Impetigo 312

presiunea atmosferică dacă trompa lui Eustachio funcţionează

bine; conţinutul urechii medii: dacă se găseşte lichid

în cursul otitelor; funcţionarea oscioarelor aflate în spatele

timpanului. Dacă cele trei măsurători ale acestei supleţi sunt

normale, urechea medie este sănătoasă.

IMPETIGO. Infecţie cutanată supurată şi contagioasă de

origine bacteriană.

Impetigo este o afecţiune frecventă. Ea se observă cel

mai des la copilul mai mic de IO ani, uneori sub forma unor

mici epidemii afectând o şcoală sau o familie. Germenii în

cauză sunt stafilococul auriu, uneori streptococul, care pot

penetra în piele cu ocazia unei tăieturi sau a leziunilor de

herpes sau de eczemă.

S1MFTOME Şl SEMNE. Semnele încep printr-o mică placă

roşie pe care apar vezicule (băşicuţe minuscule umplute cu

un lichid limpede) care se umplu cu puroi. Apoi leziunile,

foarte fragile, lasă rapid locul unei cruste gălbui de culoarea

mierii, care acoperă un puroi unsuros. Ele infecteză adesea

conturul narinelor, al gurii sau al ochilor, uneori zonele

genitale. Impetigo poate fi însoţit de o febră moderată.

Câteodată se asistă la multiplicarea leziunilor, scărpinarea

crustelor transportând microbul dintr-un punct în altul.

Scărpinatul favorizează şi mai mult persistenţa cicatricelor

definitive sau prelungite.

TRATAMENT. Acesta se bazează pe administrarea de

antibiotice active faţă de stafilococi şi streptococi, pe cale

orală, timp de cel puţin IO zile. îngrijirile locale sunt, de

asemenea, foarte importante: înmuierea crustelor prin

pulverizări de ser cu zinc sau aplicaţii de antiseptice de două

ori pe zi, spălarea cu un săpun antiseptic. Feţele de pernă,

şervetele de masă şi de baie trebuie spălate, pe cât posibil,

separat de lucrurile celorlalţi. Pentru a evita efectele scărpinatului

la copii, se preconizează tăierea unghiilor, ei

trebuie să se spele de două ori pe zi şi să Ii se acopere

leziunile cu o compresă uscată. în plus, se impune o evicţie

şcolară până la vindecarea completă (8 până la 10 zile).

IMPLANT. Orice material natural sau artificial inserat

în organism.

Implanturile sunt destinate să înlocuiască un organ

bolnav sau să amelioreze funcţionarea sa, să trateze anumite

boli, să difuzeze medicamente sau hormoni sau chiar să

remodeleze silueta.

Un implant poate fi un aparat, miniaturizat sau nu, un

medicament, un ţesut sintetic.

IMPLANT CARDIAC. ->• STIMULATOR CARDIAC.

IMPLANT COHLEAR. Electrozi plasaţi chirurgical în

interiorul cohleei, în urechea internă.

Punerea unui implant cohlear nu este indicată decât în

cazul în care protezele auditive nu sunt eficace, în

surdităţile de percepţie grave, fie de origine congenitală,

fie prin atingere toxică a urechii interne.

Aplicarea implantului se face, sub anestezie generală,

printr-o incizie practicată în spatele pavilionului urechii.

Electrozii vor stimula celulele senzoriale ale urechii

interne şi vor adresa impulsurile nervoase creierului. Ei sunt

legaţi cu un fir de un mic microfon plasat în exterior

deasupra pavilionului urechii, care culege sunetele şi le

transformă în curent electric. Această tehnică recentă de

microchirurgie este încă puţin întrebuinţată.

IMPLANT DE CRISTALIN. Lentilă din plastic care

înlocuieşte cristalinul în interiorul ochiului.

Punerea unui implant de cristalin este indicată după

extragerea cristalinului, în general în cazul unei cataracte.

Este o intervenţie curentă şi de scurtă durată, care necesită

o spitalizare de aproximativ trei zile. Sub anestezie generală,

după ablaţia cristalinului bolnav, implantul de cristalin

este plasat înaintea sau, mai des, în spatele irisului şi

este menţinut în loc prin ansele lui micuţe.

După operaţie, pacientul trebuie să poarte un obturator

pe ochiul operat pentru a-1 feri de orice stimulare luminoasă.

Acest implant este pus pe întreaga viaţă. Complicaţiile

locale sunt foarte rare, iar rezultatele vizuale, în general,

excelente. Lentile corectoare de mică putere pot fi prescrise

pentru a prefecţiona vederea de departe şi pentru a o permite

pe cea de aproape.

IMPLANT DENTAR. Mic cilindru din metal (titan),

fixat chirurgical în osul maxilar şi destinat să înlocuiască

rădăcina unui dinte îndepărtat şi să slujească drept suport

al unei proteze.

INDICAŢII. Aplicarea unuia sau mai multor implanturi

dentare este indicată la persoanele care, ca urmare a cariilor

sau a deşosărilor, au pierdut un dinte, mai mulţi dinţi sau

totalitatea dinţilor lor şi pentru care purtatul unei proteze

este o sursă de inconfort.

TEHNICA. Sub anestezie locală, chirurgul incizează gingia

şi dezlipeşte o fâşie din ea. Apoi practică o gaură în os

şi insera implantul. Apoi pune la loc pe deasupra fâşia de

gingie dezlipită şi o coase. Pacientul poate resimţi dureri

din cauza cicatrizării ţesuturilor care durează o săptămână.

Implanturile sunt lăsate ca atare în os timp de aproximativ

şase luni pentru a se integra bine. După această perioadă,

chirurgul dezveleşte capul fiecăruia dintre implanturi

şi Ic pregăteşte pentru a putea folosi drept suport pentru

proteză. După mai multe săptămâni, un aparat dentar (proteză)

asemănător unei punţi este adaptat (prin şuruburi, pene

sau pivoţi) pe suporturile plasate pe implanturile dentare.

REZULTATE. Această tehnică are avantajul de a elimina

definitiv orice fenomen de respingere şi evită purtatul

protezei de către pacient. Prognosticul (durata de viaţă a

implantului) este mai bun pentru implanturile situate pe

maxilarul superior decât pentru cele situate pe maxilarul