641 Tricomonaza

Un medicament antiepileptic (valproat de sodiu) sau

antiischemic (piracetam) poate fi prescris. Totuşi, vindecarea

completă a unei tremurături de origine cerebeloasă

este rară.

TREONINA. Acid aminat indispensabil (adică nesintetizabil

de către organism, care trebuie să-l primească prin

alimentaţie), având funcţie de alcool.

TREPANAŢIE. Tehnică chirurgicală constând în practicarea

unui orificiu într-un os.

O trepanaţie poate fi practicată în diferite oase, ca în

mastoida din spatele urechii, pentru a efectua evacuarea

puroiului format într-o mastoidită. Dar acest termen se

aplică în mod deosebit în cazul deschiderii chirurgicale a

craniului (craniotomie). Aceasta este indicată pentru

îndepărtarea corpilor străini, pentru golirea unui hematom

sau a unui abces, pentru o operaţie în cazul unei tumori.

TREPONEMATOZĂ. Boală infecţioasă contagioasă

provocată de o treponemă, bacterie din genul Treponema.

Cea mai cunoscută dintre treponcmatoze este sifilisul,

boală transmisibilă sexual provocată de Treponema pallidum.

Penicilina este foarte eficace în toate treponematozele.

TREPONEMĂ. Gen bacterian de care aparţin spirochetele,

cuprinde bacteriile de diametru foarte mic, helicoidale.

care nu prind coloraţia Gram şi prezintă o mobilitate

caracteristică.

Treponemele sunt responsabile de treponematozele cu

transmisie sexuală (sifilis) şi nesexuală (treponematozc

neveneriene: bejel, carate sau pinta, pian) care sunt boli

tropicale.

TRICEPS (muşchi). Muşchi al membrelor superioare şi

inferioare constituit din trei capete (corpi musculari)

distincte care se termină printr-un tendon unic.

TRICHIASIS. Inflexie a genelor spre ochi, ceea ce

provoacă o iritaţie a corneei.

Un trichiasis este asociat adesea unui entropion (răsucire

a marginii pleoapei spre interiorul ochiului), uneori

legată de vârstă.

Atunci când genele deviate nu sunt prea numeroase, ele

pot fi îndepărtate cu o pensetă sau se poate practica o

electroliză ciliară, care constă în arderea foliculilor pentru

a limita şi chiar a împiedica creşterea lor.

Trichiasisurile importante necesită un tratament chirurgical.

TRICHINOZĂ sau TRICHINELOZĂ. Boală para

zitară cauzată de infestarea cu un vierme minuscul,

trichina sau Trichinella spiralis. Trichinoza este frecventă

în toate ţările în care se consumă carne insuficient pregătită

termic.

CONTAMINARE. Omul de infestează mâncând carne

insuficient pregătită termic, carne de porc şi de mistreţ

îndeosebi, dar uneori şi de cal.

SIMPTOME SI SEMNE. Simptomele apar după câteva zile

sau câteva săptămâni: febră ridicată, diaree abundentă,

oboseală, dureri şi crampe musculare.

TRATAMENT ŞI PREVENIRE. Bolnavul poate să se

vindece spontan. Nici un medicament nefiind cu adevărat

eficace, este absolut obligatoriu să se consume carne bine

pregătită termic sau marinată şi fiartă îndelung, dacă este

vorba de vânat (mistreţ).

TRICICLIC (antidepresor). Medicament antidepresor

compus dintr-o moleculă care conţine trei cicluri alipite.

SINONIM: imipramink.

INDICAŢII Şl MOD DE ADMINISTRARE. Antidepresoarele

triciclice sunt indicate în tratamentul depresiunilor

endogene, fără cauze exterioare imediate (doliu, divorţ, de

exemplu), a căror evoluţie este treptată. Ele sunt administrate

pe cale orală sau parenterală (injecţie).

CONTRAINDICAŢII. Este contraindicat să se asocieze

triciclicele cu alte antidepresoare, inhibitorii de monoaminoxidază

(I.M.A.O.). Mai mult, se evită să fie prescrise

în caz de stare delirantă sau halucinatorie, de tulburări

cardiace, de glaucom sau de probleme cu prostata.

EFECTE NEDORITE. Antidepresoarele triciclice au o acţiune

anticolinergică prin influenţa lor asupra unui neurotransmiţător,

acetilcolina, care poate antrena o hipotensiune

ortostatică (ameţeli la ridicare şi la poziţia în picioare), o

constipaţie, o retenţie de urină, o uscăciune a gurii şi

tulburări de acomodare vizuală. Alte tulburări care mai pot

apărea sunt: coşmaruri, tulburări ale apetitului (bulimie),

tulburări endocrine (dispariţia fluxului menstrual) şi

sexuale (impotenţă, imposibilitate de a ajunge la orgasm).

TRICOCEFALOZĂ. Boală parazitară benignă cauzată

de infestarea tubului digestiv cu un vierme mic, tricoccfalul

sau Tricliuris trkhiura.

TRICOEPITELIOM. Mică tumoră benignă cutanată

formată plecând de la rădăcina unui fir de păr.

Tratamentul nu este justificat decât în caz de reală jenă

estetică; el constă atunci în distrugerea leziunilor prin

clectrocoagulare sau cu ajutorul laserului cu dioxid de

carbon.

TRICOFIŢIE. Orice dermatoză provocată de o ciupercă

de tipul Trichophylon. -> DERMATOFIŢIE.

TRICOMONAZA. Boală parazitară cauzată de un protozoar

(animal microscopic constituit dintr-o singură

celulă) denumit Tnchomonus vaainalis.

TRICOMICOZÂ 642

Tricomonaza urogenitală este o afecţiune frecventă, care

survine mai ales la femeile de vârste între 16 şi 35 ani.

Modul său de transmisie este, în principal, sexual, dar nu

obligatoriu, parazitul putând supravieţui mai multe ore pe

obiecte de toaletă (prosoape, de exemplu); umiditatea şi mediul

alcalin favorizează supravieţuirea şi multiplicarea sa.

SIMPTOME Şl SEMNE

• La bărbat, tricomonaza se traduce printr-o uretrită (inflamaţie

a uretrei): scurgere matinală, roşeaţă şi umflătură în

jurul orificiului uretral,înroşire a şanţului balanoprepuţial

(la baza glandului), semne urinare moderate.

• La femeie, boala se manifestă printr-o vulvovaginită acută

(inflamaţie a vulvei şi a vaginului): pierderi (leucoree)

abundente, galben-verzui, urât mirositoare, care declanşează

o roşeaţă şi mâncărimi vii; la acestea se asociază adesea o

atingere urinară: jenă la urinat (disurie), arsuri în timpul

micţiunii, micţiuni prea frecvente (pollakiurie). Uneori

simptomele sunt mai discrete: arsuri şi mâncărimi uşoare,

dureri în timpul raporturilor sexuale.

• La bărbat, ca si la femeie, se întâmplă ca boala să nu se

traducă prin nici un semn; totuşi, ea nu este mai puţin

contagioasă.

DIAGNOSTIC. Acesta constă în punerea în evidenţă a

parazitului în secreţiile vaginalc sau uretrale.

TRATAMENT ŞI PREVENIRE. Tratamentul se bazează

pe luarea de antibiotice imidazolate, fie timp de 7 zile, fie

în cadrul unui tratament rapid (o singură zi). Este prudent

să nu se prescrie aceste medicamente în primele 3 luni de

sarcină. Partenerul sexual trebuie să fie tratat simultan chiar

dacă nu prezintă nici un simptom, prevenindu-se astfel orice

recidivă. Este recomandat să se verifice prin examene

serologice, făcute concomitent cu celelalte examene,

absenţa altor boli cu transmisie sexuală. Prevenirea contagiunii

constă în folosirea prezervativului până la sfârşitul

tratamentului.

TRICOMICOZÂ. Infecţie a tijei perilor cu un bacii

aparţinând genului Corynebacterium.

Tricomicoza este favorizată de o hiperhidroză (transpiraţie

excesivă) şi de lipsa de igienă. Necontagioasă, ea se

semnalează prin minuscule bule albe în jurul perilor din

regiunea axilară, care devin închise la culoare şi rugoase.

Tratamentul constă într-o bună igienă şi în aplicaţii de

antiseptice timp de o săptămână, completate, la nevoie, de

rasul perilor.

TRIGLICERID. Lipid compus din trei molecule de acid

gras legate de o moleculă de glicerol. SlNONIM: triacilglicerol.

Trigliceridele constituie cea mai mare parte a lipidelor

alimentare, de asemenea, şi a lipidelor organismului stocate

în ţesutul adipos. Ele mai sunt găsite şi în serul sangvin,

unde circulă cuplate cu proteinele specifice, diferite după

originea lor: chilomicronii pentru trigliceridele de origine

alimentară sau VLDL (Very Low Density Lipoproteins,

lipoproteine de foarte mică densitate), şi derivaţii lor pentru

trigliceridele fabricate în ficat plecând de la glucoza.

Trigliceridele sunt dozate în ser, de cele mai multe ori

prin hidroliză enzimatică şi dozare a glicerolului astfel

eliberat. Trigliceridemia (nivelul trigliceridelor în ser) este

cuprinsă în mod normal între 0,6 şi 1,7 milimoli, adică între

0,5 şi 1,5 grade, pe litru. Ea variază după diferiţi factori:

sex (trigliceridemia este, de obicei, mai mare la bărbat decât

la femeie), vârstă, greutate corporală, mod de alimentare,

consum de tutun, de alcool, exerciţiu fizic, sarcină, luarea

anumitor contraceptive orale care conţin estrogeni. -<• HlPERTRIGLICERIDEMIE,

HlPOTRIGLICERIDEMIE.

TRIIODOTIRONINĂ. Formă activă a hormonilor

tiroidieni iodaţi provenind din conversia unuia dintre ei,

tiroxina. -> TlROIDIAN (hormon).

TRIPANOSOMIAZĂ AFRICANĂ. Boală parazitară

provocată de un protozoar (microorganism unicelular),

flagelat, tripanosomul. SlNONIM: boala a somnului.

Tripanosomiaza africană este endemică în Africa

intertropicală.

CONTAMINARE. Tripanosomiaza africană este transmisă

omului prin înţepătura unei muşte, glosina, mai cunoscută

sub numele de musca tze-tze (ţe-ţe). Tripanosomii, cu

ajutorul flagelului care îi caracterizează, se deplasează în

sânge, în ganglioni şi în sistemul nervos cerebrospinal.

SIMPTOME ŞI EVOLUŢIE. Deşi timpul de incubare a

bolii este, în general, de 5 până la 20 zile, se întâmplă ca

aceasta să nu se declare decât peste câţiva ani. Boala se

traduce printr-o febră, mâncărimi, apariţia de ganglioni pe

gât. Splina şi ficatul cresc în volum. Bolnavul devine iritabil

sau trist, se agită, vorbeşte mult sau se cufundă într-un fel

de îmbufnare. Uneori el este victima unor importante tulburări

de comportament care pot merge până la agresivitate,

necesitând o internare psihiatrică. Din ce în ce mai apatic,

bolnavul adoarme în timpul zilei, mănâncă din ce în ce mai

puţin şi îşi petrece nopţile în agitaţie. Netratată, boala,

într-un interval de timp variabil de Ia caz la caz, duce la

comă şi apoi la moarte.

TRATAMENT ŞI PREVENIRE. Unele medicamente

antiparazitare sunt eficace însă periculoase, deoarece

toxicitatea lor este importantă. Turiştii şi orăşenii întâmpină

puţine riscuri de a fi atinşi de tripanosomiaza, care nu este

o boală urbană şi care nu se dezvoltă decât după numeroase

înţepături ale muştei. Serviciile de sănătate africane luptă

activ împotriva bolii somnului prin procedee de depistare

şi prin distrugerea glosinelor.

TRIPANOSOMIAZĂ AMERICANĂ. -• CHAGAS

(boală a lui).

TRIPLOPIE. Vedere triplă a obiectelor.

Triplopia, mai rară decât diplopia (vedere dublă), nu priveşte

decât un ochi: ea se numeşte monooculară. Triplopia