307 Hormon

HOMEOSTAZIE. Proces de reglare prin care organismul

îşi menţine diferitele constante ale mediului interior

(ansamblul lichidelor organismului) între limitele valorilor

normale.

Activitatea permanentă a unor organe concură la menţinerea

acestui echilibru: rinichiul excretă anumite produse

de catabolism (totalitatea reacţiilor de degradare a

compuşilor organici) şi reglează metabolismul apei şi pH-ul

(aciditatea sau alcalinitatea) sângelui; plămânul elimină

dioxidul de carbon şi puţină apă: intestinul evacuează

reziduurile alimentelor ingerate şi secreţiile digestive. în

plus, pentru numeroase substanţe (ioni în particular, ca de

exemplu calciul, potasiul, sodiul), acest echilibru este

asigurat prin acţiunea hormonilor antagonişti; trebuie să

intervină adesea un mecanism de control retroactiv, conform

căruia, de exemplu, un nivel sangvin excesiv al unei

substanţe inhibă stimularea hormonală a producerii sale.

Uneori, mecanismele homeostatice funcţionează prost.

în cazul diabetului, de exemplu, proasta funcţionare a

producerii de insulina este cea care antrenează o creştere

a nivelului de zahăr în sânge.

HOMEOTERMIE. Constanţă a temperaturii corpului,

independent de cea care există în exteriorul organismului.

O homeotermie depinde de o reglare fiziologică (termoreglare)

care ajustează exact producţia de căldură şi pierderea

termică, oricare ar fi anotimpul sau activitatea fizică.

Termoreglarea este asigurată de către hipotalamus.

Acesta comandă, în caz de scădere a temperaturii corporale,

un frison şi o vasoconstricţie a capilarelor cutanate şi, în

caz de creştere a temperaturii corporale, o transpiraţie şi o

dilatare a capilarelor cutanate.

Temperatura normală a organismului variază între 37"C

şi 37,8°C în repaus.

HOMOCISTINURIE. Boală creditară rară cauzată de

un deficit în betacistationin sintetază (enzimă care intervine

în metabolismul acizilor aminaţi).

Boala asociază o întârziere mintală, tulburări ale ţesuturilor

conjunctive şi ale celor osoase, o luxaţie de cristalin

şi uneori tulburări vasculare, ca trombozele.

Homocistinuria nu poate fi vindecată, dar administrarea

de vitamină B6 asociată cu un regim alimentar bogat în

cistinăeste susceptibilă să atenueze efectele.

HOMOZIGOT. Se spune despre un individ ale cărui alele

(gene cu aceeaşi funcţie, situate la acelaşi nivel şi purtate

de cromozomii unei aceleiaşi perechi) sunt identice.

HORMON. Substanţă secretată de o glandă endocrină,

eliberata în circulaţia sangvină şi destinată să acţioneze în

mod specific pe unul sau mai multe organe-ţintă cu scopul

de a le modifica funcţionarea.

Hormonii se împart în trei mari grupe după structura

tor. hormonii polipeptidici (formaţi din mai mulţi acizi

SURSE SI FfECTE

Chn_dcUL_

Hipoliza

<\ntchipofiza

Posthipofiza

Hipotilamus

Pancreas endocrin

Suprarenale

Corticosuprarenale

Medulosuprarcnak

Testicule

Tiroidă

ALE PRINCIPALILOR HORMON

Humorul

A^it ita de creier ca este formata din

antehipoliza in lata sideposthipo

fiza in sp ite

Sintcti/eizisomathormonul hormo

nul de creştere prol ic tina care asigura

îndeosebi hctatia si stimuhnele

activatoare ale altor glande

Stochează outount si horim nul

mtidiurttii provenind de la

hipotalamus

Aceasta regiune a creierului secreta

outouna (c ire dcclansea/a contrac

tule utcnnc in timpul naşterii)

hormonul antidiuretic (care provoacă

o retenţie de apă în organism) şi

liberinele (care activează stimulinele

antehipofizei)

Situate de o parte şi de alta a uterului,

ele secretă estrogenii, hormonii tipic

feminini, şi progcsteronul, hormonul

de sarcină

Esle vorba de celulele răspândite în

pancreas, care sintetizează insulina

(care micşorează concentraţia în

glucoza a sângelui) şi glucagonul

(care creşte această concentraţie)

în număr de patru, lipite de tiroidă,

ele produc parathormonul, care

creşte concentraţia sangvină în

Fiecare dintre cele două suprarenale,

situate pe rinichi, este formată dintr-o

corticosuprarenală la periferie şi o

medulosuprarenală în centru

Această porţiune externă a glandelor

suprarenale secretă glucocorticosteroizii,

care influenţează reacţiile

glucidelor, mineralocorticosteroizii,

care reţin sodiul în organism, şi

androgenii suprarenalieni, virilizanţi.

Acestea produc adrenalina şi noradrenalina,

hormoni de activare generală

a organismului în caz de stres

Situate în scrot, ele sintetizează

testosteronul, hormonul virilităţii

La baza gâtului, ea secretă triiodotironina

şi tiroxina, indispensabile

dezvoltării oaselor şi creierului la

copil şi activatoare ale reacţiilor

chimice ale organismului

HORMONOTERAPIE 308

aminaţi), de exemplu insulina; hormonii steroidieni

(derivaţi ai colesterolului), precum cortizolul şi derivaţii lui;

hormonii derivaţi dintr-un acid aminat, precum hormonii

tiroidieni.

Hormonii sunt secretaţi, în principal, de către glandele

cu secreţie internă, adică hipofiza, tiroida, paratiroidelc,

suprarenalele şi glandele genitale, dar şi de diferite formaţiuni

celulare răspândite în organism. în plus, anumite

celule ale pancreasului şi rinichiului, precum şi hipotalamusul,

sau, încă, placenta la femeile gravide, sintetizează

hormoni specifici. Hormonii sunt cei care guvernează

numeroase funcţii ale corpului, îndeosebi metabolismul

celulelor, creşterea, dezvoltarea sexuală, reacţiile corpului

la stres.

Hormonul este eliberat în sânge şi circulă cel mai des

legat de o proteină care reglează acţiunea sa. El se fixează

în continuare pe receptorii purtaţi de către organele-ţintă.

cu o specificitate comparabilă celei a unei chei într-o

broască, cu scopul de a adapta organismul la nevoile

momentului, de exemplu pentru a stimula secreţiile de

insulina atunci când ingestia alimentelor antrenează o

creştere a nivelului glucozei din sânge. Producţia de hormon

este la rândul ei stimulată sau frânată printr-un proces

regulator, zis retrocontrol, care poate fi hipotalamic sau

metabolic; astfel, scăderea glicemiei inhibă secretarea de

insulina de către pancreas.

UTILIZAREA TERAPEUTICĂ. Se pot fabrica sintetic

hormoni a căror structură chimică este identică cu cea a

hormonilor naturali sau este apropiată de aceasta. Aceste

substanţe pot fi utilizate în terapeutică pentru a repara o

carenţă hormonală. Acesta este de exemplu cazul cortizonului,

antiinflamator puternic, care este un derivat de

cortizol elaborat de glandele suprarenale. De asemenea, pot

fi utilizaţi hormoni naturali, extraşi din sânge sau din urină

şi apoi purificaţi.

HORMONOTERAPIE. Utilizare a hormonilor pentru

a compensa un defect al secreţiei endocrine sau pentru a

modifica o funcţie a organismului.

HORMONOTERAPIE ANTICANCEROASA.

Tratament hormonal al cancerului.

Hormonoterapia anticanecroasă utilizează efectul

anumitor hormoni steroidieni asupra canccrelor zise hormonodependente

sau hormonosensibile. Astfel, estrogenii

naturali, secretaţi de către ovar, au o influenţă asupra

cancerelor de sân şi ale uterului, iar androgenii, secretaţi

de către testicul, asupra cancerului de prostată. Hormonoterapia

are drept scop blocarea semnalului de proliferare

dat de hormoni celulelor canceroase.

HORTON (boală a lui). Inflamaţie a unei artere temporale,

sau a ambelor artere temporale, la partea de sus a

tâmplelor. SINONIME: arterită temporala, boala a lui

Forestier.

Boala lui Horton, relativ rară, afectează persoanele în

vârstă şi cel mai des femeile.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Boala lui Horton se manifestă prin

dureri de cap intense, localizate la o tâmplă sau la ambele,

cauzată de inflamaţia peretelui arterial. Uneori, aceste dureri

sunt acompaniate de febră şi de o stare generală proastă.

DIAGNOSTIC Şl EVOLUŢIE. Diagnosticul se pune în

urma unui examen sangvin, care evidenţiază o viteza de

sedimentare ridicată, semn al unei inflamaţii, şi a unui

examen histologic al ţesutului arterial după biopsia arterei

temporale, efectuată la spital sub anestezie locală. Principalul

risc al bolii rezidă în extensia rapidă a inflamaţiei

la artera oftalmică, antrenând o obliterare a vaselor retinei

sau ale papilei şi orbirea.

TRATAMENT. Un tratament de urgenţă cu corticosteroizi

în doze mari trebuie să fie întreprins. Acest tratament este

urmat cu doze lent descrescânde timp de mai mulţi ani sub

supraveghere regulată a vitezei de sedimentare.

HTA. -» HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ.

HTLV. Oncovirus A.R.N. din familia rctrovirusurilor,

responsabil de leucemiile cu celule T (leucemii cu tricoleucitc)

şi de limfoamele cutanate.

HTLV (din engleză Human T-cells Leucemia I Lymphomu

Virus) infectează limfocitele şi le modifică metabolismul.

Repartiţia sa geografică, foarte variabilă, pare mai

răspândită în anumite populaţii din Japonia, Caraibe şi din

Africa. Transmisia acestui virus se face prin sânge şi pe cale

sexuală, doar bărbaţii putând contamina femeile.

HUHNER (test postcoital al lui). Examen al glerei

cervicale prelevate de pe colul uterin după un raport sexual

cu scopul de a analiza compoziţia acesteia şi de a evalua

numărul şi mobilitatea spermatozoizilor prezenţi.

Testul lui Huhner completează spermograma (analiza

spermei) în cursul studiului cauzelor unei sterilităţi.

Prelevarea este făcută la X ore după un act sexual, la

cabinetul ginecologului sau la spital cu ajutorul unui specul

şi al unei pipete. Ea durează, cel mult, câteva minute şi nu

antrenează nici un efect secundar.

HUMERUS. Os care constituie scheletul braţului.

Humerusul este un os lung care permite inserţia a

numeroşi muşchi. El se articulează la partea de sus cu

omoplatul, iar în partea de jos cu cubitusul şi radiusul.

PATOLOGIE

• Fracturile diafizei humerusului se observă mai ales la

adult; ele sunt consecutive unui şoc direct pe braţ sau indirect

prin căderea în cot; uneori ele au drept cauză o contracţie

musculară în cursul unui exerciţiu de aruncare. Tratamentul

lor este mai întâi de toate ortopedic: bandaj cu atelă sau

gips. Aparatul ortopedic trebuie păstrat între 6 săptămâni