347 Keratocon

KAPOSI-JULIUSBERG (sindrom al lui). Boală cauzată

de contaminarea cu virus herpetic a unui sugar atins

de o eczemă întinsă. SINONIM: pustulozâ varioliformâ.

Sindromul lui Kaposi-Juliusberg se caracterizează prin

pustule adesea hemoragice care se întind rapid de pe faţă

pe întregul corp. Starea generală a copilului este alterată.

febra este ridicată.

TRATAMENT ŞI PREVENIRE. Tratamentul este urgent

şi necesită spitalizarea copilului: medicaţie antivirală (aciclovir).

Vindecarea este rapidă. Prevenirea constă, în i principal, în împiedicarea oricărei persoane afectate de un

herpes bucal (buton de febră) să aibă vreun contact cu un

sugar suferind de eczemă.

KARMAN (metodă a lui). Metodă de aspirare a conţinutului

uterin.

Metoda lui Karman este indicată pentru a goli conţinutul

Uterin fie cu ocazia unei întreruperi voluntare a cursului

sarcinii, fie după un avort spontan incomplet.

KAWASAKI (sindrom al lui). Boală inflamatorie febrilă

legată de o disfuncţie imunitară. SINONIM: sindrom adenocutaneomucos.

în 80% dintre cazuri, sindromul lui Kawasaki afectează

copiii mai mici de S ani.

Cauzele precise ale bolii sunt încă necunoscute.

I Boala se manifestă printr-o febră ridicată care durează

l mai mult de cinci zile, o conjunctivită, o inflamaţie a buze-

I lor, a gurii şi a faringelui, o înroşire sau un edem al degetelor

| .de la mâini şi de la picioare. în a cincea zi de boală apar

I diferite erupţii.

I. în timpul primei faze, trebuie administrată aspirină timp

I de cel puţin două săptămâni. în timpul convalescenţei, care

E începe în medic după 10-15 zile de la debutul bolii, este

I jţontinuat tratamentul cu aspirină.

• KERATINA. Proteină caracteristică a cpidermului.

1 Diskeratozele sunt afecţiuni cutanate în care kcratina

1 .j|edezvoltă în mod anormal, antrenând perturbaţii locale

I «le funcţiilor cutanate; natura lor (canceroasă, virală) şi

I aspectul lor sunt foarte diverse. Keratozele, ca durilloanele

I ||i venirile, sunt caracterizate printr-o îngroşare cenuşie, tare,

E jspri, neplăcută la pipăit, a stratului cornos al epidermului.

1 £ie sunt tratate prin aplicarea de keratolitice (medicamente

m jdesunate distrugerii keratinei).

• JtfRATINIZARE. Apariţie treptată a keratinei (sub-

• Mantă fibroasă şi rezistentă) într-un ţesut.

• p„ Keraunizarea este un proces fiziologic al epidermului,

I («emiţând acestuia să-şi formeze stratul său cel mai de

• nprafaţă, protector îndeosebi.

• tfRATITA. Afecţiune a corneei, de origine inflamatorie

•> «uinfecţioasă.

DIFERITE TIPURI DE KERATITĂ. După localizarea lor,

se disting două forme: keratitele ulceroase şi keratitele

interstiţiale.

• Keratitele ulceroase se caracterizează printr-o atingere

a straturilor superficiale ale corneei.

• Keratitele interstiţiale privesc păturile mai profunde ale

corneei.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Keratitele se manifestă prin dureri

oculare mari (senzaţie de corp străin în ochi), o jenă la

lumină şi o lăcrimare. Dacă atingerea este centrală, se pate

adăuga şi o scădere a acuităţii vizuale. Keratitele ulceroase,

consecutive expunerii la lumină sau conjunctivitelor cu

adenovirus, antrenează microulceraţii foarte dureroase

(keratită punctată superficială) care se manifestă de cele mai

multe ori la câteva ore după expunere. în caz de adenovirus,

aceste ulceraţii pot evolua lent spre apariţia de noduli pe

cornee.

TRATAMENT. Tratamentul diferă după tipul keratitei. în

keratitele ulceroase, se face apel, la nevoie, la extracţia

corpului străin, sub anestezie locală, la aplicarea de colire

cu antibiotice pentru a evita riscul suprainfecţiei. Cicatrizarea

este rapidă. Keratitele interstiţiale pot fi tratate cu

corticosteroizi (colire, pomezi).

KERATOACANTOM. Tumoră cutanată benignă caracterizată

printr-un ciclu evolutiv care duce la regresia sa

completă şi spontană.

Un keratoacantom este o leziune care survine cel mai

des între 50 şi 60 ani. El are forma unei tumori perfect

delimitate, amplasată pe faţă sau pe spatele mâinii. Leziunea

se întinde, pentru ca apoi să se micşoreze, iar în două

sau trei luni ajungând să dispară. Este de dorit să se

procedeze la ablaţia sa chirurgicală, care serveşte concomitent

şi ca biopsie, permiţând să se stabilească faptul

că nu este vorba de un cancer.

KERATOCON. Deformare în formă de con a corneei

legată de o subţiere a acesteia ca urmare a unei anomalii

a colagenului său.

Un keratocon, de cauză necunoscută, prezintă adesea

un caracter ereditar şi poate însoţi alte anomalii ca trisomia

21 (mongolismul) sau atopia (predispoziţia la alergie).

SIMPTOME ŞI SEMNE. Keratoconul se manifestă printr-un

astigmatism care apare tardiv, creşte treptat şi devine din

ce în ce mai neregulat. în paralel, corneea continuă să se

subţieze şi pot apărea opacităţi în jurul zonei deformate,

antrenând o scădere a acuităţii vizuale. în majoritatea

timpului evoluţia este foarte lentă, întinzându-se pe mai

mulţi ani.

TRATAMENT. Acesta face apel la corectarea astigmatismului

cu ochelari apoi, atunci când acesta devine prea

important, cu lentile de contact de un anumit fel. Pentru a

preveni perforarea corneei foarte subţiate, este necesar să

1

KERATOCONJUNCTIVITĂ 348

se procedeze la o grefă de cornee, care dă rezultate deosebit

de satisfăcătoare în majoritatea cazurilor.

KERATOCONJUNCTIVITĂ. Inflamaţie simultană

a conjunctivei şi a corneei.

O keratoeonjunctivită este o complicaţie frecventă a unei

conjunctivite.

DIFERITE TIPURI DE KERATOCONJUNCTIVITE.

După cauza sa, o keratoeonjunctivită poate să se manifeste

în modalităţi foarte diferite.

• Keratoeonjunctivită cu adenovirus se caracterizează prin

apariţia, sub cornee, a unor mici noduli rotunjiţi şi albicioşi

care nu deranjează vederea decât dacă sunt situaţi pe axul

vizual. Ei regresează de obicei fără a lăsa sechele, însă foarte

lent, în câteva luni, chiar în mai mulţi ani.

• Keratoeonjunctivită uscata, cea mai frecventă, mai ales

la persoanele în vârstă, este legată de o insuficienţă a

secreţiilor lacrimale. Această uscăciune oculară poate face

parte din sindromul lui Gougeret-Sjogren. Ea provoacă

uneori apariţia unor filamente formate din celule care se

desprind din cornee. Afecţiunea poate fi însoţită de o senzaţie

dureroasă de corp străin în ochi şi poate antrena o

ulceraţie a corneei cu un risc de suprainfecţie şi de perforaţie.

• Keratoeonjunctivită flictenulara, foarte rară, se traduce

prin dezvoltarea pe conjunctivă şi pe cornee a unor mici

noduli cenuşii care duc la constituirea unor mici vezicule

umplute cu un lichid limpede, denumite flictene. Acestea

se resorb după câteva zile. Această afecţiune însoţeşte

adesea o primo-infecţie tuberculoasă.

DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT. Diagnosticul unei keratoconjunctivite

se pune pe baza unui examen oftalmologie.

Tratamentul este cel al cauzei (colire cu antibiotice, chiar

cu substanţe antivirale, colire destinate să compenseze

insuficienţa lacrimală şi să accelereze cicatrizarea).

KERATODERMIE PALMOPLANTARĂ. Afecţiune

cutanată caracterizată printr-o hiperkeratoză (îngroşare a

pielii) a palmelor şi a suprafeţelor plantare.

Unele forme ale keratodermiei palmoplantare sunt ereditare.

Altele, zise dobândite, sunt consecinţe ale unor traumatisme

repetate (activităţi manuale care generează

calozităţi), ale unei infecţii (sifilis, gonococie), ale unei

intoxicaţii (arsenic), ale unei boli dermatologice (eczemă,

lichen, psoriazis).

Tratamentul este, pentru keratodermiile dobândite, cel

al bolii în cauză şi, pentru toate formele, aplicarea de

keratolitice (medicamente pe bază de uree sau de acid

salicilic) şi eventual administrarea de retinoide pe cale orală.

KERATOLITIC, -A. Se spune despre un medicament

care dezlipeşte şi îndepărtează keratina de piele.

Keratoliticele sunt indicate în afecţiunile în care stratul

cornos al epidermului produce un exces de keratina (veruci,

psoriazis, unele forme de acnee etc.). Ele sunt folosite mai

ales în aplicaţii locale (creme, soluţii). Uneori, keratoliticele

pot provoca alergii sau iritaţii, mai ales dacă se aplică din

greşeală pe ochi, pe mucoase sau pe leziuni unde pielea este

deschisă (plagă, eczemă acută). Retinoidele sunt teratogene

(la originea malformaţiilor fătului).

KERATOMALACIE. Moarte treptată a corneei provocată

de o uscare extremă a conjunctivei şi a corneei.

Cauză frecventă a cecităţii în ţările unde se întâlneşte

malnutriţia, keratomalacia este legată de o carenţă majoră

în vitamina A.

Evoluţia are loc în mai mulţi ani.

Tratamentul este înainte de toate preventiv: administrarea

de vitamină A.

KERATOPLASTIE. - GREFĂ DE CORNEE.

KERATOZA. îngroşare localizată a stratului cornos

(stratul cel mai de suprafaţă al epidermului). SINONIM:

keratodermie.

Termenul keratoza desemnează orice creştere a stratului

cornos, indiferent de natura sa (bătături ale degetelor picioarelor,

veruci etc); în acest caz se mai vorbeşte şi de

hiperkeratoză. Termenul keratoza se referă de asemenea şi

la boli precise, dintre care cele mai importante sunt

keratozele pilare, senile şi solare.

• Keratoza pilara afectează îndeosebi adolescentul sub

forma unor mici ridicaturi roşietice, aspre ca nişte cruste

pe mâini şi pe pulpe. Ea se tratează prin aplicaţii de

medicamente keratolitice pe bază de uree sau de acid

salicilic.

• Keratoza senilă şi keratoza solară (sau actinică) sunt

leziuni precanceroase având aspectul unor mici ridicaturi

puţin aspre, rozalii, cenuşii sau maronii, care se întind formând

un corn cutanat. Forma solară se dezvoltă la subiecţii

mai tineri expuşi ani de zile unor însoriri puternice. i

Tratamentul constă în distrugerea prin frig (crioterapie), prin |

curent electric (electrocoagulare) sau cu laser cu dioxid de \

carbon. ,

KERION. Infecţie supurată a pielii capului provocată de ,

o ciupercă microscopică. SINONIM: chelbe supurativă,

kerion al lui Celse.

Kerionul este o formă de chelbe. El apare ca un placard '

rotunjit, gros şi tare, cu suprafaţă cu cruste, perforată de |

orificii foliculare prin care ies puroiul şi sângele; firele de |

păr parazitate se desprind cu uşurinţă de pielea capului. |

Tratamentul este bazat pe aplicaţii locale şi pe administrarea |

pe cale orală a unor antifungice (medicamente contra |

ciupercilor), precum grizeofulvina şi ketoconazolul. După j

tratament, în locul părului căzut, după şase luni până la un

an, creşte alt păr. Afecţiunea poate lăsa cicatrice şi un păr i

rarefiat. .

KILLIAN (polip al lui). Tumoră benignă care se dezvoltă

într-un sinus şi în fosa nazală corespunzătoare.

r 349

Polipul lui Killian, de origine inflamatorie, afectează

subiectul tânăr. El se traduce printr-o senzaţie de obstrucţie

« nazală, ca în cazul unui guturai, dar de o singură parte.

I Acesteia este posibil să i se adauge o impresie de clapetă

I care se deschide şi se închide în unele momente, provocată

[ de deplasările polipului.

I Tratamentul este ablaţia chirurgicală.

KINEBALNEOTERAPIE. Totalitate a tehnicilor de

i kineziterapie practicate asupra unui subiect în apă, în bazin

sau în piscină.

I Kinebalneoterapia are aceleaşi indicaţii generale ca şi

I kineziterapia. Ea este eficace mai ales în caz de handicap

i pronunţat, fn fapt, datorită diminuării greutăţii corpului în

apă, bolnavul poate face exerciţii care, în aer liber, ar fi

periculoase pentru articulaţii, dureroase sau imposibile. Mai

mult, apa exercită o rezistenţă pentru mişcările membrelor,

înlocuind astfel greutăţile şi contragreutăţile kineziterapiei

tradiţionale, şi permite să se dezvolte forţa şi capacitatea

i de rezistenţă a muşchilor.

KLEBSIELLA

frigul, căldura uscată sau umedă. Aceste tehnici sunt utilizate

mai ales în tratamentul durerii.

INDICAŢII. Afecţiunile îndreptăţite să beneficieze de un

tratament kineziterapeutic aparţin de trei sectoare.

• Afecţiunile aparatului locomotor, după operaţie sau nu

(fracturi, luxaţii, patologii degenerative sau inflamatorii

legate de reumatism), sunt tratate cu scopul de a-i reda

pacientului o mobilitate articulară şi o funcţie musculară

optime pentru mers şi/sau prindere. Afecţiunile rahidiene

ale copilului (scolioză) sau ale adultului (dureri lombare)

necesită în mare parte o reeducare posturală.

• Tratamentul bolilor neurologice, ca hemiplegia şi paraplegia

permit pacientului să-şi recupereze capacităţile

motorii sau să le compenseze.

• Tratamentul bolilor respiratorii îl cuprinde pe cel al

sindroamelor obstructive (bronşită cronică, astm, enfizem,

mucoviscidioză), cu ajutorul tehnicilor de eliberare bronşică

şi de ameliorare a ventilaţiei, şi cel al sindroamelor restrictive

(intervenţii toracoabdominale, pleurezii, poliomielită),

care necesită o muncă de dezvoltare a capacităţii pulmonare.

în afara acestor câmpuri de activitate, indicaţiile kineziterapiei

nu contenesc să se extindă: amputaţi, persoane în

vârstă, subiecţi suferind de afecţiuni urologice şi ginecologice

(reeducarea postpartum, tulburări sfincteriene),

tulburări ale deglutiţiei, ale articulării dentare, ale echilibrului,

medicină sportivă, ergonomie etc.

KINEZITERAPIE RESPIRATORIE. Totalitate a

tehnicilor de kineziterapie care vizează menţinerea unei

capacităţi respiratorii corecte la bolnavii suferind de o

afecţiune bronhopulmonară (bronşită cronică) sau pleurală

(pleurezie), de o fractură a coastelor sau care au suferit o

intervenţie chirurgicală.

• Tehnicile de eliberare vizează împiedicarea acumulării

de secreţii în bronhii. „Clapping"-ul, zdruncinarea cuştii

toracice care este lovită cu platul palmei, caută să desprindă

secreţiile de pereţii bronşici înaintea manevrelor de expectoraţie.

Expectoraţia dirijată constă în provocarea scuipării

după o expiraţie rapidă şi viguroasă mai curând decât prin

tuse. Drenajul postural constă în alungirea bolnavului pe

un pat într-o poziţie care, sub acţiunea gravităţii, uşurează

drenajul secreţiilor spre trahee, ele fiind apoi eliminate prin

tuse.

• Tehnicile de gimnastica respiratorie constau în ameliorarea

ventilaţiei (succesiunea inspiraţiilor şi expiraţiilor)

subiectului învăţându-1 să realizeze mişcări toracice corecte

(respiraţie amplă şi lentă) şi coordonarea lor cu mişcările

abdominale.

KLEBSIELLA. Gen bacterian constituit din bacili Gram

negativi din familia enterobacteriaceelor.

Specia cel mai frecvent izolată la om, Klebsiella

pneumoniae, sau bacilul lui Friedlander, este responsabilă

de pneumonii la subiecţii fragilizaţi (diabet, alcoolism,

vârstă înaintată). în plus, în ultimii ani, această bacterie s-a

KINEZITERAPIE. Disciplină paramedicală care

utilizează tehnicile pasive şi active sau agenţii fizici în scop

preventiv sau terapeutic (reeducare).

Kineziterapia este practicată de către maseurii-kineziterapeuţi

(Franţa) sau de către fizioterapeuţi (Belgia, Canada,

Luxemburg, Elveţia).

I DIFERITE TIPURI DE TEHNICI. Kineziterapia comportă

1- un evantai larg de tehnici.

I tKineziterapia pasiva cuprinde tehnici manuale şi instru-

K mentale. Ea vizează mobilizarea în manieră metodică şi

I specifică a ţesuturilor (masaje), articulaţiilor (mobilizare

K pasivă, tracţiuni, posturi articulare) sau muşchilor (trageri

B miotendinoase) pentru a le restitui elasticitatea, mobilitatea

B fi plasticitatea şi pentru a lupta împotriva redorilor,

• letracţiilor sau deformaţiilor, de exemplu în cursul unei

• nemiplegii.

• • Kineziterapia activa face apel la diferite tehnici de

• tonificare a muşchilor, fie că aceştia sunt paralizaţi sau

• lideraţi (nu mai răspund la comenzi în absenţa vreunei

B leziuni neuromusculare). Ea utilizează exerciţii musculare

• ajutate (de exemplu, în piscină sau cu ajutorul unor procedee

• de suspensie) sau, din contra, cu rezistenţă (încărcături

•ţ directe, rezistenţă manuală), ea recurge, de asemenea, la

K tehnici de control ale posturii sau gesticii (reeducare senso-

• motorie sau proprioceptivă), constând în stimularea

•: receptorilor situaţi în articulaţii, tendoane sau muşchi pentru

•j â ameliora în mod automat o poziţie (subiect afectat de

m\ «olioză, de exemplu) sau o mişcare anormală (instabilitatea

H $eznei după o entorsă, de exemplu).

K ll Fizioterapia constă în utilizarea proprietăţilor biologice

•I ale agenţilor fizici precum curenţii electrici, ale undelor,

H ale radiaţiilor sau ale vibraţiilor. Tehnicile utilizate cel mai

B iOirent sunt cele pe bază de curenţi pulsanţi de joasă

B frecvenţă, curenţi continui, ultrasunete, radiaţii infraroşii.

KLEBS-LOFFLER 350

dovedit a fi gazda privilegiată a unor plasmide (elemente

genetice formate dintr-un fragment de A.D.N. independent

de cromozom), ceea ce îi conferă rezistenţă la diferite

antibiotice ca cefalosporinele din generaţia a treia şi

aminozidele cele mai recente. Din acest motiv, Klebsiella

pneumoniile constituie un germene multirezistent de la care

plecând iau naştere epidemii infecţioase (infecţii urinare,

pulmonare sau septicemii) dobândite în mediu spitalicesc

(infecţii zise nozocomiale), în serviciile cu risc (reanimare,

chirurgie, internare îndelungată etc). Un tratament cu

antibiotice selecţionate în funcţie de antibiogramă şi o

întărire a măsurilor de igienă permiţând stăvilirea acestor

epidemii.

KLEBS-LOFFLER (bacii al lui). Bacii Gram pozitiv,

agent al difteriei. SINONIM: Corynebacterium ăiphleriae.

KLINEFELTER (sindrom al lui). Boală ereditară caracterizată

printr-o anomalie a dezvoltării tubulilor seminiferi

ai testiculelor. SINONIM: sindromul XXY.

Sindromul lui Klinefelter este o afecţiune destul de

frecventă la bărbaţi, legată de o aberaţie cromozomială

constând în prezenţa unuia sau mai multor cromozomi X

supranumerari. Cariotipul cel mai des întâlnit cuprinde

44 cromozomi nesexuali şi 3 cromozomi sexuali, XXY.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Subiectul are o înfăţişare normală,

de înălţime mai curând mare. Primele caractere apar la

pubertate: testicule de dimensiuni mici, dezvoltare exagerată

a sânilor. în plus, atunci când secreţia de testosteron este

insuficientă, musculatura şi pilozitatea pot fi mai puţin

dezvoltate. Pe plan intelectual, este de menţionat dificultatea

la învăţătură.

TRATAMENT. Tratamentul vizează corectarea deficitului

de testosteron prin injectare de testosteron retard. în caz de

aspect deosebit de deranjant, poate fi propusă o reducere

chirurgicală a sânilor. în schimb, sterilitatea individului este

o problemă definitivă.

KOBNER (fenomen al lui). Localizare a unei boli cutanate

într-un loc în care pielea a fost traumatizată.

Fenomenul lui Kobner se întâlneşte frecvent în cursul

psoriazisului sau al lichenului plan, care se dezvoltă într-un

loc al unui traumatism suferit anterior, ca de exemplu pe

o cicatrice chirurgicală sau vaccinală, generând mâncărimi

mari. Se întâmplă ca acest fenomen să reprezinte prima

manifestare a bolii şi astfel el să aibă un interes diagnostic.

Tratamentul este cel al bolii cutanate în cauză.

KOCH (bacii al lui). Bacterie răspunzătoare de tuberculoză.

SINONIM: Mycobacterium tuberculosis.

KOENIG (sindrom al lui). Sindrom caracterizat printr-o

durere abdominală localizată şi consecutiv unei afecţiuni

a intestinului subţire.

Sindromul lui Koenig traduce distensia intestinului

subţire, care rezistă unui obstacol care îl îngustează. Acest

obstacol poate fi de origine inflamatorie (boala lui Crohn),

infecţioasă (tuberculoză), tumorală (limfom) sau ischemică

(îngustare consecutivă unei radioterapii). Sindromul lui

Koenig se manifestă printr-o durere fixă, brutală, în jurul

ombilicului, care durează de la câteva secunde la câteva

minute şi cedează în acelaşi timp cu perceperea de către

pacient a unei chiorăieli abdominale.

Tratamentul depinde de cauză: administrarea de medicamente

antituberculoase sau antiinflamatoare, chimioterapia

anticanceroasă sau ablaţia chirurgicală a părţii

îngustate.

KOILONICHIE. Anomalie a unghiilor, caracterizată

printr-o formă concavă sau prin fisuri.

Koilonichia manifestată la un copil mic poate să nu aibă

nici o semnificaţie patologică sau poate proveni din anomalii

ereditare. La adult, ea poate fi urmarea fie a traumatismelor

fizice sau chimice repetate (ea afectează atunci menajerele

şi coaforii), fie a unei boli dermatologice (sclerodermie,

lichen, peladă), sangvine (anemie, poliglobulie) sau hormonale

(boală hipofizară, tiroidiană) sau chiar poate proveni

dintr-o carenţă în vitamina B, sau dintr-o anomalie a

metabolismului fierului (hemocromatoză). Se observă fie

0 deformare a uneia sau mai multor unghii în formă de

lighean, fie o linie sau o fisură mediană longitudinală care

separă unghia în două jumătăţi. Singurul tratament este cel

KORSAKOV (sindrom al lui). Totalitate a tulburărilor

fizice caracterizată prin pierderea memoriei de fixare, prin

dezorientare temporală, prin false recunoaşteri şi printr-o

fabulaţie.

Sindromul lui Korsakov este urmarea unei atingeri

bilaterale a unei regiuni a creierului (circuitul hipocampomamilo-

talamic), consecutiv, în general, unei carenţe în

vitamina Bl (tiamină) cauzată de un alcoolism cronic.

KRAUROSIS AL VULVEI. Localizare pe organele

genitale externe ale femeii a unei afecţiuni dermatologice,

lichenul scleroatrofic. -» LICHEN SCLEROATROFIC.

KRUKENBERG (tumoră a lui). Tumoră malignă a

ovarului care corespunde unei metastaze a unui cancer de

stomac.

Tumora lui Krukenberg, foarte rară, reprezentând între

1 şi 2% dintre cancerele ovarelor, afectează femeile de

vârste cuprinse între 35 şi 50 ani. Această tumoră, de cele

mai multe ori fără să dea vreun simptom, este descoperită

prin examenul clinic şi prin ecografie, după ce a fost

înregistrat un cancer de stomac.

KURU. Boală a sistemului nervos provocată de un virus

lent.