111 Cheag

TEHNICĂ. Intervenţia poate avea loc sub anestezie generală

sau peridurală. Incizia se face pe abdomen, la înălţimea

culmii pubisului şi cel mai des în sensul orizontal, ceea

ce permite o cicatrizare solidă şi estetică. Uneori, incizia

uterului, sau histerotomia, permite extragerea fătului şi a

placentei. Diferitele planuri incizate sunt apoi suturate cu

fire rezorbabile. Cicatricea este închisă cu fire sau cu agrafe,

care sunt scoase între a şasea şi a noua zi.

SUPRAVEGHERE ŞI EFECTE SECUNDARE. Supravegherea

şi convalescenţa unei femei care a născut prin

cezariană sunt mai îndelungate decât după o naştere pe cale

naturală, deoarece este vorba de o intervenţie chirurgicală.

Complicaţiile sunt totuşi rare şi diminuate de folosirea

preventivă a antibioticelor şi anticoagulantelor. După o

primă naştere prin cezariană, o naştere pe cale naturală poate

fi avută în vedere dacă dimensiunile bazinului o permit. Dar

o femeie poate face obiectul a trei sau patru cezariene

consecutive dacă cicatrizarea este bună.

CHAGAS (boală a lui). Boală parazitară acută sau cronică

cauzată de protozoarul Trypanosoma cruzi. SINONIM:

tripanosomiazd americana.

Boala lui Chagas este transmisă prin dejecţiile cu triatome

(gen de ploşniţă) hematofage şi se contractează pe cale

cutanată sau prin mucoasă. Această parazitoză gravă se

întâlneşte în stare endemică în America Centrală şi în

nord-estul Braziliei; mai multe milioane de persoane sunt

afectate de această boală.

SIMPTOME. Forma acută, care durează mai multe zile şi

poate fi mortală, corespunde prezenţei paraziţilor în sânge.

Ea este caracterizată printr-o febră neregulată.

în forma cronică, o reacţie autoimună a organismului

distruge pe de o parte celulele ganglionare ale plexurilor

mienterice (plexul Auerbach) al esofagului şi colonului, pe

de altă parte ţesutul miocardic. Aceste leziuni se traduc

printr-o disfuncţie a sfincterelor esofagiene şi prin hipertrofia

unor organe (tiroidă, ficat, splină, intestin). Atingerea

miocardului poate sfârşi printr-o insuficienţă cardiacă gravă.

TRATAMENT. Se limitează la tratarea simptomatică a

diferitelor manifestări.

CHARCOT (boală a lui). Afecţiune a sistemului nervos

central în cursul căreia leziunile celulelor nervoase provoacă

progresiv paralizii. SINONIM: scleroza laterala amiotrofica.

Boala lui Charcot predomină la bărbat. Cauza sa este

necunoscută, însă 5% dintre cazuri sunt ereditare.

SIMPTOME ŞI DIAGNOSTIC. în general, se observă

simultan două niveluri de leziuni ale neuronilor. Nivelul

„central" se raportează la unii neuroni cu funcţie motorie

ai cortexului cerebral. Nivelul „periferic" priveşte neuronii

cu funcţie motorie ai cortexului cerebral. Nivelul „periferic"

priveşte neuronii servind drept relee precedenţilor.

• Sindromul central, sau sindromul piramidal, asociază

exagerarea reflexelor şi hipertonia (redoarea) membrelor.

• Sindromul periferic, legat de leziunile măduvei, constă

într-o amiotrofie (atrofie musculară) şi într-o paralizie

atingând adesea mai întâi membrele superioare. Atingerea

neuronilor encefalului provoacă o disartrie (anomalie a

vocii, care devine prost articulată, apoi nazală), tulburări

de deglutiţie, o atrofie a limbii.

TRATAMENT. Pentru moment, nu există un tratament

specific al bolii lui Charcot. Totuşi, sunt în curs cercetări

în domeniul genetic, infecţios şi imunologic.

CHARCOT-MARIE (boală a lui). Afecţiune rară a nervilor,

antrenând paralizii. SINONIM: boala lui Charcot-Marie-

Tooth.

Boala lui Charcot-Marie este o afecţiune ereditară cu

transmitere autosomică dominantă sau recesivă, cu evoluţie

foarte lentă. Muşchii piciorului şi gambei sunt primii afectaţi.

Se observă o amiotrofie (atrofie musculară) progresând

de jos în sus. Piciorul are tendinţa de a cădea cu vârful în

jos, bolnavul trebuie să ridice sus gamba la fiecare pas

pentru a nu se împiedica de sol cu vârful piciorului. Bolta

plantară se scobeşte, degetele de la picioare se transformă

în gheare. Mult mai târziu, amiotrofia cuprinde mâinile şi

apoi antebraţele. Acestor semne principale li se pot adăuga

tulburări senzitive (pierderea sensibilităţii cutanate) şi

vizuale.

TRATAMENT. Evoluţia este foarte lentă, neantrenând

decât foarte rar un handicap real. Este posibilă limitarea

consecinţelor neputinţei (reeducare, mersul cu cârje), dar

încă nu există un tratament curativ specific al acestei boli.

CHASSE (sindrom al lui). Totalitate a manifestărilor

clinice observate după luarea mesei de către unii subiecţi

care au suferit o ablaţie de stomac. SlNONIM: dumping

syndrome.

Semnul cel mai caracteristic este o astenie (slăbiciune

generalizată) intensă survenind la 5-2(1 minute după sfârşitul

mesei şi obligând pacientul să se culce.

Tratamentul este esenţialmente dietetic: fracţionarea

meselor (4 sau 5 mese pe zi), ingerarea de băuturi în afara

meselor, excluderea zaharurilor rapide, care favorizează

sindromul. Pot fi, de asemenea, utilizate produsele care

încetinesc viteza de absorbţie a zaharurilor.

CHEAG. Masă semisolidă care se formează atunci când

sângele coagulează.

Un cheag este constituit din celule sangvine (globule

roşii şi plachete) şi din fibrină. Atunci când sângele proaspăt

este lăsat în contact cu aerul, el se transformă rapid într-o

masă amorfă. După câteva ore, aceasta se retracta şi exsudă

un lichid, serul. Masa compactă supernatantă constituie

cheagul.

Cheagurile au funcţia de a opri hemoragia atunci când

vasele sangvine sunt rupte. Ele pot totuşi să se constituie

şi spontan (tromboză), şi să aibă grave consecinţe provocând

o ocluzie sau o embolie.

f

CHEILITĂ 112

Cheagurile patologice, numite şi trombusuri, survin tot

aşa de bine în artere ca şi în vene. Atunci când se formează

în reţeaua venoasă, ele declanşează tromboflebite,

complicate uneori cu o embolie pulmonară dacă cheagul

migrează spre plămân. Atunci când se formează în reţeaua

arterială, ele pot provoca tromboze ale arterelor cerebrale,

coronariene sau periferice, după localizarea lor.

O proastă circulaţie (varice, imobilitatea mâinilor), o

proastă stare a vaselor (infecţie, ateroscleroză) şi o vâscozitate

prea mare a sângelui sunt tot atâţia factori de risc

pentru formarea cheagurilor patologice. -> HEMOSTAZĂ

PRIMARĂ.

CHEILITĂ. Inflamaţie acută sau cronică a mucoasei

buzelor.

Cheilitele au cauze foarte numeroase. Cauzele externe

cuprind factorii fizici (ticul de muşcare a buzelor, aparat

dentar prost adaptat, expunerea la frig sau la soare),

utilizarea de cosmetice (roşu de buze, pastă de dinţi) şi de

pomezi antiseptice sau antibiotice, contactul cu unele

alimente (citrice, condimente, cafea solubilă). Cauzele

interne pot fi infecţioase (micoză, infecţie bacteriană, sifilis),

medicamentoase (retinoide prescrise împotriva acneei,

antibiotice), carenţiale (lipsa de zinc, de vitamina B2).

în plus, unele cheilite sunt forme atenuate ale bolilor

dermatologice ca eczema sau psoriazisul.

SIMPTOME ŞI SEMNE. O cheilită acută se traduce printr-o

roşeaţă, o umflătură, o senzaţie de arsură. în cheilită cronică,

predomină fisurile şi crustele. Leziunile se întind uneori şi

la pielea din jur.

DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT. Diagnosticul este dificil;

mai întâi se caută cauzele externe, apoi cauzele interne,

în sfârşit cauzele dermatologice. Dacă nu este găsită nici

o cauză, tratamentul este cel al simptomelor şi face apel,

în principal, la materii grase şi la vitamina A sub forma de

aplicaţii locale.

CHELBE. Infecţie a pielii capului provocată de o ciupercă

microscopică din grupa dermatofiţilor.

Chelbea este contagioasă şi transmisibilă fie de la animal

la om, fie de la un bolnav la o persoană sănătoasă (printr-un

pieptene contaminat, de exemplu).

DIFERITE TIPURI DE CHELBE

• Kerionul este cauzat de un dermatofit din genul

Trichophyton. El se manifestă printr-o vignietă supraînălţată

împestriţată de mici „puţuri" de unde ţâşneşte puroi şi prin

care iese părul căzut.

• Chelbea favka, s&ufavusul, are, de asemenea, la origine

un dermatofit din genul Trichophyton. Se observă mici plăci

de puroi acoperite cu o crustă, în centrul cărora se găseşte

un fir de păr.

• Chelbele londanle sunt fie de tip microsporic, fie de tip

tricofitic. Formele microsporice, provocate de un dermatofit

din genul Microsporon, se manifestă prin plăci mari fără

păr, puţin numeroase. Formele tricofitice, cauzate de

Trichophyton, comportă plăci foarte mici (mai puţin de

2 centimetri diametru), mai numeroase şi acoperite cu păr

foarte scurt, rupt.

TRATAMENT. Tratamentul cuprinde raderea zonelor

atinse şi prescrierea, timp de una sau două luni, de antifungice

(grizeofulvină, imidazol) pe cale orală.

CHELOID. Sul fibros dezvoltat pe o cicatrice.

Un cheloid apare, în general, pe o cicatrice de intervenţie

chirurgicală, de vaccinare sau de rănire. El este consecutiv

proliferării celulelor şi fibrelor ţesutului conjunctiv. Cel mai

frecvent apare la subiecţii negri şi asiatici.

TRATAMENT Şl PREVENIRE. Tratamentul cuprinde

masaje regulate, infiltraţii cu corticosteroizi, crioterapie sau

cure termale (duşuri filiforme la înaltă presiune). Rezultatul

este o aplatizare a leziunii sau o încetinire a evoluţiei ei.

Tratamentul chirurgical constă în implantarea unui fir de

substanţă radioactivă sau în îndepărtarea cheloidului cu laser

cu dioxid de carbon. Totuşi, tratamentele chirurgicale

trebuie să fie conduse cu prudenţă din cauza eficacităţii lor

parţiale şi a frecvenţei recidivelor. Tratamentul preventiv

trebuie să fie întreprins cât mai sistematic posibil. El se

bazează, în principal, pe compresia postchirurgicală a

inciziilor.

CHELTUIALĂ ENERGETICĂ. Cantitatea de energie

cheltuită de către un individ pentru a-şi asigura metabolismul

de bază, menţinerea temperaturii corporale interne,

a creşterii şi a activităţii sale musculare.

CHEMOSIS. Umflătură edematoasă a conjunctivei.

Un chemosis se prezintă sub forma unui sul infiltrat cu

lichid. El apare în cursul inflamaţiilor acute ale conjunctivei

(conjunctivitele alergice acute) sau al arsurilor acestei

membrane. Uneori, o hemoragie subconjunctivală este cea

care provoacă o distensie a conjunctivei: atunci e vorba de

un chemosis hemoragie.

Tratamentul face apel la antiinflamatoarele locale.

CHESOANELOR (boală a). Ansamblu de manifestări

patologice care afectează subiecţii supuşi unor compresii

sau decompresii foarte rapide.

Persoanele expuse bolii chesoanelor sunt lucrătorii care

muncesc în incinte metalice presurizate (constructorii de

piloni de poduri, de exemplu), scafandrii şi scufundătorii.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Manifestările acute ale bolii

chesoanelor pot fi tranzitorii (dureri articulare, mâncărimi

cutanate, vertije, tulburări de vedere sau auditive) sau, mai

grave, neurologice (paraplegie) sau respiratorii (edem

pulmonar). Pe termen lung se instalează tulburări cronice

(vertije, otite, scăderea auzului şi necroze articulare, în

special ale şoldului).