Vasopresină. -» antidiuretic (hormon).

VASOTOMIE. Deschiderea chirurgicală a unui canal

deferent (canal care asigură trecerea spermei de la epididim

până la baza prostatei, unde se uneşte cu canalul ejaculator).

VASOVASOSTOMIE. Operaţie chirurgicală care

constă, după ce s-au îndepărtat segmente îngustate sau

obstruate ale celor două canale deferente, în punerea cap

la cap a extremităţilor sănătoase ale acestor conducturi care

675 Vâscozitate

asigură trecerea spermei din testicule până în canalele

ejaculatoare.

INDICAŢII. Această intervenţie face parte din tratamentul

sterilităţii masculine atunci când aceasta este cauzată de o

îngustare sau de o obturare a a canalelor deferente. O astfel

de sterilitate poate avea origini foarte diverse: tuberculoză

genitală, infecţie a epididimului sau a canalelor deferente,

traumatism al canalelor deferente survenit în cursul unei

intervenţii chirurgicale (tratament al unei hernii inghinale

bilaterale,deexemplu). O vasovasostomie poate fi solicitată

de un pacient care, după ce a suferit o vazectomie (secţionarea

chirurgicală a canalelor deferente), doreşte să fie din

nou fertil.

DESFĂŞURARE. Vasovasostomia este realizată sub

microscop (microchirurgie) din cauza calibrului foarte fin

al canalului deferent. Este o intervenţie de importanţă medie,

efectuată sub anestezie generală şi care necesită o spitalizare

de 3-4 zile.

Procentul de reuşită este ceva mai mare de 50%.

Vater (ampulă a lui) sau papilla duodeni

MAJOR. Porţiune a peretelui duodenal unde se îmbină

canalul coledoc (canalul biliar principal, vehiculul bilei) şi

canalul lui Wirsung (canalul pancreatic, vehicul al sucului

pancreatic).

VAZECTOMIE. Secţionare chirurgicală a celor două

canale deferente care aduc în mod normal spermatozoizii

din testicule spre uretră.

DESFĂŞURARE ŞI CONSECINŢE. După incizia cutanată,

canalele deferente sunt secţionate între ieşirea lor din burse

şi intrarea lor în bazin, de fiecare parte a rădăcinii penisului.

Intervenţia, realizată sub anestezie locală sau generală,

durează între 15 şi 30 miunute.

Vazectomia privează sperma de spermatozoizi dar nu

modifică nici comportamentul sexual, nici erecţia, nici ejacularea.

Postoperator nu apar dureri, iar raporturile sexuale

pot fi reluate imediat după intervenţie, sub rezerva totuşi

a unei oarecare jene în primele 2-3 zile. Spermatozoizii

stagnează în testicule şi în epididime, apoi încetează să mai

fie secretaţi.

Efectul unei vazectomii nu este imediat şi sperma rămâne

fecundantă timp de aproximativ 2 luni după intervenţie.

O spermogramă (examen al spermei) permite, la sfârşitul

acestei perioade, să se confirme absenţa spermatozoizilor

(azoospermie).

O vazectomie este teoretic reversibilă: o nouă operaţie

poate fi practicată în vederea repunerii cap la cap a segmentelor

canalelor deferente (vasovasostomie), dar rezultatele

obţinute printr-o astfel de intervenţie nu sunt

constante.

VĂL PALATIN sau AL PALATULUI. Parte poşte

rioară a palatului, care separă cavitatea bucală de

nazofaringe (partea faringelui situată în spatele foselor

nazale). SINONIME: palat moale, palat musculomembranos.

Marginea posterioară a vălului palatin prezintă în mijloc

lueta (omuşorul) şi, de fiecare parte a acestuia două pliuri,

stâlpii palatini, de care sunt lipite amigdalele sau tonsilele

palatine.

PATOLOGIE. Aceasta poate fi tumorală (tumoră benignă

sau malignă), malformativă (fantă a vălului palatului, ori

fentă velară) ori neurologică (paralizie). Vălul palatului este

deosebit de lung la persoanele care sforăie, ceea ce conduce

la propunerea ablaţiei sale parţiale (faringoplastie) în

tratamentul sforăitului.

VĂZ sau VEDERE. Funcţie prin care imaginile captate

de către ochi sunt transmise pe căile optice (celule retiniene

şi ganglionare, nerv optic, chiasmă optică) la creier.

MECANISM. Razele luminoase traversează diferite medii

transparente ale ochiului: corneea, umoarea apoasă, cristalinul

, vitroasa, înainte de a ajunge la retină. Corneea asigură

cea mai mare parte a puterii de refracţie, destinată să facă

să conveargă aceste raze pe retină. Cristalinul are şi el un

rol refringent. Pe retină, celulele fotoreceptoare (conurile

şi bastonaşele) transformă influxul luminos în influx nervos,

care este analizat de către creier (lobul occipital) după

trecerea lui prin căile optice (nervii optici, chiasma optică,

corpii gemiculaţi, radiaţiile optice).

DIFERITE TIPURI DE VEDERE. Vederea permite să se

distingă trei feluri de elemente: formele, reliefurile şi, în

fine, culorile.

• Vederea/armelor este posibilă mulţumită puterii convergente

a sistemului optic. Imaginea, pe retină, este redusă

şi inversată. Vederea precisă a formelor, ori acuitatea vizuală

este maximă în apropierea polului posterior al ochiului, care

corespunde, pe retină, maculei: în fapt, aceasta conţine în

principal conuri. Tot ceea ce este perceput prin vederea

periferică constituie câmpul vizual.

• Vederea reliefurilor si a distantelor, ori vederea stereoscopică,

este posibilă datorită integrării de către creier a două

imagini uşor diferite, furnizate de fiecare ochi.

• Vederea culorilor, aflată sub dominaţia conurilor, este

mai intensă în zona centrală a retinei si mai puţin bună la

periferie.

EXAMENE. Vederea formelor este evaluată prin teste de

acuitate vizuală, de departe şi de aproape şi prin explorarea

câmpului vizual. Electroretinografia explorează funcţionarea

celulelor fotoreceptoare ale retinei (conuri şi bastonaşe);

înregistrarea potenţialelor evocate vizuale evaluează transmisia

influxului nervos în lungimea căilor optice. Testele

ortoptice permit estimarea vederii binoculare.

VÂSCOZITATE sau VISCOZITATE. Mărime

fizică asociată în medicină pentru caracterizarea genidelor