83 Boli transmise prin animale

în general, nu există simptome. în unele cazuri rare, boala

este remarcată printr-o creştere în volum a ficatului. Uneori,

volumul mare al chisturilor antrenează dureri sau un icter.

TRATAMENT. în majoritatea timpului, boala nu necesită

un tratament.

BOALĂ POLICHISTICĂ A RINICHILOR. Boală

ereditară caracterizată prin prezenţa a numeroase chisturi

în cortexul (partea periferică) celor doi rinichi,

compromiţând pe termen mai lung sau mai scurt buna lor

funcţionare. SINONIM: polichistoza renala.

Boala polichistică a rinichilor poate atinge adultul sau,

mult mai rar, copilul.

Boala polichistică a rinichilor adultului. Multă vreme,

boala nu se manifestă prin nici un semn. Acestea debutează,

în general, între 25 şi 30 ani: dureri lombare, prezenţa de

calculi în căile urinare, infecţii urinare, prezenţa sângelui

în urină şi mai ales hipertensiune arterială. Chisturile

rinichilor, numeroase şi multiple, sunt asociate adesea cu

chisturi ale ficatului, chiar ale pancreasului.

TRATAMENT Şl PROGNOSTIC. Nu există tratament

specific al acestei boli. Chisturile, microscopice la naşterea

individului, cresc progresiv în volum concomitent cu înaintarea

în vârstă şi termină prin distrugerea ansamblului

ţesutului renal funcţional, antrenând o insuficienţă renală

care necesită recurgerea la hemodializă. Grefa renală

constituie, în final, singura speranţă.

Boala polichistică a rinichilor copilului. Boala polichistică

se poate declara încă de la naştere sau, mai des,

către vârsta de şase luni, chiar şi mai târziu. Boala polichistică

a rinichilor este mult mai gravă la copil decât la

adult, deoarece în cazul copilului ea este asociată cu o

fibroză hepatică (îngroşarea patologică a ţesutului hepatic),

aflată la originea a numeroase complicaţii (hipertensiune

portală, hemoragii digestive). Grefa rinichi-ficat constituie

singurul tratament eficace.

BOALĂ PROFESIONALĂ. Alterare a sănătăţii unei

persoane consecutivă exercitării sau condiţiilor de exercitare

a unor meserii.

în ţările dezvoltate, bolile profesionale, o dată recunoscute,

fac obiectul unei protecţii legale.

BOALĂ PSIHOSOMATICĂ. Boală caracterizată prin

transformarea (numită conversie) unei dereglări psihologice

într-o dereglare somatică (organică).

Bolile psihosomatice pot afecta toate aparatele organismului:

sistemul digestiv (ulcer, colită), endocrin (hipertiroidie,

diabet), genito-urinar (impotenţă, enurezie),

cardiovascular (infarct al miocardului), respirator (astm,

tuberculoză pulmonară), pielea (eczema) etc.

Tratamentul unei boli psihosomatice trece mai întâi prin

cel al tulburării fizice. în continuare, este necesară uneori

o psihoterapie.

BOALĂ SERICĂ. Ansamblu de manifestări alergice

consecutive pătrunderii în organism a serului sau alergenelor

medicamentoase. SINONIM: boala serului.

Boala serică este consecutivă unei injectări de ser sau,

mai rar, unei luări de antibiotice, antiinflamatoare, barbiturice

sau hormoni.

După 7 până la 10 zile apar manifestări cutanate (urticarie,

mici pete trandafirii cu o ridicătură inelară periferică),

o febră, dureri articulare, cărora pot să li se asocieze dureri

abdominale cu greţuri şi vome; de asemenea, este posibilă

o atingere inflamatorie a glomerulilor renali.

TRATAMENT. Formele cele mai grave sunt tratate cu

antihistaminice şi corticosteroizi, altele se vindecă spontan

în câteva zile.

BOALĂ SISTEMICĂ. ->• CONECTIVITĂ.

BOALĂ TRANSMISIBILĂ SEXUAL. Boală infecţioasă

care poate fi contractată sau transmisă în cursul

raporturilor sexuale. SINONIM: boala veneriană, boala

venerica.

Bolile cu transmisie sexuală (B.T.S.) afectează îndeosebi

subiecţii care au numeroşi parteneri sexuali.

Cele mai frecvente B.T.S. sunt infecţiile cu chlamidia,

trichomonaza, herpesul genital, ftiriază pubiană, condiloamele

genitale, SIDA.

Tratamentul face apel mai ales, în funcţie de agentul

cauzal, la antibiotice, antiseptice şi antimicotice (fungicide).

O dată dispărute simptomele, sunt efectuate teste pentru a

verifica dacă pacientul mai este contagios.

PREVENIRE. Pentru a împiedica propagarea infecţiei,

tratamentul este propus tuturor partenerilor sexuali recenţi

ai bolnavului.

Dacă se reuşeşte convingerea subiecţilor care au avut

contact cu un bolnav să fie examinaţi şi să fie îngrijiţi,

extinderea bolii poate fi încetinită.

Prevenirea individuală se bazează, de altfel, pe diminuarea

numărului de parteneri sexuali şi, îndeosebi, pe

utilizarea prezervativului masculin.

BOL ALIMENTAR. Masă de alimente mestecate-înmuiate

şi aglutinate prin acţiunea salivei, a dinţilor şi a limbii

- gata de a fi înghiţită.

BOLI TRANSMISE PRIN ANIMALE. Bolile virale,

bacteriene sau parazitare, transmise de către animale omului,

fie direct (muşcătură, zgârietură, înţepătură), fie indirect

(înţepătură cu carcasa sau cu un os al unui animal mort).

SINONIME: antropozoonoză, zoonoza.

Animalele intervin în două moduri diferite în transmiterea

bolilor la om.

• Animalele rezervoare (micile rozătoare, păsările, primatele,

bovinele, caprele, porcii, fructele de mare etc.)

asigură supravieţuirea unui agent infecţios (bacterie,

parazit sau virus). Omul se contaminează indirect, de