299 Hipoparatiroidie

TRATAMENT. Acesta constă cel mai des în consumul de

zahăr, sub forma de alimente zaharate pentru simplele stări

de rău sau administrarea de glucoza pe cale intravenoasă

de îndată ce se constată tulburări de conştientă; de asemenea,

poate fi folosit glucagonul pe cale intramusculară sau

subcutanată. Dacă hipoglicemia este consecinţa unei boli,

aceasta trebuie să fie tratată. Hipoglicemiile funcţionale au

un tratament deosebit: fracţionarea alimentelor în mese mici

şi suprimarea alimentelor zaharate.

tUPOGONADISM. Afecţiune caracterizată prirUr-o

insuficienţă a funcţionării gonadelor (testicule la bărbat,

ovare la femeie).

DIFERITE TIPURI DE HIPOGONAD1SM. Hipogonadismul

poate fi congenital sau dobândit.

• Hipogonadismele congenitale sunt boli foarte rare.

Hipogonadismul hipergonadotrofic (cu creşterea gonadotrofinelor)

este cauzat de o anomalie a gonadelor. Cazurile

cele mai frecvente sunt sindroamele lui Turner şi al lui

Klinefelter. în aceste cazuri, gonadotrofinele hipofizare

(hormonul luteinizant şi cel foliculostimulant) cresc

•omul în timpul pubertăţii şi stimulează gonadele, dar

omrele sau testiculele, anormale, nu produc hormonii

muali.

• Hipogonadismele dobândite pot rezulta dintr-o tumoră

(•denom), dintr-o boală (hiperprolactinemie) sau dintr-o

iradiere a zonei hipotalamohipofizare. Ele antrenează o

pierdere a caracterelor sexuale secundare şi o infertilitate.

fRATAMENT. Tratamentul se substituie secreţiei fiziologice,

dar fără să permită, în general, fecunditatea. La

femeie, estrogenii şi derivaţii de progesteron sunt admi-

Mtraţiîn mod ciclic pe cale orală, percutană sau vaginală.

4a bărbat, înlocuirea testosteronului se face pe cale injectabilă

sau orală,

n,

JHPOKALIEMIANT. Substanţă capabilă să diminueze

pliemia (sau potasemia, adică nivelul de potasiu din sânge).

|, Hipokaliemiantele servesc la tratarea hiperkaliemiilor

(Creşterea nivelului de potasiu din sânge). în caz de hiperbliemie

moderată, răşini „schimbătoare de ioni" (poliftmri)

sunt administrate pe cale orală; ele schimbă în

fjfcstin ionul lor de calciu sau ionul lor de sodiu cu ionul

«potasiu,împiedicând astfel absorbţia potasiului în orgaîn

hiperkaliemiile severe, soluţiile alcaline (bazice)

bicarbonatul de sodiu sunt indicate şi administrate în

într-un serviciu spitalicesc de reanimare. Răşinile

:miante, foarte bine tolerate, pot uneori să provoace

constipaţie şi, în caz de supradozare, o hipokaliemie.

diuretice, mai ales din familia tiazidicelor, sunt

:miante prin creşterea eliminării urinare a

LIEMIE. Diminuare a kaliemiei (sau potase-

.adică a nivelului de potasiu în plasmă) sub valoarea

3,5 milimoli pe litru.

O hipokaliemie este de cele mai multe ori urmarea unor

pierderi digestive de potasiu, prin diaree prelungită, vome

repetate sau abuz de laxative iritante, dar ea mai poate fi

provocată prin luarea de medicamente diuretice hipokaliemiante,

de o boală hormonală (hiperaldosteronism,

hipercorticism), o alcaloză (alcalinitate excesivă a lichidelor

organismului). O hipokaliemie se manifestă mai ales prin

tulburări neuromusculare, mergând de la slăbiciune la

paralizie musculară, şi, atunci când este importantă, prin

tulburări ale ritmului cardiac, uneori prin pierderea conştientei,

mai rar prin paralizii. Tratamentul este un regim

alimentar bogat în potasiu (legume, fructe, cărnuri), la

nevoie completat cu comprimate, chiar cu perfuzii, de săruri

de potasiu.

HIPOLIPEMIANT. Medicament capabil să micşoreze

o hiperlipidemie (creşterea nivelului de lipide în sânge).

SINONIME: hipocolesterolemiant, hipoUpidemiant, normolipemiant.

HIPOMANIE. Stare de excitaţie trecătoare sau durabilă

care se manifestă printr-o hiperactivitate, printr-o stare de

spirit exuberantă şi printr-o mulţime de cuvinte.

Hipomania poate reprezenta o formă atenuată a fazei

de manie în psihoza maniacodepresivă. Ea poate, de asemenea,

să fie cauzată de unele intoxicaţii (alcool,

psihostimulante, corticosteroizi).

HIPOMELANOZĂ. Diminuare anormală, locală sau

generalizată, a pigmentării pielii prin diminuarea cantităţii

de melanină pe care o conţine.

Hipomelanozele sunt uneori de origine genetică, ca

albinismul şi piebaldismul (şuviţă de păr frontală de culoare

albă). Ele pot şi să fie dobândite: agresiunea căldurii, a

frigului sau a unei substanţe chimice,o boală a pielii (lepră,

sifilis, pityriazis verzicolor), o boală hormonală (diabet),

o carenţă alimentară. Singurul tratament este cel al cauzei,

atunci când este posibil.

HIPONATREMIE. Diminuare a natremiei (nivelul de

sodiu din plasmă) la o valoare mai mică de 135 milimoli

pe litru.

O hiponatremie traduce o hiperhidratare, ea însăşi consecinţa

unei retenţii de apă (insuficienţă renală, insuficienţă

cardiacă, ciroză hepatică, hipersecreţie de hormon antidiuretic)

sau unor pierderi de sodiu (pierderi digestive prin

vărsături sau diaree, pierderi cutanate prin arsuri sau insuficienţă

suprarenaliană).

O hiponatremie poate provoca tulburări digestive (dezgust

faţă de apă, apoi greţuri şi vărsături) şi mai ales

neurologice (mergând de la simpla confuzie mintală la

comă). Tratamentul său depinde de afecţiunea în cauză.

HIPOPARATIROIDIE. Afecţiune caracterizată printr-un

deficit în parathormon (hormonul secretat de glandele

HIPOPION 300

paratiroide şi care creşte nivelul sangvin al calciului, favorizând

absorbţia lui intestinală).

CAUZE. Cauza cea mai frecventă a hipoparatiroidiei este

chirurgia tiroidiană. în fapt, cele patru glande paratiroide

sunt prinse de faţa posterioară a glandei tiroide şi uneori

sunt chiar incluse în peretele tiroidian; în caz de ablaţie

totală a glandei tiroide, ablaţia accidentală sau devascularizarea

paratiroidelor poate antrena un deficit total şi

permanent în parathormon.

SIMPTOME Şl SEMNE. Deficitul în parathormon

antrenează o diminuare a calciului şi o creştere a fosforului

în sânge. O hiperparatiroidie se caracterizează prin accese

de tetanie, apariţia progresivă a unei cataracte şi tulburări

cutanate (uscăciune a pielii).

TRATAMENT. O hipoparatiroidie necesită un tratament

pe viaţă, constând în absorbţia de vitamină D şi de calciu.

HIPOPION. Supuraţie în camera anterioară a ochiului,

între cornee şi iris.

Un hipopion se manifestă printr-un nivel orizontal

alb-gălbui, vizibil prin ochi. O puncţionare a camerei

anterioare a ochiului confirmă diagnosticul şi poate pune

în evidenţă care este germenele în cauză. Această afecţiune

este tratată prin administrarea de antibiotice, pe cale generală

sau locală.

HIPOPITUITARISM. Afecţiune caracterizată printr-un

deficit global în hormoni hipofizari, îndeosebi în cei secretaţi

de antehipofiză (corticotrofina, tireostimulina, somathormonul,

gonadotrofinele şi prolactina). SINONIM: insuficienţa

hipofizara.

Acest deficit poate atinge ansamblul secreţiilor hipofizei

(panhipopituitarism) sau poate privi doar anumite secreţii

(hipopituitarism disociat).

Hipopituitarismul este o boală rară, ale cărei cauze sunt

diverse.

SIMPTOME Şl SEMNE. Acestea se instalează treptat, ceea

ce face, uneori, să dureze până când diagnosticul să fie

stabilit.

Subiectul este palid şi oboseşte uşor. Zonele în mod

normal pigmentate (mameioane, organe genitale) se decolorează

treptat. Pielea devine fină şi ridată, rece şi uscată. Părul

ia un aspect fin şi sistemul pilos se diminuează, cu dispariţia

bărbii la bărbat, a părului pubian şi axilar la ambele sexe.

La copil se observă o breşă în curba de creştere şi o oprire

sau o încetare a dezvoltării pubertare. La femeie, hipopituitarismul

antrenează absenţa scurgerilor menstruale. Pe

plan psihic, apar adesea o încetinire mintală, uneori tulburări

ale memoriei şi întotdeauna o pierdere a libidoului.

Hipopituitarismul este însoţit de o hipotensiune arterială şi

de o încetinire a ritmului cardiac.

Netratat, hipopituitarismul poate să se agraveze brusc

cu ocazia unui stres, a unei infecţii sau a unui act chirurgical,

de exemplu. Faza acută se traduce printr-o hipoglicemie,

o hipotensiune arterială, o diminuare a temperaturii corporale

şi tulburări ale stării de conştientă care pot merge

până la o comă profundă.

TRATAMENT. Acesta constă în înlocuirea hormonilor

lipsă prin medicamente. O tumoră hipofizară trebuie să fie

operată sau iradiată.

HIPOPLAZIE. Dezvoltare insuficientă a unui ţesut sau

a unui organ. SINONIM: hipoplastie.

Hipoplazia, adesea de origine congenitală, se traduce

mai ales prin diminuarea greutăţii şi volumului unui organ,

ca în cazul hipoplaziei renale, care poate afecta ambii

rinichi.

HIPOPROTEINEMIE. Diminuare anormală a proteinemiei

(nivelul proteinelor în sânge) sub valoarea de

60 grame pe litru.

O hipoproteinemie poate fi cauzată de o carenţă alimentară

în proteine (kwashiorkor), de o boală digestivă care

diminuează absorbţia alimentelor (intoleranţa la gluten), de

o insuficienţă a sintezei proteinelor (insuficienţă hepatică

severă) sau de o pierdere a proteinelor (prin hemoragie,

arsuri întinse, abuz de Iaxative iritante, sau din cauza unui

sindrom nefrotic). Ea se manifestă printr-o topire a muşchilor

şi prin apariţia de edeme. Tratamentul său este cel

al bolii în cauză.

HIPOSIALIE. Diminuare a producerii de salivă.

-> ASIALIE.

HIPOSPADIAS. Malformaţie congenitală în care

meatul uretral (orificiul extern al uretrei) este situat pe partea

internă a penisului.

Meatul uretral poate să se deschidă la diferite niveluri

ale uretrei. Hipospadiasul se numeşte balanic când se

deschide sub gland, penian când se deschide la mijlocul

penisului şi penoscrotal când se deschide la unghiul

penisului cu scrotul.

TRATAMENT. Tratamentul hipospadiasului constă în reconstruirea

chirurgicală a uretrei utilizând piele a prepuţului,

penisului sau scrotului pentru a repune meatul uretral cât

mai aproape posibil de gland.

HIPOTALAMIC (hormon). Hormon secretat de către

hipotalamus şi destinat reglării producţiei de hormoni

hipofizari.

HIPOTALAMUS. Regiune centrală a diencefalului

situată la baza creierului, sub talamus şi deasupra hipofizei,

care este legată de el cu o tijă, tija pituitară.

Hipotalamusul asigură un dublu rol de control al secreţiilor

hormonale hipofizare şi de control al activităţii

sistemului nervos vegetativ.