Vagotomie 670

Tratamentul face apel la aplicaţii locale de antimicozice sau

de antibacteriene (ovule ginecologice) sau la administrarea

de antibiotice pe cale generală, în caz de infecţie cu trichomonas

sau cu Gardnerella vaginalis. în cazul femeii aflate

la menopauză, tratamentul poate cuprinde administrarea

locală de hormoni (estrogeni), care refac grosimea şi supleţea

vaginului.

VAGOTOMIE. Secţionare chirurgicală a nervului pneumogastric,

ori nervul vag, la nivelul abdomenului.

INDICAŢII. Vagotomia este o intervenţie eficace în caz

de ulcer gastroduodenal rebel la orice tratament medicamentos.

Nervul pneumogastric este, de fapt, responsabil

de secreţia acidă a stomacului, care favorizează apariţia

ulcerelor.

DESFĂŞURARE. Vagotomia este realizată prin chirurgie

clasică sau prin celioscopie (cu ajutorul unor tuburi dotate

cu un sistem optic sau cu instrumente chirurgicale, introduse

prin mici incizii abdominale. Intervenţia, fără gravitate,

nu lasă sechele şi nu necesită nici un regim deosebit.

VALGUS. Care se depărtează spre exterior în raport cu

axa corpului.

Termenul genu valgum desemnează astfel o deviere a

axului gambei spre exteriorul axei coapsei; atunci când

genunchii se ating, subiectul are picioarele depărtate. în

acelaşi fel, hallux valgus este o deviere a degetului mare

de la picior către celălalt, responsabilă de o tumefiere dureroasă,

denumită curent bătătură („mont").

VALINĂ. Acid aminat indispensabil (adică nesintetizabil

de către organism, care trebuie să fie primit prin alimentaţie),

având o structură chimică zisă în lanţ ramificat.

VALSALVA (manevră a lui). Probă respiratorie constând

în efectuarea unei expiraţii forţate, cu glota închisă.

SINONIM: proba lui Valsalva.

Proba, efectuată pentru aprecierea capacităţii de adaptare

a aparatului cardiovascular la efort, provoacă în mod

normal bradicardie şi modificări de volum ale inimii.

VALVA. Structură anatomică ce nu permite scurgerea unui

lichid decât într-o singură direcţie.

Valvele cardiace sunt elemente constitutive ale diferitelor

valvule care împiedică refluxul sângelui în cursul

trecerii sale din auricule în ventricule şi din ventricule în

arterele principale. Valvula tricuspidă, între auriculul şi

ventriculul drept, este formată din 3 valve denumite valve

tricuspide; valvula mitrală, la intrarea arterei pulmonare,

şi valvula aortică, la nivelul de formare a aortei, sunt

compuse fiecare din 3 valve sigmoide, în formă de capsulă

deschisă spre vas.

VALVĂ ARTIFICIALĂ. Dispozitiv plasat în inimă şi

destinat să înlocuiască o valvula cardiacă defectă. SINONIM:

proteză valvulară. -* ÎNLOCUIRE VALVULARĂ.

VALVĂ URETRALĂ. Malformaţie congenitală masculină

constant din prezenţa, în uretră, a două pliuri mucoase

care împiedică urina conţinută în vezică să se evacueze în

mod normal.

Valva uretrală este malformaţia obstructivă a aparatului

urinar jos (vezică, uretră) care se observă de cele mai multe

ori Ia băieţi.

SIMPTOME ŞI SEMNE. O valvă uretrală este o malformaţie

gravă, însoţită uneori şi de alte malformaţii congenitale

(duplicitate renală, megaureter). Ea se traduce

printr-o dilataţie a vezicii şi a aparatului urinar înalt (rinichi,

uretere) care poate avea drept consecinţă, în cazul în care

valva împiedică complet scurgerea urinei, o insuficienţă

renală prin distrugerea ambilor rinichi. Dacă obstrucţia este

moderată, valva uretrală se manifestă printr-un jet micţional

anormal de firav, prin pierderi nocturne de urină şi prin

infecţii urinare repetate.

TRATAMENT ŞI COMPLICAŢII. Tratamentul constă,

într-un prim timp, în drenarea vezicii punând, sub anestezie

generală, o sondă uretrală sau un cateter suprapubian pentru

a suprima dilataţia rinichilor şi a ureterelor (ceea ce poate

lua de la câteva zile până la câteva săptămâni). într-un al

doilea timp, valvele uretrale sunt incizate şi distruse pe cale

endoscopică (uretroscopie). Este vorba de un tratament

complex, ale cărui sechele (insuficienţă renală, incontinenţă

urinară, îngustare a ureterei) sunt frecvente şi justifică o

supraveghere regulată timp de mai mulţi ani.

VALVULA. Pliu membranos în interiorul unui canal,

realizând evitarea refluxului de lichid sau de materii.

Valvulele sunt constituite adesea din mai multe elemente,

denumite valve; acestea sunt dispuse astfel încât să

se depărteze unele de altele atunci când sunt apăsate în

sensul curentului şi să se apropie atunci când sensul apăsării

este invers, cu scopul de a evita un reflux. Ele joacă deci

un rol de supapă.

Valvulele cardiace. Cele 4 pliuri membroase care canalizează

sângele în ineriorul inimii pentru ca el să se scurgă

într-o singură direcţie.

DIFERITE TIPURI DE VALVULE CARDIACE. Cele

două valvule auriculoventriculare, cea mitrală la stânga şi

cea tricuspidă Ia dreapta, formate, respectiv, din 2 şi 3 valve,

sunt localizate la intrarea ventriculelor. Cele două valvule

arteriale, aortică la stânga şi pulmonară la dreapta, formate

fiecare din câte 3 valve sigmoide, la originea aortei şi a

arterei pulmonare.

• Valvula mitrală este deschisă în timpul umplerii ventriculului

stâng, lăsând să treacă nestingherit sângele care vine