125 Colagen

randament mai bun, în profunzime şi o mai mare

omogenitate a radiaţiei. -• RADIOTERAPIE.

COC. Bacterie de formă rotundă sau ovalară.

COCAINĂ. Alcaloid natural sau sintetic, utilizat în

medicină ca anestezic local şi considerat stupefiant.

INDICAŢII. în stare naturală, cocaina nu mai este întrebuinţată

decât sub forma de soluţie uleioasă (colir 2%) şi

de pomadă cu atropină şi cocaină. Clorhidratul de cocaină,

substanţă sintetică, este un puternic anestezic local şi un

puternic vasoconstrictor. fia este înscrisă pe lista substanţelor

stupefiante.

INTOXICAŢIA. Folosirea prelungită a cocainei (prin

inhalare sau injectare) duce la toxicomanie: aceasta provoacă

o excitare a centrilor cerebrali psihici şi senzoriali

şi o diminuare a senzaţiei de oboseală. De altfel, inhalările

regulate pot antrena leziuni ale septului nazal, iar dozele

puternice generează uneori un comportament psihotic.

Supradoza poate antrena convulsii, o comă sau un colaps

care sfârşeşte uneori cu moartea prin stop cardiac. „Crack"-ul

este o formă purificată de cocaină ale cărei efecte sunt mult

mai rapide, mai intense şi mai puţin prelungite. Consecinţele

asupra activităţii cardiace pot fi mortale.

COCCIDIOIDOZĂ. Boală infecţioasă provocată de către

ciuperca Coccidioidis immitis. SINONIM: coccidioidomicoza.

Coccidioidoza se întâlneşte în regiunile deşertice din

California, America Centrală şi America de Sud. Această

boală se contractează prin inhalarea de pulberi conţinând

spori.

Coccidioidomicoza provoacă simptome pulmonare

febrile, asemănătoare celor ale gripei sau ale tuberculozei,

care pot să se asocieze unor manifestări generale: eritem

nodos (erupţie de plăci pe membrele inferioare), supuraţii

osteoarticulare, meningită.

Coccidioidomicoza este tratată prin administrarea de

antifungice.

COCCIDIOZĂ INTESTINALĂ. Boală parazitară

provocată de prezenţa în intestin a coccidiilor.

Coccidiile sunt protozoare care infestează, de obicei,

animalele, mai rar oamenii.

Tratamentul coccidiozei este cel al simptomelor.

COCCIGODINIE. Durere a regiunii coccigiene.

O coccigodinie are drept origine un traumatism direct

sau o entorsă a ligamentelor sacrococcigiene. La persoanele

în vârstă, ea poate dezvălui o fractură de oboseală a

sacrumului (fractură spontană legată de îmbătrânirea sau

de uzura osului). în sfârşit, ea este asociată uneori cu o stare

depresivă. Redeşteptată de presiunea vârfului coccisului,

coccigodinia face dificil statul în şezut.

Tratamentul depinde de cauză, dar, în toate cazurile,

trebuie să se evite timp de câteva săptămâni poziţia şezândă

pe cocis, ajutându-se de perne pentru a evita sprijinul pe

partea de sus a coapselor.

COCCIS. Segment inferior al coloanei vertebrale.

Fractura de coccis este cel mai des consecutivă unei

căderi pe fese. Ea provoacă o durere vie, care deranjează

în poziţia aşezat. Examenul şi radiografiile confirmă diagnosticul.

Această fractură se complică după un timp cu o

coccigodinie, durerea coccisului persistând mai multe săptămâni.

Tratamentul său, la fel ca şi al coccigodiniei, este

simptomatic şi se limitează la prescrierea de analgezice sau

de antiinflamatoare.

COCOBACIL. Bacterie a cărei formă este intermediară

între cea a unui coc (sferic) şi cea a unui bacii (alungit).

COD GENETIC. Sistem mulţumită căruia informaţia

genetică, conţinută sub formă chimică în A.D.N.-ul nucleelor

celulelor, poate comanda sinteza proteinelor constitutive

ale materiei vii.

COEFICIENT INTELECTUAL. Raport între vârsta

mintală şi vârsta reală a unui individ, multiplicat cu 100,

vârsta mintală fiind evaluată printr-o serie de teste.

Prin definiţie, coeficientul intelectual normal este 100.

Dacă este sub 70, el traduce o debilitate mintală. Dacă este

mai mare de 140, el indică, la un copil, faptul că este

supradotat.

Coeficientul intelectual a fost criticat adesea, deoarece

nu ţine cont de personalitatea globală a subiectului şi pentru

că rezultatele determinării lui pot fi influenţate de mediul

sociocultural al copilului, de reacţia sa afectivă faţă de

examinator etc. Acesta trebuie deci să fie completat cu alte

teste, în special cu teste de personalitate ca cel al lui

Rorschach.

COHLEE. Parte a urechii interne destinată audiţiei.

SINONIM: melcul.

Cohleea este porţiunea anterioară a labirintului, cavitate

inclusă în stâncă (partea internă orizontală a osului temporal).

Ea se află astfel în legătură cu vestibulul, porţiunea

posterioară a labirintului responsabil de echilibru.

COLAGEN. Proteină responsabilă de coeziunea ţesuturilor,

cea mai abundentă a corpului uman.

PATOLOGIE. Unele boli sunt caracterizate printr-o formare

anormală de fibre de colagen, care invadează atunci

organismul într-o manieră difuză şi provoacă bolile numite

conectivite, altădată denumite colagenoze. Aşa este, de

exemplu, cazul cu sclerodermia, care se manifestă printr-o

îngroşare fibroasă a pielii.

UTILIZARE TERAPEUTICĂ. în dermatologie, colagenul

din pomezile şi din cremele cosmetice neputând pătrunde

în grosimea pielii, eficacitatea sa terapeutică n-a fost încă

dovedită. Injecţiile intradermice de colagen bovin sunt

COLAGENOZĂ

utilizate adesea pentru a face să dispară ridurile. Atunci

trebuie să se ţină cont de contraindicaţii (eventuale alergii,

boli autoimune etc.) şi să se realizeze teste prealabile (dozări

de anticorpi sangvini, teste cutanate). Rezultatul este adesea

satisfăcător dar foarte tranzitoriu, rar cu o valabilitate mai

mare de 12 luni.

COLAGENOZĂ. -• CONECTIVITĂ.

COLAGOG. Medicament destinat provocării unei goliri

a veziculei biliare în intestin.

• COLANGIOGRAFIE. Examen radiologie care

permite vizualizarea veziculei şi a căilor biliare.

Se deosebesc mai multe tipuri de colangiografie, în

funcţie de modul de opacifiere utilizat.

• Colangiografia intravenoasă. O colangiografie intravenoasă

se face în sala de radiologie. Pacientul este lungit

pe pat, i se injectează produsul de contrast prin perfuzie în

antebraţ şi, la sfârşitul perfuziei, se realizează o serie de

clişee. Examenul durează aproximativ o oră.

• Colangiografia retrogradă. O colangiografie retrogradă

necesită o spitalizare şi o anestezie generală uşoară, neadormind

total pacientul. în timpul examenului, medicul

introduce un fibroscop în gura pacientului, îl face să

înainteze până în duoden. Apoi, medicul împinge prin

conductul fibroscopului un cateter fin care ajunge până la

orificiul de îmbinare duodenală a coledocului şi canalului

pancreatic al lui Wirsung (la nivelul ampulei lui Vater), ceea

ce îi permite să injecteze un produs de contrast în căile

biliare şi în canalul pancreatic şi să vadă imaginea lor pe

un ecran. Apoi se fac mai multe clişee, care se developează

pe loc pentru a repera vreo eventuală anomalie, ca de

exemplu prezenţa calculilor, şi a o trata imediat. După

examen, pacientul rămâne sub control medical riguros la

spital timp de una până la trei zile şi primeşte un tratament

antibiotic pentru a preveni riscul de infecţie.

• Colangiografia transhepatica. O colangiografie transhepatică

necesită o spitalizare şi se practică în sala de

radiologie. înaintea examenului, se administrează un medicament

calmant pacientului care se află lungit pe pat şi

căruia i se injectează un produs anesteziant la înălţimea

ficatului înainte de a realiza o puncţie a căilor biliare cu

ajutorul unei seringi. Atunci când bila apare uşor, aceasta

indică faptul că acul de puncţie este bine plasat în canalele

biliare, produsul de contrast este injectat şi sunt realizate

mai multe clişee şi developate imediat. Acestea precizează

natura şi localizarea obstacolului, iar medicul poate pune

un cateter pentru a permite drenarea bilei. Examenul durează

aproximativ o oră.

COLANGIOM. Tumoră a ficatului, constituită din canale

al căror aspect aminteşte pe cel al canalelor biliare.

Un colangiom poate fi benign, dar cel mai des el este

malign. Colangioamele maligne, sau colangiocarcinoamele,

afectează în jumătate din cazuri un ficat sănătos, spre

deosebire de hepatocarcinoame, care constituie cel mai des

126

complicaţia unei ciroze. în formele localizate, este posibilă

ablaţia chirurgicală.

COLANGITA SCLEROZANTA. Afecţiune cronică

inflamatorie şi fibrozantă a căilor biliare intrahepatice şi

extrahepatice.

Nu există un tratament specific al bolii. Dacă aceasta

atinge un stadiu avansat, poate fi propus un transplant

hepatic.

COLAPS CARDIOVASCULAR. Cădere severă a

presiunii arteriale sistolice (maxima) sub 80 milimetri

coloană mercur.

Asociat în mod obişnuit cu existenţa unui puls slab şi

rapid, un colaps cardiovascular este consecinţa unei

proaste funcţionări a muşchiului cardiac, unei diminuări a

volumului sangvin, unei infecţii grave sau unei hipotonii

vasculare responsabile de o vasodilataţie importantă.

Dacă un colaps vascular se prelungeşte, apare o stare de

şoc, o adevărată insuficienţă circulatorie acută. Acest tip

de rău necesită deci o spitalizare de urgenţă şi măsuri de

reanimare, precum şi un tratament al cauzei.

COLECISTECTOMIE. Ablaţie a veziculei biliare.

INDICAŢII. O colecistectomie este indicată, în principal,

în caz de litiază veziculară (prezenţa unuia sau mai multor

calculi în vezicula biliară). De fapt, în absenţa tratamentului

chirurgical, şi uneori chiar brusc, calculii pot avea complicaţii

precum o colecistită (inflamaţia veziculei), un piocolecist

(infecţie supurată), chiar o colică hepatică (durere

acută provocată prin migrarea unui calcul în canalul coledoc,

care conduce bila în intestin), urmată uneori de un icter sau

de o pancreatită (inflamarea pancreasului).

TEHNICI. Pot fi întrebuinţate două tehnici chirurgicale

pentru îndepărtarea veziculei biliare şi pentru prevenirea

sau tratarea acestor complicaţii.

Tehnica clasică se bazează pe laparatomie, adică pe

incizarea abdomenului, cel mai des chiar dedesubtul

ultimelor coaste din dreapta. Operaţia durează între 60 şi

90 de minute şi necesită o spitalizare de 4-5 zile.

Complicaţiile sunt foarte rare.

A doua tehnică chirurgicală, prin celioscopie, constă în

vizualizarea cavităţii abdominale cu ajutorul unei mici

incizii în ombilic, prin care s-a introdus un tub optic legat

la o cameră de luat vederi, cu ecran video. Alte incizii

abdominale permit introducerea unor instrumente adaptate

specific acestui tip de chirurgie. După secţionarea arterei

sale, vezicula este desprinsă de ficat şi apoi extrasă prin

incizia ombilicală. Această tehnică nu necesită decât o

spitalizare de una până la trei zile şi antrenează mai puţine

dureri postoperatorii decât tehnica clasică. Totuşi, riscul de

eşec este mai ridicat decât la tehnica laparoscopică.

COLECISTITĂ. Inflamaţie a veziculei biliare.

O colecistită este consecinţa unei inflamaţii şi/sau unei

infecţii bacteriene a veziculei biliare. Cea mai frecventă este

w