Vdrl 676

biologice. Se măsoară cu ajutorul vâscozimetrului (viscozimetrului).

VDRL. Metodă de serodiagnostic utilizată pentru depistarea

sifilisului. (Abreviere din engleză Venerai Disease

Research Laborator}', laborator de cercetare a bolilor

venerice).

VEGETALISM. Regim alimentar lipsit de orice produs

de origine animală. Vegetalismul, spre deosebire de vegetarism,

exclude nu doar toate felurile de carne, ci şi toate

produsele de origine animală (ouă, lapte, miere etc). Bazat

pe principii filosofice, religioase sau igienice, acest regim

foarte restrictiv provoacă diferite carenţe, îndeosebi în proteine;

de fapt, proteinele vegetale sunt deficitare în anumiţi

acizi aminaţi indispensabili (pe care organismul nu ştie să-i

sintetizeze şi deci trebuie furnizaţi prin alimentaţie) şi nu

pot acoperi totalitatea necesităţilor. O altă carenţă importantă

priveşte mineralele ca fierul (ale cărui surse esenţiale sunt

carnea, peştele şi ouăle), zincul (care se găseşte în principal

în carne) şi unele vitamine, în particular vitamina B12

(conţinută exclusiv în produsele animale: carne, peşte, ouă,

lapte şi produse lactate). Pe deasupra, marea abundenţă a

acestui regim în fibre alimentare agravează acest dezechilibru

inhibând absorbţia intestinală a mineralelor.

Vegetalismul este în consecinţă nerecomandabil în toate

împrejurările şi, îndeosebi, în cursul creşterii, sarcinii,

alăptării, precum şi la persoanele în vârstă, bolnavi şi

convalescenţi.

VEGETARISM. Regim alimentar care exclude orice

carne animală (carne, peşte), dar care admite în general

consumul de alimente de origine animală ca ouăle, laptele

şi produsele lactate (brânzeturi şi iaurturi).

Echilibrul alimentar poate fi obţinut variind alimentaţia

şi mai ales asigurând aporturi de proteine satisfăcătoare din

punct de vedere cantitativ şi calitativ. în fapt, proteinelor

vegetale le lipsesc, întotdeauna unul sau mai mulţi acizi

aminaţi indispensabili (pe care organismul nu ştie să-i

sintetizeze şi căruia îi trebuie furnizaţi prin alimentaţie);

totuşi, un echilibru poate fi obţinut prin aplicarea principiului

complementarităţii proteice, care constă în asocierea

proteinelor vegetale ale căror acizi aminaţi lipsă sunt diferiţi

(asociere cereale-leguminoase, în special); proteina „mixtă"

care rezultă din această asociere are o valoare nutriţională

ce tinde să se apropie de cea a proteinelor animale.

Adăugarea, chiar în cantitate mică, de proteine animale

permite, de asemenea, ameliorarea valorii nutriţionale a

acestor proteine vegetale (asocierea lapte-cereale, de

exemplu). Principalul risc al carenţei legată de vegetarism

priveşte fierul, mai ales la adolescenţi şi la femeile gravide,

ale căror necesităţi sunt deosebit de ridicate.

VEGETAŢIE. Mică excrescenţă patologică, mai mult sau

mai puţin lungă, localizată pe piele, pe o mucoasă sau

într-un organ.

Vegetaţiile adenoide, denumite în mod obişnuit „vegetaţii"

corespund unei hipertrofii cronice a amigdalelor

faringeene situate în partea de sus a peretelui posterior al

rinofaringelui, în spatele foselor nazale. Ele se observă în

general la copil şi sunt responsabile adesea de rinofaringite,

de otite seroase şi de otite medii acute. Când acestea se

repetă, în pofida unui tratament medical bine urmat, ablaţia

chirurgicală a acestora este cea care pune capăt respectivelor

manifestări patologice.