Ventilaţie asistată 678

• Masca nazala, mulată pe nasul bolnavului, permite să se

asigure la domiciliu o ventilaţie nocturnă a pacienţilor atinşi

de boli care afectează muşchii respiratori sau de apneea de

somn (oprirea respiraţiei în mod repetat în timpul somnului).

VENTILAŢIE ASISTATĂ. ->• VENTILAŢIE ARTIFICIALĂ.

VENTRICUL. Cavitate a organismului situată, în general,

în interiorul unui organ şi umplută cu lichid.

Ventriculele cele mai importante sunt ventriculele

cardiace (în inimă) şi cerebrale (în creier).

VENTRICUL CARDIAC. Fiecare dintre cele două

cavităţi interne ale inimii, una la dreapta, alta la stânga,

separate una de alta printr-un sept, septul interventricular,

şi situate în faţa auriculelor cu care comunică prin

orificiile auriculoventriculare.

Fiecare ventricul primeşte sângele de la auriculul corespunzător

şi îl aruncă la fiecare sistolă spre o arteră: aorta

pentru ventriculul stâng, artera pulmonară pentru ventriculul

drept.

PATOLOGIE. Cele două ventricule cardiace asigură o

funcţie de pompă: ele au misiunea să ejecteze la fiecare

sistolă (perioada de contracţie a inimii) conţinutul lor

sangvin în circulaţia lor respectivă.

• Ventriculul drept, de formă triunghiulară, primeşte sângele

dezoxigenat care provine din auriculul drept, apoi este

ejectatîn timpul sistolei în artera pulmonară, spre plămâni

(mica circulaţie).

• Ventriculul stâng, mai mare decât cel drept şi cu peretele

mai gros, de formă ovală, primeşte din auriculul stâng

sângele bogat în oxigen, apoi îl ejectează în aortă, care se

ramifică în toate organele nepulmonare (marea circulaţie).

PATOLOGIE. Atunci când este alterată funcţia de pompă

a unui ventricul, se vorbeşte de insuficienţă ventriculară

dreaptă, stângă sau de insuficienţă cardiacă globală, după

caz.

• O insuficienta ventriculara dreapta poate rezulta dintr-o

embolie pulmonară, dintr-o hipertensiune arterială pulmonară

sau dintr-o insuficienţă respiratorie cronică.

• O insuficienta ventriculara stânga poate fi consecutivă

unui infarct miocardic, unei valvulopatii mitrale, unei

hipertensiuni arteriale sau a unei miocardiopatii.

VENTRICUL CEREBRAL. Cavitate a cuc laiului.

umplută cu lichid cefalorahidian.

STRUCTURĂ. Ventriculele cerebrale sunt numerotate de

la 1 la 4, dar primul şi al doilea sunt denumite mai curând

ventricule laterale.

• Fiecare ventricul lateral este scobit în profunzimea

fiecăreia dintre cele două emisfere cerebrale.

• Al treilea ventricul este situat pe linia mediană a encefalului,

în diencefal (partea centrală a creierului, între cele

două emisfere). El comunică de fiecare parte cu un ventricul

lateral.

• Al patrulea ventricul se află sub al treilea ventricul, între

creierul mic, în spate, şi trunchiului cerebral, în faţă. El

comunică cu cel de al treilea ventricul printr-un canal

subţire, apeductul lui Sylvius, şi cu spaţiile lichidiene situate

la suprafaţa encefalului, sub meninge, prin trei orificii. Spre

partea de jos, cel de al patrulea ventricul se prelungeşte prin

canalul ependimar, în centrul măduvei spinării.

FIZIOLOGIE. Lichidul cefalorahidian este secretat de

plexurile coroide localizate în peretele ventriculelor. El se

scurge de sus în jos, de la ventriculele laterale spre cel de

al treilea, apoi spre al patrulea ventricul şi, în sfârşit în

meninge, unde este resorbit şi eliminat.

EXAMENE ŞI PATOLOGIE. Ventriculele cerebrale sunt

explorate prin scaner şi imagerie prin rezonanţă magnetică

(I.R.M.). Patologia lor este cea a lichidului cefalorahidian:

hidrocefalie, hipertensiune intracraniană. Ventriculele

cerebrale pot, de asemenea, să crească în volum în caz de

atrofie cerebrală.

VENTRICULOGRAFIE. Explorare a ventriculelor

cardiace cu ajutorul tehnicilor de imagerie medicală.

Această explorare, care priveşte mai ales ventriculul

stâng, utilizează două tehnici.

• Angiocardiografia, practicată în cursul unei coronarografii,

într-un al doilea timp şi cu aceeaşi sondă, este

realizată datorită injectării unui produs de contrast, iodat,

opac la radiaţiile X.

• Ventricule/grafia izotopică recurge la injectarea în circulaţie

a unui izotop ca tehneţiu 99, imaginile fiind obţinute

cu ajutorul unei camere gamma.

VENTRICULOGRAFIE IZOTOPICĂ. Studiu scinti

grafic al eficacităţii şi al calităţii contracţiei ventriculelor

cardiace.

INDICAŢII ŞI CONTRAINDICAŢII. Ventriculografia

izotopică dă informaţii asupra gradului de alterare (globală

sau pe un anumit segment) a pompei cardiace, în particular

în caz de insuficienţă coronariană (pentru a cerceta

teritoriul muşchiului cardiac care a pierdut capacitatea sa

de a se contracta, de exemplu după un infarct miocardic).

Datorită marii sale precizii, excelentei sale reproductibilităţi

şi inocuităţi, ventriculografia izotopică este un instrument

ideal pentru anticiparea apariţiei unei insuficienţe cardiace

la un pacient atins de o valvulopatie (atingere a unei valvule

cardiace) sau de o miocardiopatie (alterare globală a

muşchiului cardiac), sau pentru a testa eficacitatea anumitor

medicamente (inhibitori calcici, vasodilatatoare).

Acest examen este contraindicat la femeia gravidă. Dacă

pacienta alăptează, alăptarea trebuie întreruptă după examinare,

timp de 24 ore.