683 Viol

cu repetiţie, dilataţie vezicală şi renală). în cazurile cele mai

grave, pot fi propuse soluţii chirurgicale.

VEZICULA. Băşică cutanată de dimensiuni mici (de

diametru mai mic de 5 milimetri), de formă emisferică,

umplută cu un lichid limpede, incolor sau gălbui.

Veziculele sunt caracteristice pentru o eczemă şi pentru

afecţiuni virale ca herpesul, zona zoster, varicela sau

sindromul „mâini-picioare-gură" (infecţie benignă şi rară

a copilului).

VEZICULĂ BILIARĂ. Sac alungit care conţine bila,

situat sub ficaţi şi legat la calea biliară principală, canalul

coledoc, prin canalul cistic.

Vezicula biliară este un sac în formă de pară, de 10 centimetri

lungime, cu o capacitate de 50 mililitri.

FIZIOLOGIE. în afara meselor, vezicula biliară serveşte

drept rezervor bilei secretate de către ficat. în momentul

mesei, în timpul trecerii bolului alimentar în duoden, ea se

contractă şi permite astfel evacuarea în intenstin a bilei necesare

pentru absorbţia alimentelor, îndeosebi a grăsimilor.

PATOLOGIE. Vezicula biliară poate fi sediul unei litiaze

(formarea de calculi, de cele mai multe ori fără simptom,

care se complică uneori cu dureri şi/sau cu infecţie colecistită,

de exemplu). Existenţa durerilor biliare atribuibile unor

tulburări motrice veziculare este controversată: aceste dureri,

uneori provocate de un stres, pot fi calmate prin administrarea

de antispastice.

VEZICULĂ BILIARĂ (cancer de). -• CĂILOR BILIARE

(cancer al).

VEZICULĂ SEMINALĂ. Glandă de formă lunguiaţă,

situată la bărbat în spatele vezicii şi al prostatei, care

participă la elaborarea spermei.

VIABILITATE. Stadiu de dezvoltare intrauterină suficient

pentru a permite fătului să trăiască în afara uterului.

Viabilitatea este în funcţie de vârsta sarcinii şi de

posibilităţile de reanimare neonatală. Limita sa se situează,

în conformitate cu evaluarea admisă actualmente în

centrele de pediatrie neonatală specializate, între 5 luni şi

jumătate şi 6 luni (vârsta sarcinii). Totuşi, întotdeauna sunt

de temut sechelele neurologice cu atât mai importante cu

cât prematuritatea este mai mare.

VIAŢĂ. Stare de activitate caracteristică organismelor

animale şi vegetale, unicelulare sau pluricelulare, de la

naşterea şi până la moartea lor.

Această stare de activitate corespunde ansamblului de

funcţii organice (reproducere, metabolism, adaptare la

mediul înconjurător etc.) care permite creşterea şi conservarea

organismului.

Viaţa este caracterizată prin reacţii fizico-chimice permanente

care se desfăşoară în interiorul celulelor (reacţii

biochimice). Echilibrul constant al mediului intern al celulelor

şi schimburile acestuia cu mediul extern sunt asigurate

prin existenţa învelişului celular, cu permeabilitate

variabilă şi selectivă.

VIBICE. Striu cutanat datorat unei efuziuni hemoragice,

formă particulară de purpură.

VIBRION. Bacii Gram negativ, de formă curbă, extrem

de mobil, care trăieşte în principal în apă.

Cei doi principali vibrioni sunt Vibrio cholerae şi Vibrio

parahaemolyticus.

• Vibrio cholerae este responsabil de holeră, a cărei principală

manifestare este o diaree. Această bacterie, ingerată

o dată cu alimentele contaminate, este omorâtă în mod

normal de aciditatea gastrică. Când aceasta este neutralizată

(pansamente gastrice alcaline) sau micşorată (subiecţi

denutriţi), germenele traversează bariera gastrică, se

multiplică în intestinul subţire şi excretă o enterotoxină

puternică; aceasta antrenează o deshidratare acută, rapid

mortală în absenţa tratamentului. Alţi vibrioni holerici sunt

responsabili de sindroame diareice de mai mică gravitate.

• Vibrio parahaemolyticus se află la originea intoxicaţiilor

alimentare după ingerarea de peşti, scoici şi crustacee

consumate crude.

VIERME SOLITAR. - TENIAZĂ.

VILOZITĂŢI. Pliuri de dimensiuni mici care tapetează

mucoasa unor cavităţi ale organismului.

DIFERITE TIPURI DE VILOZITĂŢI

• Vilozitaţile intestinale acoperă în întregime suprafaţa

internă a intestinului subţire.

• Vilozitaţile coriale, elemente constituente ale trofoblastului,

apoi ale placentei, permit alimentarea fătului

(aport de substanţe nutritive) şi schimburile gazoase (oxigen

şi dioxid de carbon) între mamă şi făt. Biopsia vilozităţilor

coriale sau biopsia trofoblastului, care poate fi efectuată pe

tot parcursul sarcinii, permite stabilirea cariotipului (harta

cromozomială) copilului ce urmează să se nască şi poate

ajuta la punerea diagnosticului prenatal al bolilor metabolice

sau genetice. -* TROFOBLAST (biopsie de).

VINCENT (angină a lui). Inflamaţie acută a faringelui

cauzată de înmulţirea rapidă a microorganismelor comensale

ale cavităţii bucale. -• ANGINĂ.

VINTRE. -> INGHINALĂ (regiune).

VIOL. Raport sexual impus unei persoane fără consimţământul

său. Dacă femeile rămân principalele victime, violul

se referă totuşi şi la bărbaţi (în mediu de detenţie, în special).