Intoxicaţie alimentara. - toxiinfecţie

ALIMENTARĂ.

INTOXICAŢIE CU APA (sindrom al). Acumulare în

organism a unei prea mari cantităţi de apă.

Acest sindrom, de mecanism încă prost cunoscut, are

uneori drept cauză un cancer (el aparţine grupului sindroamelor

paraneoplazice), adesea localizat la bronhii.

Intoxicaţia cu apă provoacă tulburări digestive (greţuri,în

principal) şi tulburări ale conştientei, legate de un edem

cerebral, cu obnubilaţie până la pierderea conştientei,chiar

până la comă. Tratamentul constă în diminuarea absorbţiei

de băuturi şi în tratarea cauzei de hipersecreţie a hormonului

antidiuretic.

IOD

INTRADERMOREACTIE. Injectare intradermică a

unei mici cantităţi de substanţă cu scopul de a studia gradul

de sensibilitate al subiectului faţă de această substanţă.

Intradermoreacţia la tuberculină constituie un test al

sensibilizării la bacilul lui Koch (agentul tuberculozei). La

subiectul nesensibilizat, adică la cel care nu a venit în

contact cu bacilul lui Koch sau la care vaccinarea nu a fost

eficace, nu este observată nici o manifestare în zilele ce

urmează injectării. în schimb, la un subiect sensibilizat, o

tnroşire şi o supraînălţare a epidermului apar la punctul de

injectare cu aproximativ 10 ore mai târziu. Citirea testului

se face în ziua a 2-a sau a 3-a după injecţie. Intensitatea

reacţiei este apreciată prin măsurarea diametrului acestor

manifestări.

MTROVERSIUNE. Atitudine a unei persoane care are

tendinţa să se izoleze în lumea ei interioară.

Introvertitul preferă valorile subiective ale lumii sale

personale în detrimentul realităţii exterioare concrete. După

.lung, această repliere a libidoului spre propria persoană ar

favoriza nevroza, autismul, dar şi o anumită profunzime şi

originalitate a gândirii. Opusul introversiunii este extroversiunea.

WTUBATIE TRAHEALĂ. Introducere a unui tub în

Mhee, plecând de la gură sau de la o nară.

»fn anestezie, intubaţia traheală este utilizată pentru a

pk)teja căile aeriene ale subiectului şi pentru a asigura o

ventilaţie artificială.

• în reanimare, intubaţia traheală este întrebuinţată, de

•omenea, în mod curent pentru a practica o ventilaţie

artificială cu scopul de a trata o prăbuşire respiratorie, fie

ti aceasta este legată de o alterare a comenzii respiratorii

(tomă), fie unei alterări a însuşi aparatului respirator (edem

(Wmonar, bronhopneumopatie etc). Totuşi, atunci când

Ventilaţia artificială trebuie practicată pe o durată lungă,

ithlbaţia traheală poate fi înlocuită cu o traheotomie

flleschiderea traheei printr-o incizie a gâtului pentru a pune

1blegătură traheea cu exteriorul, cu ajutorul unei canule).

WVAGINATIE INTESTINALĂ. Pătrundere pato

logici a unui segment de intestin în segmentul subiacent,

tt un deget de mănuşă întors, provocând o ocluzie

tttstinală.

Imaginaţia intestinală la copilul mic. Invaginaţia

Iţjestinală acută este forma cea mai frecventă. Ea survine

hopinat, de cele mai multe ori între vârstele de 3 luni şi

la un sugar până atunci în stare bună a sănătăţii, mai

•t la băieţi.

UZE. Invaginaţia intestinală este consecinţa unei inflaacute

a ganglionilor abdominali în cursul unei boli

în prezenţa unui polip mare sau unei inflamaţii a

lului lui Merckel.

SIMPTOME Şl SEMNE. Invaginaţia intestinală acută se

traduce prin apariţia brutală a unei stări de agitaţie însoţită

de ţipete şi de plâns, care durează câteva minute şi apoi

dispare, pentru a reapărea câteva minute mai târziu; aceste

semne sunt însoţite de un refuz alimentar total. Mai târziu

poate apărea sânge în scaun.

DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT. Diagnosticul se pune pe

baza ecografici sau pe cea a spălăturii baritate; acest din

urmă examen permite şi tratamentul precoce al invaginaţiei:

segmentul invaginat este repus la loc printr-o creştere uşoară

şi treptată a presiunii de injectarea spălăturii. în orele care

urmează tratamentului trebuie instituită totuşi o supraveghere

îndeaproape chiar dacă se parc că s-ar fi liniştit copilul, cu

scopul de a detecta o invaginaţie persistentă.

Invaginaţia trebuie să fie tratată de urgenţă. Dacă persistă,

ea duce la o deshidratare severă şi Ia o necroză a

intestinului invaginat, ale cărui vase sangvine sunt comprimate,

putând antrena o peritonită sau o ocluzie intestinală,

în caz de insucces al spălăturii sau de intervenţie tardivă,

o intervenţie chirurgicală (rezecţia părţii invaginate, apoi

restabilirea continuităţii intestinului) poate să se dovedească