil, urmând o serie de interpretări şi de polarizări

afective: idealism pasionat, gelozie, revendicare privind un

prejudiciu minor sau imaginar, erotomanie etc. Acest delir

sfârşeşte prin a se constitui într-un sistem permanent şi de

neclintit, funcţionarea gândirii, voinţei şi acţiunii rămânând

clară şi ordonată.

TRATAMENT. Acesta necesită, în general, spitalizarea. El

asociază neurolepticele cu psihoterapia.

PARAPLEGIE. Paralizie a celor două membre

inferioare.

O paraplegie este cauzată de o leziune a celulelor motorii

ale sistemului nervos, cu localizare fie centrală (lezare în

profunzime a măduvei spinării), fie periferică (leziune în

zona de emergenţă a fibrelor nervoase ale măduvei sau

nervilor). Ea se asociază într-un număr de cazuri cu tulburări

sfincteriene (incontinenţă sau retenţie urinară, de exemplu).

Diagnosticarea se bazează pe examenul tomodensitometric,

pe imageria prin rezonanţă magnetică (I.R.M.), pe

examenul lichidului cefalorahidian şi pe explorările electrofiziologice

(potenţiale evocate somestezice [ale căilor de

sensibilitate!, electromiogra fie).

Tratamentul, medical sau chirurgical, depinde de afecţiunea

responsabilă.

PARAPSORIAZIS. Afecţiune cutanată de origine necunoscută

având un aspect apropiat de cel al psoriazisului.

Parapsoriazisul are o singură legătură cu psoriazisul,

aceea privitoare la aspectul petelor roşii acoperite de scuame.

Tratamentul se bazează pe aplicaţii de corticosteroizi

sau de anticanceroase (mecloretamină, nitrosouree), sau pe

puvaterapie, însoţită eventual de luarea de retinoide pe cale

orală.

PARATHORMON. Hormon secretat de către glandele

paratiroide, care asigură reglarea repartiţiei calciului şi

fosforului în organism. SINONIM: hormon paratiroidian.

PARATIROIDĂ (glandă). Glandă endocrină situată în

spatele tiroidei, la înălţimea gâtului, asigurând sinteza

parathormonului.

în general, există două perechi de paratiroide, dar uneori

aceste glande se găsesc în număr de 5 sau 6.

PATOLOGIE. Hipertiroidia, cea mai frecventă dintre afecţiunile

paratiroidelor, este provocată de prezenţa unui adenom

pe una dintre glande, responsabil de o hipercalcemie. Mult

mai rară, hipoparatiroidia este, în general, consecutivă unei

ablaţii chirurgicale a tiroidei sau, uneori, unei boli autoimune.

PARATIROIDECTOMIE. Abiaţie chirurgicală a uneia

sau a mai multor glande paratiroide.

PARAZIT. Organism care trăieşte sau se dezvoltă pe

seama organismului care îl găzduieşte.

Un parazit se hrăneşte cu ţesuturile, sângele sau alimentele

gazdei sale. Cei mai mulţi paraziţi se întâlnesc în

ţările tropicale, unde prezenţa lor este legată de condiţiile

climatice şi adesea de o igienă deficientă a populaţiei.

PARESTEZIE. Senzaţie anormală, nedureroasă, dar

neplăcută, simţită pe piele.

Paresteziile traduc o atingere a fibrelor nervoase şi se

observă în diferite afecţiuni neurologice.

O parestezie se manifestă prin semne spontane ca

furnicături, redoare a pielii (piele cartonată), amorţire.

PARINAUD (scară a lui). Scară utilizată de oftalmolog

pentru a studia vederea de aproape.

Scara lui Parinaud se prezintă sub forma unui text

imprimat ale cărui semne sunt scrise cu caractere din ce în

ce mai mici.

Textul trebuie să fie citit de la distanţa obişnuită de citire,

30-35 centimetri. Acuitatea vizuală este atunci notată de

P2 (cea mai bună acuitate) până la P28, după capacităţile

de citire ale subiectului. Această măsurătoare se efectuează