633 Toxoplasmoza

TOXIINFECŢIE ALIMENTARĂ. Infecţie digestivă

contractată prin ingestia de alimente contaminate cu diferite

bacterii şi cu toxinele lor.

CAUZE. Toxiinfecţiile alimentare survin de cele mai multe

ori în colectivitate. Alimentul în cauză este în principal oul,

ori un preparat care conţine ouă (produse de patiserie,

îngheţată), sau produsele lactate făcute din lapte crud sau

insuficient fiert, mezelurile şi moluştele. Germenii responsabili

de cele mai multe ori sunt salmonellele zise minore

(Salmonella enteritidis), mai rar shigellele, Campylobacter,

Clostridium perfringens şi Yersinia.

Se întâmplă ca infecţia să fie provocată de alimente

contaminate cu enterotoxină (toxină care acţionează asupra

intestinului) unui stafilococ, de cele mai multe ori plecând

de la o leziune cutanată a mâinii (panariţiu) bucătarului.

SIMPTOME ŞI TRATAMENT. Simptomele care survin

la aproximativ 10 ore după ingestie, constau într-o febră,

dureri abdominale, o diaree şi o oboseală care pot dura

câteva zile. Evoluţia este de cele mai multe ori rapid benignă

şi boala dispare de la sine.

O toxiinfecţie alimentară nu necesită decât o rehidratare,

iar în unele cazuri medicamente antispasmodice şi întârzietoare

ale tranzitului, uneori antiseptice intestinale. Subiecţilor

imunodeprimaţi li se pot prescrie antibiotice, ca şi

copiilor şi bătrânilor.

PREVENIRE. Aceasta constă în controlul filierei producţiei

de ouă, precum şi în respectarea regulilor de igienă, a condiţiilor

de preparare, conservare şi distribuire a alimentelor

şi în controlul acestora.

TOXINA. Substanţă toxică elaborată de către un microorganism

şi responsabilă de capacitatea acestuia de a

provoca o boală.

DIFERITE TIPURI DE TOXINĂ

mEndotoxinele sunt produse în interiorul unor bacterii Gram

negative şi sunt eliberate în cursul distrugerii acestora.

• Exotoxinele sunt secretate în exterior de către germeni

Gram pozitivi şi difuzează în organism.

UTILIZARE TERAPEUTICĂ. Exotoxinele servesc la

prepararea vaccinurilor sub formă de anatoxine (toxine care

şi-au pierdut toxicitatea, dar care şi-au păstrat puterea lor

imunogenă).

TOXOCAROZĂ. -• LARVA MIGRANS VISCERALĂ.

TOXOPLASMOZA. Boală parazitară cauzată de

infestarea cu un protozoar (parazit unicelular), toxoplasma,

ori Toxoplasma gondii, parazit al intestinului pisicii şi al

altor diferite specii animale.

DIFERITE TIPURI DE TOXOPLASMOZA

• Toxoplasmoza congenitala, destul de rară, este transmisă

de femeia gravidă fătului. Nivelul de contaminare în cursul

sarcinii este variabil, dar riscurile întâmpinate de făt sunt

mai mari la începutul sarcinii (există un procent de 4% de

risc de contaminare fetală în cursul primului trimestru al

sarcinii, cu consecinţe mai mici). Toxoplasmoza poate fi

responsabilă de un avort spontan sau poate provoca anomalii

cerebrale, oculare şi hepatice la copil. Cele mai frecvente,

cele ale ochiului, se manifestă printr-o corioretinită (inflamaţie

a coroidei şi a retinei) care survine adesea în

adolescenţă.

• Toxoplasmoza dobândita este o boală frecventă în toate

ţările dezvoltate. Ea este aproape întotdeauna benignă la

copii, la adolescenţi şi la adulţii sănătoşi.

CONTAMINARE. Toxoplasma gondii se multiplică în

celulele intestinului pisicii. Ouăle (oocitele) sunt depuse pe

sol în excrementele animalului.

Contaminarea se face în diferite moduri: prin mâinile

care transportă alimentele contaminate cu materiile fecale

ale pisicii (legume, de exemplu); prin ingestia de carne

insuficient pregătită termic (oaie, vită), conţinând grămezi

de toxoplasme; prin transmitere transplacentară: femeia

însărcinată ingeră parazitul şi îl transmite fătului prin

placentă.

SIMPTOME ŞI SEMNE. în majoritatea cazurilor, sistemul

imunitar furnizează o protecţie suficientă faţă de protozoar,

astfel încât infecţia nu provoacă nici un simptom. La unii

subiecţi, toxoplasmoza poate antrena o febră, adenopatii şi

o stare de oboseală.

DIAGNOSTIC. Prezenţa anticorpilor specifici în sânge

permite diagnosticarea unei toxoplasmoze. în caz de dubiu,

este efectuată o puncţie de lichid amniotic sau de sânge fetal

la femeia gravidă.

TRATAMENT. Vindecarea spontană este un lucru obişnuit

şi este preferabil, dacă este vorba de fetiţă sau de o tânără

în stare bună a sănătăţii, ca ea să nu urmeze un tratament

în scopul dobândirii de anticorpi care ar putea să o protejeze

în cursul viitoarelor sale sarcini. Tratamentul face apel la

administrarea de antibiotice şi de corticosteroizi; acesta nu

este necesar decât în cazul femeii gravide, al copiilor născuţi

purtători ai unor simptome grave, al subiecţilor imunodeficienţi

şi al persoanelor atinse de corioretinită.

PREVENIRE. Depistarea anticorpilor antitoxoplasma este

obligatorie la orice femeie gravidă, încă de la începutul

sarcinii. De asemenea, această depistare trebuie practicată,

dacă este posibil, înainte de sarcină cu scopul de a asigura

o supraveghere regulată a viitoarei mame şi de a prescrie

la nevoie un tratament de îndată ce anticorpii apar în sânge,

în afara acestei supravegheri, o femeie gravidă trebuie

să ia precauţii în ce priveşte consumul de carne care trebuie

să fie bine prelucrată termic, să evite să schimbe aşternutul

sau lădiţa cu nisip a pisicilor, să-şi spele cu atenţie mâinile

după un eventual contact cu excrementele animalului, ca

şi după orice manipulare a pământului sau a alimentelor

care pot conţine oocite de toxoplasma.

TPHA

TPHA. Test serologic de laborator care permite punerea

în evidenţă a unei infecţii cu treponema palidă, ori Treponemapallidum,

agentul sifilisului. (Abreviere a locuţiunii

engleze Treponema Pallidum Haemagglutination Assay, test

de hemaglutinare a treponemei palide).

TRABECUL. Ţesut translucid format din fibre întreţesute

unele cu altele, care filtrează umoarea apoasă atunci când

aceasta se scurge în afara ochiului. SINONIM: trabecul

corneoscleral.

Trabeculul tapetează unghiul iridocornean, format prin

inserţia conturului irisului pe stratul profund al corneei.

PATOLOGIE. O scleroză (întărire anormală) a trabeculului,

o obturaţie a ochiurilor sale cu un pigment al irisului, o

aderenţă între iris şi cornee se află la originea glaucoamelor.

TRABECULECTOMIE. Intervenţie chirurgicală care

permite să se creeze o mică fistulă pe trabecul (ţesut translucid

format din fibrele întreţesute care filtrează umoarea

apoasă atunci când aceasta se scurge în afara ochiului).

TRABECULOPLASTIE. Metodă de tratament al glaucomului

cronic ce constă în lărgirea ochiurilor trabeculului

(ţesutul care filtrează umoarea apoasă ce se scurge în afara

ochiului, la unghiul între iris şi cornee) cu ajutorul laserului

cu argon. SlNONIM: trabeculoretracţie.

Laserul cu argon provoacă arsuri minuscule, spaţiate

regulat pe trabecul, creând cicatrice retractile care uşurează

scurgerea umorii apoase prin ochiurile lui, contribuind la

normalizarea presiunii intraoculare.

TRACŢIUNE. Manevră care constă în tragerea unei părţi

a unui membru sau a coloanei vertebrale cu scopul de a

obţine un efect terapeutic sau analgezic.

INDICAŢII. Mai multe feluri de leziuni traumatice pot

beneficia de o tracţiune înainte de tratamentul lor chirurgical:

fracturile coloanei vertebrale, cele ale femurului sau

ale colului femural etc.

TEHNICĂ. Rănitul este întins pe un pat ortopedic, membrul

în tracţiune fiind menţinut într-un punct fix (de cele

mai multe ori printr-un sistem de scripeţi şi cabluri de care

sunt suspendate greutăţi. Punctul de aplicare a tracţiunii este

adesea un segment de os intact situat în vecinătatea fracturii,

în care sunt aplicate broşe.

TRAGE-LAPTE. Aparat destinat tragerii laptelui din sân.

Un trage-lapte este o pompă în formă de seringă sau de

glob, a cărei funcţionare este manuală sau electrică. Utilizarea

ei este indicată în diverse cazuri; atunci când copilul

este prea puţin puternic pentru a suge la sân, laptele fiindu-i

dat cu biberonul; atunci când mama absentează din preajma

copilului; atunci când alăptarea maternă a devenit dificilă

sau dureroasă din pricina crevaselor mamelonului, a unei

limfangite, a unui abces al sânului sau a unei obturări

mamare (exces al secreţiei lactate).

TRAHEE. Conduct care face să comunice laringele cu

bronhiile şi serveşte la trecerea aerului.

Peretele traheei este format dintr-o suprapunere de inele

cartilaginoase orizontale în formă de potcoavă, care, în

spate, sunt închise printr-un ţesut muscular. Traheea este

situată în faţa esofagului, de care aderă strâns. Ea vine în

continuarea laringelui, apoi se divide la înălţimea celei de

a 5-a vertebre dorsale în două bronhii principale, dând

naştere arborelui bronşic drept şi arborelui bronşic stâng.

PATOLOGIE. Traheea poate fi sediul unei infecţii (traheită,

traheobronşită), al unei tumori (cancer al traheei); în

plus, unele boli se traduc printr-o atingere a traheei: traheomalacie

(ramolire) a traheei, policondrită atrofiantă

(degenerescentă) etc.

TRAHEITĂ. Inflamatie acută sau cronică a mucoasei care

tapetează interiorul traheei.

CAUZE. O traheită este, în general, de origine infecţioasă

(bacteriană sau virală), uneori iritativă (provocată, de exemplu

, de inhalarea de substanţe toxice - produse clorate mai

ales). Forma cea mai curent întâlnită este traheită acută

virală, care se răspândeşte prin epidemii de primăvară şi

de toamnă şi care se vindecă spontan în câteva zile.

O traheită este de cele mai multe ori asociată cu o rinofaringită,

cu o laringită sau cu o bronşită (inflamatie,

respectiv a rinofaringelui, a laringelui sau a bronhiilor; în

acest ultim caz se vorbeşte de traheobronşită).

SIMPTOME ŞI SEMNE. O traheită se manifestă prin chinte

de tuse persistente, care provoacă o durere toracică. în

primul timp, această tuse este uscată, apoi, în cel de al doilea

timp, este însoţită de expectoraţie în caz de extindere a

inflamaţiei la bronhii.

TRATAMENT. înainte de toate, tratamentul este cel al

simptomelor traheitei (medicamente antitusive); antibioticele

nu sunt prescrise decât în caz de infecţie bacteriană.

TRAHEOBRONŞITĂ. Inflamatie simultană a mucoasei

traheale (traheită) şi a bronhiilor (bronşită). -» BRONŞITĂ,

TRAHEITA.

TRAHEOSTOMIE. Intervenţie chirurgicală constând în

îmbinarea traheei cu pielea.

O traheostomie se practică după o laringectomie totală

(ablaţia întregului laringe, conduct situat deasupra traheei).

La sfârşitul intervenţiei, chirurgul suturează traheea la o

incizie cutanată deschisă pe gât. O canulă de plastic sau de

metal este pusă în trahee cu această ocazie. Ea este lăsată

aici timp de un an cu scopul de a evita orice risc de stenoză

(îngustare); subiectul trebuie să şi-o scoată în fiecare zi

pentru a o spăla cu apă şi săpun.