115 Chlamydia

excesele de grăsime ale gleznelor, genunchilor etc. Uneori

se dovedeşte absolut necesară o consultaţie psihiatrică.

Pentru intervenţiile minore, este suficientă spitalizarea

de o zi. în schimb, riscurile de complicaţii postoperatorii

serioase impun o spitalizare mai lungă în caz de anestezie

locală potenţializată (consolidată prin neuroleptice), care

se prelungeşte mai mult de o jumătate de oră sau în cazul

unei anestezii generale.

COMPLICAŢII. O paralizie provocată prin secţionarea unui

nerv mic, cu excepţia unei ramuri importante, poate să se

manifeste imediat după operaţie. Un hematom survine

uneori fie imediat după operaţie, fie în următoarele trei sau

patru zile. Se pot deosebi hematoamele mici (echimoze),

care se resorb spontan, de hematoamele importante care

antrenează formarea unei pungi de sânge şi care trebuie

drenate prin puncţie sau prin incizie chirurgicală. Infecţia

este o complicaţie rară şi cel mai des locală. în sfârşit, există

complicaţii specifice: închistarea sau alergia la silicon după

aplicarea unei proteze mamare, tulburări ale cicatrizării

cutanate după un lifting, sau, încă, ectropionul (întoarcerea

în afară a pleoapei inferioare, care-şi pierde astfel contactul

cu globul ocular şi lasă să se vadă partea feţei sale interne)

în cazul blefaroplastiei.

EŞECURI. Acestea sunt rare. Se admite că există l % vicii

de cicatrizare sau alte probleme minore, complicaţiile mai

grave nereprezentând mai mult de I caz la 1(XX) de operaţii.

Totuşi, cazurile de insatisfacţie a pacientului, care judecă

rezultatul ca insuficient, inacceptabil sau contestă necesitatea

intervenţiei, sunt mult mai frecvente. Cel mai des

acestea sunt consecinţa lipsei unei informaţii prealabile sau

unei supravegheri postoperatorii insuficiente.

CHIRURGIE REPARATORIE. Specialitate chirur

gicală care grupează totalitatea intervenţiilor constând în

repararea diverselor leziuni ale corpului uman.

ARSURILE. Chirurgia arsurilor, prin grefă de piele prelevată

de la subiect, a făcut recent un foarte mare progres.

în fapt, este de acum posibil să se fabrice epiderm prin

culturi de ţesuturi: prelevând l centimetru pătrat de piele

sănătoasă, se poate astfel dezvolta în trei săptămâni o

suprafaţă de piele nouă de până la ! metru pătrat.

TRAUMATISMELE FEŢEI. Aceste traumatisme sunt

legate cel mai des de accidente în casă, de accidente pe

drum, de agresiuni. Chirurgia reparatorie permite să se limiteze

prejudiciul estetic. Ea face apel la diverse tehnici: grefă,

plastie osoasă, sutura unui lambou de piele smulsă etc.

TRAUMATISMELE MEMBRELOR. Aceste traumatisme

se tratează prin grefări de lambouri musculocutanate sau

cutanate şi, la nevoie, prin tehnici de microchirurgie, care

permit îndeosebi reimplantarea unui membru secţionat.

O bună vascularizare şi o continuitate osoasă solidă sunt

necesare la repararea corectă a unui membru. Dacă aceste

principii sunt respectate, reconstruirea membrului durează

cel mai des între 2 şi 6 luni. Dacă nu, pot subzista

handicapuri importante şi unele reparaţii se pot întinde pe

mai mulţi ani, sfârşind cu un rezultat nesatisfăcător, chiar

cu o amputaţie.

MALFORMAŢIILE CONGENITALE. Malformaţiile

congenitale (în principal, fantele de buză, de palat şi de faţă,

precum şi malformaţiile abdomenului, organelor genitale,

ale vezicii şi ale membrelor) revin chirurgiei reparatorii.

CHIST. Cavitate patologică situată într-un organ sau

într-un ţesut, conţinând o substanţă lichidă, moale sau mai

rar solidă, şi limitată printr-un perete care îi este propriu.

Toate organele pot conţine chisturi cauzate de malformaţii;

aceste chisturi iau cel mai des aspectul unei tumori.

Ele pot perturba funcţionarea unui organ, comprimându-

l, sau pot antrena un prejudiciu estetic. în general,

ele sunt tratate fie prin puncţie cu acul, fie prin ablaţie

chirurgicală.

CHIST BRANHIAL. Malformaţie congenitală localizată

pe gât, rezultând dintr-un defect de umplere a arcurilor

branhiale (sinuozităţilor de ţesut aflate la originea mandibulelor

şi gâtului) ale embrionului. SINONIM: chist al

gâtului.

Tratamentul unui chist branhial este ablaţia chirurgicală,

realizată de îndată ce chistul a fost identificat, cel mai des

de la naştere.

CHIST HIDATIC ->• ECHINOCOCOZĂ UNILOCULARĂ.

CHIURETAJ. Operaţie constând din golirea conţinutului

unei cavităţi naturale sau patologice (uter, os, articulaţie,

plagă), răzuind-o cu ajutorul unei chiurete.

Chiuretaj biopsie al Uterului. Prelevare, realizată cu

ajutorul unei chiurete, de fragmente uterine destinate

analizării la microscop. Chiuretajul biopsie este deosebit

de utilizat pentru diagnosticarea afecţiunilor intrauterine:

polipi ai uterului, hiperplazie a mucoasei, cancer al

uterului. Această intervenţie este aproape sistematic

precedată de o histeroscopie (examen al uterului, cu ajutorul

unui endoscop, tub înzestrat cu un sistem optic inserat prin

vagin), care permite localizarea exactă a patologiei uterine.

Chiuretajul biopsie se practică sub anestezie locală sau

generală, durează aproximativ 5 minute şi nu necesită

spitalizare decât de o zi.

CHIVA -> CURĂ HEMODINAMICĂ A INCONTINENŢEI VALVULARE

ÎN AMBULATORIU.

CHLAMYDIA. Bacterie responsabilă de numeroase

afecţiuni genitale, oculare şi respiratorii acute şi cronice.

Trebuie recunoscută bacteriilor din genul Chlamydia o

importanţă patologică din ce în ce mai mare. Ele constituie,

în special, cauza cea mai frecventă a cecităţii în lume şi

prima cauză de sterilitate feminină. Există trei specii

patogene pentru om, Chlamydia trachomatis, responsabilă

f

CHLOASMĂ 116

de infecţiile genitale şi oculare (trahom), Chlamyăia psiltaci,

responsabilă de infecţii pulmonare, şi Chlamyăia pneumoniae,

responsabilă de pneumopatii şi de bronşite.

BOLILE CU TRANSMISIE SEXUALĂ PROVOCATE

DE CHLAMIDII. Acestea sunt cele mai frecvente boli

transmisibile sexual. Infecţia se manifestă la bărbat printr-o

uretrită (inflamaţie a uretrei), cu scurgere şi care se complică

adesea printr-o epididimită (infecţie a epididimului). La

femeie, ea provoacă o cervicită (inflamaţie a colului uterin)

sau o salpingită (inflamaţie a trompelor), putând să se

manifeste prin dureri abdominale şi pelviene, printr-o febră,

prin pierderi albe şi prin sângerări în afara fluxului menstrual

sau poate rămâne asimptomatică: această latenţă şi

frecvenţa atingerilor trompelor explică numeroasele cazuri

de sterilitate cauzate de chlamidii şi subliniază importanţa

unei depistări şi a unui tratament întreprinse sistematic.

Tratamentul infecţiilor genitale cu chlamidii se bazează

îndeosebi pe administrarea de antibiotice (tetracicline şi

macrolide) timp de zece până la douăzeci de zile după

gravitatea infecţiei, pe cale intravenoasă în cazul afectării

salpingiene severe. Depistarea altor boli transmisibile sexual

este întreprinsă sistematic, precum şi tratarea partenerului

sau partenerilor sexuali. -* LlMFOGRANULOMATOZĂ VENERIANĂ.

CHLOASMĂ. Afecţiune cutanată caracterizată prin pete

brune pe faţă. SINONIM: melasma, cloasmă.

CAUZE. Această afecţiune este, mai întâi de toate, hormonală,

ceea ce explică faptul că poate să se dezvolte la

femeia însărcinată, traducându-se printr-o „mască de

sarcină" care se şterge cel mai des de la sine, treptat, după

naştere; dar aceasta poate recidiva în caz de o nouă sarcină.

Ea mai poate apărea în timpul utilizării de pilule contraceptive

puternic dozate în estrogeni.

TRATAMENT Şl PREVENIRE. Pentru chioasmele

persistente, tratamentul face apel la agenţi depigmentanţi

(asocieri de acid retinoic, corticosteroizi şi hidrochinonă,

acid azelaic), prescrişi întotdeauna cu multă precauţie din

cauza riscului de depigmentare exagerată. Rezultatul tratamentului

este obţinut după un timp îndelungat şi recidivele

sunt frecvente după expunerea la soare.

CHVOSTEK (semn al lui). Contracţie a muşchilor feţei,

mai precis a părţii mediane şi laterale a buzei superioare,

după percuţia nervului facial la nivelul pometelui.

Semnul lui Chvostek se observă în caz de scădere a

nivelurilor sangvine de calciu şi/sau de magneziu. El mai

este caracteristic spasmofiliei.hipoparatiroidiei şi tetaniei.

CIANOCOBALAMINĂ. - VITAMINĂ B12.

CIANOZĂ. Coloraţie violetă sau albăstruie a pielii

cauzată de prezenţa unor niveluri anormal de crescute (mai

mult de 50 grame pe litrul de sânge) de hemoglobina

neoxigenată în vasele capilare ale pielii şi care predomină

la unghii şi buze.

CAUZE. O cianoză poate fi consecinţa unei insuficienţe

respiratorii acute sau unei tulburări circulatorii (stare de şoc),

a unei boli vasculare periferice (tromboză, embolie sau

spasm), precum şi a unei anomalii de fixare a oxigenului

pe hemoglobina sub efectul toxicelor chimice sau

medicamentoase (methemoglobină şi sulfhemoglobina).

Diagnosticul şi tratamentul se confundă cu cele ale bolii

CICATRICE. Ţesut fibros care înlocuieşte definitiv sau

pe o perioadă foarte lungă un ţesut normal, după ce acesta

a suferit o leziune.

Ţesutul cicatriceal se formează atât în organele interne

(ca urmare a unei rupturi musculare, a unei intervenţii

chirurgicale), cât şi pe piele.

O cicatrice normală este abia vizibilă, suplă la palpare

şi fără modificare a culorii pielii. Totuşi, uneori, ea capătă

un aspect anormal.

Tratamentul cicatricilor patologice este întotdeauna

dificil. Cicatricile hipertrofice pot fi ameliorate prin masaje

cu sau fără un produs activ (corticosteroizi), prin

infiltraţii de corticosteroizi, prin aplicaţii de azot lichid sau

chiar printr-o simplă compresie. Tratamentul este parţial

asemănător celui pentru cicatricile cheloidiene, dar el este

mai puţin eficace. Dacă prejudiciul estetic este mare,

cicatricile depigmentate pot fi tatuate, iar cicatricile pigmentate

sunt masate cu produse depigmentante. Doar chirurgia

este eficace în cazul cicatricilor retractile. Evoluţia

cicatricilor situate pe zonele „mobile" (plicile coatelor şi

genunchilor) trebuie să fie supravegheată timp de mai

mulţi ani, deoarece, în cazuri rare, aceste cicatrici pot să

degenereze.

Prevenirea cicatricilor patologice ţine, pe de o parte, de

tratamentul medical corect al plăgilor, pe de altă parte de

tehnicile de sutură a inciziilor chirurgicale. -• CHELOID.

CICATRIZARE. Reparare spontană a unui ţesut după

o leziune, sfârşind ca regulă generală prin formarea unei

cicatrici.

Cicatrizarea depinde de mai mulţi factori, îndeosebi

genetici şi etnici: astfel, formarea unei cicatrici cheloidiene

(cicatrice patologică ce este caracterizată printr-un sul

fibros) este mai frecventă la subiecţii negri şi asiatici. în

plus, administrarea anumitor medicamente (corticosteroizi)

întârzie cicatrizarea.

CICLOPLEGIE. Paralizie a muşchiului ciliar al ochiului

care se manifestă prin imposibilitatea de acomodare în

vederea de aproape.

Cauzele cicloplegiei sunt rare: paralizii toxiinfecţioase

(difterie, botulism), toxice (amanită faloidă — Iciupercă

otrăvitoarei), traumatice (contuzia globului ocular) sau

infecţioase (sifilis).