61 Asialie

plămân şi apoi în intestinul subţire, unde devin adulţi;

femelele depun ouă, eliminate prin scaune.

SIMPTOME ŞI DIAGNOSTIC. Prezenţa viermelui se

manifesta iniţial sub formă de tuse şi de dureri toracice.

Simptomele acestei „bronşite" dispar repede: bolnavul

prezintă atunci semne de oboseală, devine iritabil şi nervos;

el suferă de prurit (mâncărimi), de diaree, de dureri

abdominale, de greţuri şi scade în greutate. Diagnosticul

este stabilit prin căutarea ouălor de ascaris în scaune.

TRATAMENT Şl PREVENIRE. Tratamentul constă în

administrarea de medicamente antihelmintice. Infestarea se

previne prin respectarea regulilor elementare de igienă:

spălarea mâinilor, spălarea legumelor şi fructelor cu apă

potabilă.

ASCITĂ. Exces de lichid între cele două membrane ale

peritoneului, una care căptuşeşte interiorul peretelui

abdominal, alta care înveleşte viscerele abdominale.

CAUZE. Cauzele posibile ale unei ascite sunt numeroase.

Poate fi vorba de:

— o boală care atinge peritoneul (tuberculoză, cancer

primitiv sau secundar);

— o boală a ficatului comportând o hipertensiune portală

(ciroza);

— o insuficienţă cardiacă dreaptă sau un sindrom

nevrotic;

— o subnutriţie, scăderea nivelului sangvin de proteine

antrenând o retenţie de apă.

SIMPTOME ŞI SEMNE. O ascită de mică abundenţă nu

provoacă nici un simptom deosebit şi nu este decelabilă

decât prin ecografie sau puncţie. în schimb, o ascită de

volum mare provoacă o distensie crescândă a abdomenului,

care poate antrena o jenă respiratorie. Ecografia este cea

care orientează atunci diagnosticul, care este confirmat prin

puncţie.

TRATAMENT. Tratamentul unei ascite este cel al cauzei

sale. în caz de efuziune voluminoasă, este indispensabilă

o puncţie de evacuare a lichidului. Ea antrenează pentru

organism o lipsă de apă, de electroliţi şi de proteine, ceea

ce trebuie compensat prin perfuzii intravenoase.

ASEPSIE. Absenţa germenilor microbieni susceptibili

să cauzeze o infecţie.

Asepsia este riguros respectată în timpul intervenţiilor

medicale şi chirurgicale, inclusiv în mica chirurgie (injecţii,

perfuzii, puncţii). De asemenea, se utilizează camere sterile

(în întregime aseptice) în timpul tratamentului anumitor boli

foarte delicate: leucemii tratate prin iradiere totală, subiecţii

care ajung să primească o grefă sau ale căror mijloace de

apărare imunitară sunt total sau parţial distruse.

în chirurgie, asepsia este înţeleasă ca ansamblul de

metode care apără de microbi tot ceea ce vine în contact

cu plaga operatorie. Ea este obţinută prin dezinfectarea pielii

înjurai câmpului operator, prin sterilizarea instrumentelor.

a pansamentelor, a mănuşilor şi îmbrăcăminţii chirurgului

şi ajutoarelor sale şi prin dispunerea în jurul zonei

operatorii a unor câmpuri sterile, ţesături impermeabile de

unică folosinţă. Sala de operaţie, pereţii şi pardoseala sunt

spălate zilnic, aerisite printr-o ventilaţie adecvată, aerul fiind

decontaminat cu aparate care emit vapori de antiseptic.

ASFIXIE. Dificultate sau imposibilitate de a respira.

Asfixia poate antrena o anoxie (întreruperea aportului

de oxigen pentru organele şi ţesuturile vii), cu risc de comă,

chiar de stop cardiac.

Asfixia poate rezulta dintr-o strangulare, dintr-o imersare

(înec) sau dintr- o bstrucţie a căilor aeriene superioare

(corpi străini, edem, infecţie sufocantă); asfixia prin

obstrucţie poate rezulta din inhalarea unui corp străin, la

adult în timpul mesei („pătrunderea accidentală a alimentelor

în trahee") sau, la copil, în orice moment

(„sindromul peanuts", prin inhalarea de alune). Infecţiile

pot şi ele să astupe căile respiratorii: accidente alergice acute

(edemul lui Quincke), unele afecţiuni virale sau bacteriene,

tumori ale bronhiilor etc.

De asemenea, asfixia poate fi consecinţa ultimă a unei

insuficienţe respiratorii, acute sau cronice, oricare ar fi cauza

ei: paralizia muşchilor respiratori prin afectarea centrului

respirator (hemoragie cerebrală) sau prin atingerea nervilor

care comandă muşchii, de exemplu.

în sfârşit, asfixia poate fi consecinţa unei şederi într-un

mediu insuficient oxigenat sau unei intoxicaţii prin

inhalare de gaze toxice, de vapori sau de fum (oxid de

carbon, fum rezultat din incendii, gaze de luptă etc).

SIMPTOME ŞI SEMNE. Simptomele apar rapid în cazul

unei asfixii prin obstrucţia căilor respiratorii: roşeaţă şi

congestionare a feţei, mişcări excesive, încercarea de a lupta

împotriva obstacolului, transpiraţii, convulsii. Obstrucţia

laringeană provoacă o respiraţie dificilă, cu un timp

inspiratoriu prelungit şi zgomotos în cursul căruia regiunile

părţii inferioare a gâtului se scobesc în mod pronunţat (tiraj),

în caz de inhalare de gaze toxice, manifestările variază

după natura gazului: adormire progresivă la oxidul de

carbon, tuse de iritaţie la clor.

TRATAMENT. Acesta depinde de cauza asfixiei. Cel mai

des, acesta vizează înainte de toate restaurarea libertăţii

căilor aeriene şi asigurarea oxigenării de urgenţă. Dezobstrucţia

bucală este, în general, primul gest care se face

în caz de pătrundere accidentală a alimentelor în trahee.

Respiraţia gură-la-gură permite restabilirea mişcărilor

respiratorii în aşteptarea primului ajutor, care va practica,

dacă este necesar, o respiraţie asistată şi o oxigenare cu

mască sau prin intubare. Un copil care este suspectat de o

laringită sau de o epiglotită nu trebuie totuşi niciodată să

fie întins în poziţie cufcată.

ASIALIE. Absenţa secretarii de salivă de către glandele

salivare. SINONIM: acrinie salivara, aptialie. aptialism.

ASISTENŢĂ CARDIORESPIRATORIE 62

în cazul simplei diminuări a secreţiei salivare, se

vorbeşte de hiposialie. Asialia este adesea definitivă dacă

este congenitală sau consecutivă unei radioterapii a feţei

sau a gâtului sau când face parte din sindromul lui

Gourgerot-Sjogren. în schimb, atunci când ea este legată

de luarea unor medicamente care frânează secreţia salivară

(beladonă, atropină, benzodiazepine şi betablocante),

oprirea luării de medicamente permite, ca regulă generală,

revenirea la o salivaţie normală. Asialia poate provoca atât

carii dentare multiple, cât şi infecţii gingivale. Spălaturi ale

gurii şi aplicaţiile zilnice pe mucoase ale unui gel cu fluor

permit prevenirea complicaţiilor. De asemenea, sunt

recomandate vizitele regulate la dentist. -• XEROSTOMIE.

ASISTENŢĂ CARDIORESPIRATORIE. Ansamblu

de tehnici care remediază superficial consecinţele unei

insuficienţe cardiace acute.

Asistenţa sau asistarea cardiorespiratorie asociază

metodele de asistenţă respiratorie (ventilaţie asistată,

intubaţie traheală) şi cele de asistenţă cardiacă (care merg

de la masajul cardiac extern la contrapulsie aortică, constând

în amplasarea în aorta toracică a unor baloane care sunt

umflate în diastolă şi dezumflate în timpul sistolei).

ASOCIERE MEDICAMENTOASĂ. Grupare a mai

multor principii active într-un acelaşi medicament sau

asocierea mai multor medicamente permiţând creşterea

eficienţei lor şi diminuarea dozelor, deci a riscurilor generate

de efectele nedorite ale fiecăruia dintre ele.

ASOMATOGNOZIE. Incapacitate a unui pacient de a

recunoaşte o parte sau totalitatea corpului său ca urmare a

unei leziuni cerebrale localizate.

ASPERGILOZA. Boală infecţioasă cauzată de dezvoltarea

unei ciuperci microscopice, Aspergillus fumigatus.

DIFERITE TIPURI DE ASPERGILOZA

• Aspergilozele imunoalergice traduc o alergie la aspergillus.

Ele grupează astmul bronşic aspergilar, aspergiloza

bronhopulmonară şi alveolita alergică intrinsecă (pneumopatia

care apare la numai două ore după contactul cu

ciuperca-alergen).

• Aspergilozele pulmonare localizate sunt aspergilomul,

aspergiloza pleurală, bronşita aspergilară (ciuperca acoperă

suprafaţa bronhiilor).

• Aspergilozele difuze sunt aspergiloza invazivă (importantă

la subiectul imunodeprimat), semiinvazivă (importantă la

subiecţii diabetici sau sub tratament de lungă durată cu

cortizon) şi diseminată, atingând cel puţin două organe.

CONTAMINARE. Contaminarea se face pe cale respiratorie

sau, mult mai rar, prin inoculare (înţepătură de

insectă). Sporii de aspergillus sunt prezenţi în suspensie în

aer: inhalarea lor este deci inevitabilă.

Agent patogen accidental, aspergillus nu se dezvoltă

decât atunci când întâlneşte condiţii favorabile pentru

implantarea sa (alergie, imunodepresie etc).

SIMPTOME ŞI SEMNE. Se observă o tuse, însoţită uneori

de manifestări astmatice (respiraţie şuierătoare şi dificultăţi

respiratorii).

TRATAMENT. Constă în administrarea de antifungice, în

principal amfotericină B, pe cale intravenoasă.

ASPERMIE. Defect de emisie a spermei.

Aspermia constă fie dintr-o absenţă a ejaculării, fie

dintr-o ejaculare retrogradă.

• Absenţa ejaculării este consecinţa unei dereglări endocrine,

unor probleme psihologice (creând nervozitate şi

anxietate) sau luării de anumite medicamente (antihipertensoare).

• Ejacularea retrograda este o ejaculare a spermei în

vezică. Această dereglare se constată adesea în timpul unei

boli neurologice sau după o intervenţie chirurgicală (în

special,o ablaţie a prostatei). Raporturile sexuale efectuate

cu vezica plină permit uneori o ejaculare normală.

ASPIRAŢIE. Tehnică constând din evacuarea gazelor,

lichidelor sau secreţiilor nedorite din diferite cavităţi ale

organismului cu ajutorul unui dren, a unui fibroscop sau a

unei sonde branşate fiecare dintre ele la un aspirator.

ASPIRINĂ. Medicament analgezic, antipiretic, antiinflamator

şi antiagregant plachetar în funcţie de doza

utilizată, de folosinţă foarte obişnuită.

Denumire brevetată în unele ţări, cuvântul „aspirină"

aparţine domeniului public în Franţa, şi nu numai aici, unde

este utilizat în mod curent pentru a desemna acidul

acetilsalicilic. -» ACID ACETILSALICILIC.

ASPLENIE. Absenţa splinei, de origine congenitală sau

consecutivă unei ablaţii chirurgicale.

Prin extensie, nefuncţionarea splinei este denumită

asplenie funcţională. Aceasta se observă în special în

drepanocitoza homozigotă (boală sangvină ereditară

responsabilă de o anemie foarte gravă).

Splina distruge plachetele sangvine şi globulele roşii

prea bătrâne sau anormale şi produce anticorpi. Asplenia

antrenează un risc de tromboză vasculară atunci când

plachetele se găsesc în număr prea mare şi o fragilitate la

infecţii, mai ales la copilul de vârstă mai mică de 5-6 ani.

La adult, riscul de infecţie cu pneumococ poate fi redus prin

vaccinare, iar riscul de tromboză prin antiagregante

plachetare. La copil sunt necesare vaccinările complexe, iar

o antibioterapie preventivă este justificată.

ASTAZIE. Incapacitate parţială sau totală de a păstra

poziţia de stat în picioare, independentă de orice deficit

muscular şi de orice dereglare a mecanismelor elementare

ale mersului.