85 Botulism

Moluştele pot transmite diferite tipuri de boală.

Ingerarea moluştelor care conţin un germene patogen

(bacterie, virus, parazit) este susceptibilă, în anumite cazuri,

să provoace o boală infecţioasă.

Moluştele sunt totuşi şi indirect responsabile de alte boli

parazitare; de fapt, ele contribuie la dezvoltarea paraziţilor

servindu-le drept gazdă intermediară.

BOLTĂ CRANIANĂ. Parte superioară a craniului

formată din asamblarea mai multor oase plate (frontal,

occipital, parietale, temporale), legate între ele prin articulaţii

imobile numite suturi.

BOLTĂ PLANTARĂ. Concavitate fiziologică a tălpii

piciorului.

Bolta plantară poate prezenta anomalii de curbură.

• Piciorul scobit se traduce printr-o boltă plantară prea

adâncită.

• Piciorul plai este, din contra, caracterizat printr-o prăbuşire

a boitei plantare, care poate fi inexistentă, în cazurile

cele mai marcate, talpa aşezându-se în întregime pe sol.

BORBORIGM. Zgomot produs de către alimentele

lichide şi de către gazele pe care le degajă acestea în stomac

sau în intestin în cursul digestiei. SINONIME: barbarism,

ghiorăit (popular).

Borborigmele fac parte din procesul normal de digestie

şi constituie un fenomen pe deplin benign; nu necesită nici

investigaţii, nici tratamente deosebite.

BORDETELLA. Bacterie dintr-un gen care cuprinde

diferiţi cocobacili aerobi Gram negativi.

Bacteriile din genul Bordelella sunt bacili mici. Ele

colonizează uşor celulele ciliate ale arborelui respirator.

Bordelella pertussis (sau bacilul lui Bordet-Gengou) şi

bordelella parapertussis sunt responsabile de tuşea

convulsivă la om. Bordelella bronchiseptica afectează mai

ales animalele (porcul, câinele etc.) şi în mod excepţional

omul, în cazurile de imunodepresie, provocând o infecţie

bronşică.

BORNHOLM (boala lui). Boală infecţioasă contagioasă

cauzată de virusul Coxackie B. SiNONIM: mialgie epidemica.

Această boală se propagă prin mici epidemii. Simptomele

ei sunt cele ale unei stări gripale (febră, frisoane,

cefalee), cu violente dureri musculare toracice. Ea se vindecă

spontan în câteva zile, fără sechele. Tratamentul se limitează

la calmarea durerilor.

BORRELIOZĂ. -• LYME (boală a lui).

BOSĂ SEROSANGVINĂ. Tumefacţie formată de o

efuziune de ser şi sânge la nivelul subcutan al pielii capului

la nou-născut.

Bosa serosangvină este consecinţa unei presiuni

exercitate pe bolta craniană a copilului în timpul naşterii,

adesea de către un forceps sau de către o ventuză. Această

leziune total benignă dispare în câteva zile fără sechele. Ea

poate contribui la agravarea icterului noului-născut sau la

prelungirea duratei lui, din cauza degradării progresive a

hemoglobinei conţinute în bosa serosangvină.

BOTRIOCEFALOZA. Boală parazitară a intestinului

subţire datorată infestării cu botriocefalul Diphyllobothrium

latum.

Botriocefalul este o tenie (vierme plat) din clasa cestodelor,

care poate atinge mai mulţi metri în lungime şi se

dezvoltă în intestinul subţire al omului şi al altor mamifere

(câini, pisici etc).

Botriocefaloza, boală destul de rară, se întâlneşte în ţările

reci şi temperate. Infestarea se face prin ingerarea de peşti

de lac sau de râu (ştiucă, biban, păstrăv), mai puţin frecvent

prin ingerarea peştilor de mare.

Această zoonoză (boală a animalului transmisibilă la

om) se manifestă prin dureri abdominale şi diaree, mai rar

printr-o formă particulară de anemie, apropiată de boala lui

Biermer.

Examenul microscopic al scaunelor pune în evidenţă

prezenţa ouălor de botriocefal.

Tratamentul constă din administrarea unui medicament

antihelmintic (niclosamid). Infestarea se previne prin

consumul peştelui suficient prelucrat termic.

BOTRIOMICOM. Tumoră cutanată benignă. SINONIME:

granulom piogenic, granulam telangieclazic.

Botriomicomul are aspectul unei leziuni supraînălţate,

roşie-zmeurie, sângerândă la cel mai mic contact, în general

pediculată şi separată net de pielea normală printr-un şanţ.

El apare de preferinţă pe mână, picior, pielea capului.

Tumora este analizată prin examen histologic, cu scopul

de a elimina posibilitatea unei confuzii cu vreo formă de

melanom. Tratamentul face apel la ablaţia chirurgicală a

botriomicomului.

BOTULISM. Intoxicaţie alimentară provocată de bacilul

anaerob Gram pozitiv Closlridium botulinum.

Clostridium botulinum este prezent în sol, în ape şi în

organismele multor animale şi produce spori care rezistă

la fierbere şi la modalităţile de conservare (cu vin, cu oţet

sau prin afumare) utilizate în fabricarea conservelor în casă.

Aceşti spori secretă o toxină care inhibă secreţia de acetilcolină

care intervine în transmisia influxului nervos, provocând

astfel paralizii în caz de ingerare a alimentelor care

conţin toxina. Uneori au fost semnalate cazuri de botulism

şi la consumatorii de conserve industriale (legume, peşte).

SIMPTOME ŞI SEMNE. Boala debutează după câteva ore

până la 5 zile după consumarea alimentului infectat. Primele

semne sunt adesea tulburările de vedere (paralizie, diplopie,

pseudoprezbiţie) şi o midriază (dilataţia anormală şi persistentă

a pupilei). Ele sunt însoţite de o uscăciune intensă

a gurii, cu o dificultate la înghiţire care poate presupune o

BOUILLAUD 86

angină. Pot apărea forme grave: encefalită, paralizie musculară,

tulburări cardiace, chiar moartea subită.

TRATAMENT. Tratamentul este pur simptomatic şi impune

adesea spitalizarea cu supravegherea deglutiţiei,

respiraţiei şi stării cardiace. în general, este recomandată

injectarea de ser antibotulinic. Boala regresează în general

lent, în câteva săptămâni.

PREVENIRE. Aceasta se bazează pe respectarea scrupuloasă

a regulilor de pregătire alimentară şi de tăiere a animalelor.

Conservele dubioase (capacul bombat, miros

suspect) trebuie să fie aruncate şi neconsumate. Sterilizarea

conservelor timp de o oră şi jumătate la 120°C este o măsură

de igienă eficace, deoarece distruge toxina.

BOUILLAUD (boală a lui). -• REUMATISM ARTICULAR

ACUT.

BOURNEVILLE (scleroză tuberoasă a lui). Boală de

origine ereditară ce afectează pielea şi sistemul nervos.

SINONIM: epiloia.

Boala se caracterizează prin malformaţii şi tumori, mai

ales cerebrale şi cutanate, dar şi oculare, renale, cardiace,

pulmonare şi digestive. Principalele consecinţe sunt următoarele:

epilepsie şi întârziere mintală; mici excrescenţe sau

pete decolorate pe piele; insuficienţă a funcţiei renale. în

stabilirea diagnosticului, căutarea acestor semne este completată

prin radiologia creierului (scanografie, imagerie prin

rezonanţă magnetică), cu scopul de a detecta alte eventuale

tumori.

Tratamentul nu se adresează decât simptomelor (epilepsie,

insuficienţă renală etc). Durata de viaţă este adesea

redusă din cauza atingerii cerebrale şi renale, dar de o

manieră foarte variabilă în funcţie de severitatea bolii.

BOUVERET (boală a lui). Tahicardie paroxistică cu

debut şi final brusc. SINONIM: tahicardie paroxistica supraventriculară.

Boala lui Bouveret se poate declanşa la un subiect cu

inima normală sau poate fi asociată unei cardiopatii. Ea face

parte dintre tulburările de ritm întâlnite în hipertiroidie.

Unele cazuri sunt legate de existenţa anormală a unei căi

suplimentare a ţesutului nodal (ţesut care asigură conducţia

nervoasă a inimii), provocând o deviere a influxului nervos.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Boala lui Bouveret se traduce

printr-o accelerare cardiacă bruscă, foarte rapidă (între 180

şi 200 pulsaţii/minut); electrocardiograma arată un ritm

foarte regulat. Perioada de accelerare poate dura de la câteva

minute la mai multe ore, iar criza poate recidiva după

intervale foarte variate. Ea se încheie brusc cu o revenire

imediată la frecvenţa cardiacă normală şi este urmată adesea

de o criză poliurică (nevoia frecventă de a urina).

Tolerarea crizei este, în general, bună, dar i se poate

asocia o senzaţie de indispoziţie, o gâfâială, o durere toracică,

chiar o scădere a tensiunii arteriale.

Criza se întrerupe frecvent prin declanşarea unui reflex

care stimulează nervul vag, încetinitor al ritmului cardiac:

inspiraţie profundă, ingerarea unui aliment sau a unei

băuturi, schimbarea poziţiei, compresia globilor oculari.

TRATAMENT. Tratamentul acut al crizei face apel la

manevrele care declanşează reflexul vagal şi la injectarea

intravenoasă de acid adenozintrifosforic. în continuare,

poate fi prescris un tratament preventiv antiaritmic.

BOWEN (boală a lui). Tumoră de natură precanceroasă

a pielii sau mucoaselor.

Boala lui Bowen este o varietate de carcinom epidermic

ce se dezvoltă, la început, doar în epiderm (forma intraepitelială

sau in situ).

Tumora formează pe piele una sau mai multe plăci

roz-cenuşii, rotunjite,cu suprafaţă neregulată; pe mucoasele

genitale sau anale, ea formează pete roşii, rotunjite şi uşor

supraînălţate (la bărbat), cenuşii şi albicioase (la femeie).

Aceste leziuni se întind lent, putând să se transforme într-un

veritabil epiteliom spinocelular (formă de cancer cutanat).

Boala a putut fi asociată cu existenţa unor cancere viscerale

profunde.

Diagnosticarea bolii lui Bowen se face pe baza examenului

microscopic al unui prelevat, iar tratamentul pe distrugerea

definitivă a leziunilor prin criochirurgie, prin laser

sau prin ablaţie chirurgicală.

BRADICARDIE. încetinire a bătăilor inimii sub 60

pulsaţii/minut.

Ritmul cardiac normal variază, la majoritatea subiecţilor,

de la 60 la 100 pulsaţii/minut; media este de 70-80 pulsaţii

pe minut, mai puţin la unii sportivi.

CAUZE. O bradicardie poate fi sinusală, adică datorată unei

încetiniri a activităţii electrice a nodului sinusal (stimulatorul

fiziologic al inimii). Ea nu este sistematic patologică şi se

observă la atleţii şi la sportivii bine antrenaţi, la persoanele

în vârstă şi la subiecţii vagotonici, la care se constată o

hiperactivitate a sistemului nervos parasimpatic.

Bradicardia mai poate fi datorată şi acţiunii unor medicamente

cronotrope negative (care încetinesc frecvenţa

cardiacă): betablocante.digitalice, numeroase antiaritmice,

unii inhibitori calcici.

O bradicardie patologică se asociază adesea unor

tulburări ale conducţiei influxului electric prin inimă (disfuncţie

sinusală, bloc auriculoventricular) sau unor boli ca

hipotiroidia sau infarctul de miocard.

EVOLUŢIE. Bradicardia rămâne fără consecinţe atunci

când este moderată sau dacă se instalează progresiv. Dacă

ea este excesivă şi survine brusc, poate fi responsabilă de

astenie, indispoziţii sau de sincope.

TRATAMENT. Depinde de mecanismul responsabil de

bradicardie ca şi de caracterul ei patologic sau nu, precum

şi de toleranţa clinică. O bradicardie sinusală, de exemplu,

poate fi îngrijită prin administrarea de derivaţi atropinici.

O bradicardie datorată unui bloc auriculoventricular necesită,

de obicei, implantarea unui stimulator cardiac

(pacemaker).