87 Bronhiilor

BRAILLE (alfabet). Scriere în relief pentru uzul nevăzătorilor.

Acest sistem de scriere şi de citire a fost pus la punct

de către Louis Braille (1809-1852). Citirea se face prin

atingerea semnelor constituite de puncte în relief.

BRAŢ. Parte a membrului superior cuprinsă între umăr

şi cot.

Scheletul braţului este constituit din humerus, de unde

se despart două membrane intermusculare, externă şi

internă, pornite din aponevroza brahială. Ele împart astfel

două regiuni numite loji, una anterioară, alta posterioară.

PATOLOGIE. Patologia braţului este esenţialmente traumatică:

fractura de humerus, ruptura tendonului bicepsului,

leziunea nervului radial. Atingerile vasculare (arterită,

flebitâ) se observă mult mai rar la membrul superior decât

la membrul inferior.

BRÂNZĂ. Produs lactat obţinut prin coagularea laptelui

sub acţiunea cheagului şi/sau a fermenţilor lactici şi care

a fost scurs de zer.

Brânzeturile sunt alimente de o mare diversitate, dar

toate au comună bogăţia lor în proteine şi în calciu. Ele au

un conţinut variabil de lipide şi de sodiu.

Conţinutul lor în apă variază între 35 şi 80%. Procentajul

de materii grase indicat pe ambalaj este calculat pe reziduul

uscat al produsului. Brânzeturile cu pastă fiartă sunt cele

mai grase, dar şi cele mai bogate în calciu. O parte din

vitaminele hidrosolubile dispare în timpul scurgerii brânzei,

dar se produce o îmbogăţire în vitaminele B2, B3, B6 şi

B9 sub acţiunea mucegaiurilor. Vitamina A se găseşte din

abundenţă în brânzeturile grase.

în regimurile de slăbire, este recomandat să se limiteze

consumul de brânzeturi (din cauza conţinutului bogat în

lipide, şi deci în calorii). Brânzeturile cu pastă moale sunt

contraindicate la subiecţii care fac tratament cu inhibitori

de monoaminoxidază (I.M.A.O.).

BRIDA. Bandă de ţesut conjunctiv fibros care uneşte în

mod anormal două organe sau dezvoltată la nivelul unei

cavităţi seroase.

Bridele peritoneale sunt formaţiuni consecutive unei

inflamaţii sau prezenţei, în cavitatea peritoneală, a serozităţilor

sau a sângelui. Ele nu constituie în mod necesar un

factor de tulburări, dar o răsucire a unei anse intestinale în

jurul blidelor (volvulus) poate provoca o ocluzie intestinală

acută. O intervenţie chirurgicală restabileşte un circuit

intestinal normal.

BROMIDROZĂ sau BROMHIDROZĂ. Emisia unei

transpiraţii cu miros fetid.

Bromidroza este datorată unei disfuncţii a glandelor

sudoripare. Sudoarea este de abundenţă normală, dar mirosul

ei, a rânced sau a mucegai, este uneori sursă a unui

handicap social. Anomalia poate fi localizată (picioare) sau

generalizată (plicile corpului).

Tratamentul constă dintr-o igienă riguroasă şi aplicarea

de deodorante pe bază de aluminiu, zinc sau zirconiu.

BRONHIE. Conduct cilindric ce asigură transportul aerului

între trahee şi alveolele pulmonare.

Pornite din trahee, cele două bronhii principale (dreaptă

şi stângă) se subîmpart, în fiecare plămân, în bronhii lobare,

apoi în ramificaţii din ce în ce mai mici înainte de a se

termina în bronhiole sau bronşiole. Ansamblul formează

arborele bronhie sau bronşic. Bronhiile au o armătură

fibrocartilaginoasă şi musculoasă care le fac semirigide. Ele

sunt căptuşite cu o mucoasă acoperită cu cili (servind la

evacuarea pulberilor în exterior) şi de glande.

PATOLOGIE. Bolile bronhiilor constituie afecţiuni de o

gravitate variabilă după locul şi întinderea leziunilor şi după

efectul lor asupra ventilaţiei pulmonare. Se pot distinge

inflamaţia acută sau cronică a mucoasei bronhice (bronşita),

obliterarea localizată (tumoră, prezenţă a unui corp străin,

stenoză) sau difuză (bronhospasmul) conductului bronhie,

dilatarea bronhiilor (broşiectazia) şi bolile cartilagiului

bronhie (diskinezia traheobronşică). Bronhiile pot să constituie,

de asemenea, sediul unui cancer, cel mai des localizat

pe bronhiile principale sau pe bronhiile lobare.

BRONHIILOR (chist al). Chist caracterizat printr-o

cavitate rotundă sau ovală bine limitată, amplasat cel mai

des în bronhiile lobului superior al plămânului. SINONIME:

chist bronhogenic, chist hronhopulmonar.

Chisturile bronhiilor sunt congenitale. Ele au un perete

subţire şi neregulat. Adesea, medicul nu descoperă existenţa

lor decât cu ocazia unor radiografii sistematice, a unor

boli infecţioase ale copilului şi adultului tânăr, cu expectoraţie

purulentă sau chiar cu hemoptizie (expectorarea de

sânge provenind din căile aeriene).

în aceste ultime două cazuri, ablaţia chirurgicală poate

să se dovedească necesară.

BRONHIILOR (tumoră a). Tumoră benignă sau malignă

situată în căile aeriene din dedesubtul glotei (adică în

bronhii, dar, de asemenea, prin extensie, în trahee şi plămâni).

Majoritatea tumorilor bronhiilor este constituită din

cancerele bronhice. Principalele simptome clinice sunt foarte

variabile, uneori inexistente. Tumorile bronhiilor pot antrena

o tuse, o dispnee (dificultate respiratorie), chiar o hemoptizie

(expectoraţie a sângelui care provine din căile aeriene).

Dacă radiologia serveşte vizualizării tumorii şi posibilelor

ei consecinţe pulmonare, diagnosticul se bazează,

în principal, pe bronhoscopie, care permite să se facă o

prelevare, iar studierea la microscop a prelevatului va da

informaţii privind natura ţesuturilor în cauză şi caracterul

benign sau malign (susceptibil să invadeze ţesuturile înconjurătoare

şi de a se răspândi în altă parte în corp prin

metastaze) al tumorii.

Tratamentul, adesea chirurgical, şi prognosticul depind

direct de natura tumorii. -• BRONHIOLO-ALVEOLAR (cancer),

BRONHOPULMONAR (cancer).

BRONHOCEL 88

BRONHOCEL 1. Dilatatie bronhică (bronsică) situată

dedesubtul unei îngustări consecutive unei tumori sau unei

inflamaţii (infecţie banală, tuberculoză, cancer) şi umplută

de puroi, cazeum sau mucus. 2. Tumoră a gâtului, cel mai

adesea congenitală, în comunicare cu o bronhie.

BRONHOCONSTRICTOR. Substanţă care provoacă

o bronhoconstricţie (diminuare a diametrului bronhiilor),

deranjând respiraţia şi putând să sfârşească printr-o criză

de astm.

BRONHODILATATOR. Substanţă care provoacă o

bronhodilataţie (creştere a diametrului bronhiilor) şi diminuează

jena respiratorie din cursul astmului şi a bronşitei

cronice.

Unele substanţe naturale ale organismului sunt bronhodilatatoare,

ca adrenalina.

BRONHOGRAFIE. Examen radiografie al bronhiilor.

SINONIM: bronhografie cu lipiodol.

BRONHOPATIE. Orice afecţiune a bronhiilor, indiferent

de cauza sa.

BRONHOPNEUMONIE. Pneumonie caracterizată

printr-o infecţie mai mult sau mai puţin întinsă a bronşiolelor,

alveolelor pulmonare şi/sau a interstiţiului pulmonar.

Bronhopneumonia, cel mai curent numită congestie

pulmonară, este una dintre afecţiunile extrem de frecvente.

Ea survine cel mai des la copiii mici şi la subiecţii în vârstă

sau debilitaţi fiziologic.

CAUZE. Originea unei bronhopneumonii este infecţioasă,

bacteriană (pneumococ, streptococ), virală (rujeolă) şi uneori

micologică (aspergillus).

SIMPTOME ŞI DIAGNOSTIC. Diagnosticul este fundamentat

pe asocierea unei febre adesea ridicate (39 sau 40°C),

cu simptome ca tuşea şi expectoraţia. Pentru a-1 confirma,

medicul poate cere o radiografie pulmonară. în unele cazuri,

pentru a determina care este germenele în cauză, se poate

practica şi un examen al scuipatului, chiar o fibroscopie

bronsică.

TRATAMENT ŞI DIAGNOSTIC. Un tratament cu antibiotice

este, în general, eficace în 48 ore şi majoritatea

bolnavilor se vindecă total în două săptămâni. Dar radiografia

lor nu redevine normală decât după patru săptămâni

BRONHOPULMONAR (cancer). Cancer dezvoltat pe

seama ţesuturilor bronhiilor şi plămânilor.

Cancerele bronhopulmonare sunt cancere bronşice,

singurele cancere dezvoltate cu adevărat plecând de la

ţesutul pulmonar fiind cancerul bronhiolo-alveolar şi cancerele

secundare.

Cancerul bronhopuimonar primitiv. Este cancerul cel

mai frecvent din lume. Tabagismul este cauza principală

a cancerelor bronhopulmonare primitive. Chiar o expunere

pasivă la fumul de tutun are efecte cancerigene: pentru un

nefumător care trăieşte printre mari fumători, riscul de

apariţie a unui cancer bronhopuimonar primitiv este mai

mare cu 35% decât riscul prezentat pentru un nefumător

neexpus fumului de tutun. Mediul (nu poluarea atmosferică

ci o expunere, profesională sau nu, la radiaţii ionizante sau

la anumite materiale ca amiantul, cromul, nichelul,

hidrocarburile) constituie un alt factor de risc.

Se deosebesc două categorii de cancere bronhopulmonare

primitive, în funcţie de mărimea celulelor lor.

• Cancerele zise „nu cu celule mici" grupează tumorile

epidermoide (45%), adenocarcinoamele (20%) şi cancerele

nediferenţiate cu celule mari (15%). Aceste cancere se

manifestă prin semne respiratorii (tuse persistentă, gâfâială,

dureri toracice, expectoraţie sangvinolentă, şuierături

respiratorii, abces al plămânului, pleurezie purulentă), cărora

li se asociază mai târziu o alterare a stării generale a

subiectului.

• Cancerele cu celule mici cu mare potenţial metastazant

şi cu invadare mediastinală precoce sunt deosebit de grave.

Manifestările lor sunt asemănătoare cu cele ale cancerelor

„nu cu celule mici". Din cauza volumului tumorilor şi a

proliferării lor, apar uneori dilataţii ale venelor superficiale

ale toracelui şi un edem al bazei gâtului în caz de compresie

a venei cave superioare, precum şi un sindrom paraneoplazic

(îndeosebi sindromul lui Schwartz-Barter, cauzat de secreţia

anormală de hormon antidiuretic de către tumora malignă).

DIAGNOSTIC. Descoperirea unui cancer bronhopuimonar

primitiv are loc, în general, cu ocazia unui examen radiologie

prescris din cauza simptomelor descrise anterior.

Obţinerea de ţesuturi (prin biopsie, realizată, în general, prin

fibroscopie bronsică) sau de celule canceroase (prin analiza

scuipatului) permit confirmarea diagnosticului.

EVOLUŢIE. După o evoluţie locoregională, cancerele

bronhopulmonare primitive pot antrena metastaze

extratoracice, dintre care cele mai frecvente sunt cele osoase,

hepatice şi cerebrale.

TRATAMENT

• Tratamentul cancerelor „nu cu celule mici" depinde de

întinderea lor în torace, chiar în afara lui (metastaze), şi de

starea funcţiei respiratorii a subiectului. La capătul acestui

bilanţ, doar 30% dintre bolnavi sunt operabili. Printre

aceştia, 25% pot beneficia de o eradicare completă a

cancerului, ablaţia putând fi făcută pentru un segment de

lob, un lob întreg (lobectomie) sau un plămân întreg

(pneumonectomie). Radioterapia nu opreşte extinderea

tumorii decât într-un foarte mic număr de cazuri. în ce

priveşte chimioterapiile, acestea dau rezultate mediocre.

• Tratamentul cancerelor cu celule mici se bazează pe

chimioterapia de asociere (făcând apel la mai multe medicamente).

Este de dorit ca ea să fie asociată cu o

radioterapie a toracelui în cazul formelor localizate.

PREVENIRE. Ea cuprinde, în principal, lupta împotriva

tabagismului şi măsurile de protecţie profesională.