613 Tatuaj

REZULTATE. Subiectul poate resimţi o oarecare oboseală.

absolut normală, spre a cincea zi. El cunoaşte o stare de a

se simţi bine încă din primele zile, dar mai ales după

15-20 zile începe să simtă efectele benefice ale curei, care

persistă apoi pentru o perioadă care poate dura 6 luni.

TALC. Substanţă sub formă de pudră obţinută din silicatul

de magneziu natural.

UTILIZARE TERAPEUTICĂ. Talcul este o pudră albă şi

uşoară, utilizată pentru îngrijirile pielii (uscarea micilor

leziuni ale şezutului la sugar, protecţia şi liniştirea anumitor

erupţii cutanate, în particular cele din cazurile de varicelă

şi zona).

PATOLOGIE. Talcoza este o pneumoconioză (boală a

plămânilor prin inhalare îndelungată de pulberi) cauzată de

inhalarea de talc. Ea se observă la angajaţii din anumite

industrii (talc, hârtie, pictură, cauciuc şi cosmetică).

TALIDOMIDA. Medicament utilizat pentru proprietăţile

sale antiinflamatoare şi imunosupresive.

Talidomida era utilizată în anii'60 ca hipnotic (împotriva

insomniei). Prescrisă multor femei gravide, talidomida a

provocat nou-născuţilor focomelii (malformaţii ale membrelor,

mâinile şi picioarele fiind legate direct de trunchi).

Actualmente talidomida este indicată, în principal, în

tratamentul leprei, lupusului eritematos diseminat, aftelor

multiple care complică SIDA. Ea mai este prescrisă şi în

prezent în cursul reacţiilor de rejecţie a grefei. Distribuirea

ei este riguros reglementată.

CONTRAINDICAŢII. Talidomida este strict interzisă femeii

gravide şi femeilor aflate la vârsta proercaţiei.

TAMPONADĂ. Totalitate a tulburărilor provocate de

prezenţa de lichid sub presiune în interiorul pericardului

(învelişul seros al muşchiului cardiac).

Lichidul conţinut în pericard este de cele mai multe ori

format din sânge, răspândit în decursul unei intervenţii de

chirurgie cardiacă.

Ecocardiografia confirmă diagnosticul. Tratamentul

constă într-o puncţie imediată a pericardului. în funcţie de

gravitatea atingerii, se ajunge de cele mai multe ori la

completarea acestui act cu un drenaj chirurgical.

TAMPONAMENT. Tehnică terapeutică ce permite oprirea

unei hemoragii prin compresia regiunii care sângerează.

Un tamponament este realizat prin tasarea compreselor,

meşelor (bucăţi de tifon foarte lungi) sau câmpurilor (bucăţi

mari de pânză).

TARS. Schelet al părţii posterioare a piciorului.

Tarsul se compune din două părţi.

• Tarsul anterior formează scheletul unei părţi din spatele

piciorului; el cuprinde 5 oase scurte juxtapuse: cuboidul.

scafoidul şi cele 3 oase cuneiforme. Tarsul participă la

constituirea boitei plantare.

• Tarsul posterior cuprinde două oase suprapuse: calcaneul

(osul călcâiului) şi, deasupra, astragalul.

PATOLOGIE

• Fracturile ele astrugal si de calcaneu survin în cursul

traumatismelor violente sau al căderilor grave. Tratamentul

lor, uneori chirurgical, este adesea dificil, deoarece el trebuie

să reconstituie suprafeţele articulare corecte. Necroza osului

fracturat (în particular a astragalului) sau survenirea unei

artroze posttraumatice constituie principalele complicaţii.

• Fracturile cuneiformelor, mai benigne, sunt tratate ca

fracturi ale metatarsienelor printr-o imobilizare gipsată de

6 până la 8 săptămâni.

• Fracturile scafoidului tarsian pot să se complice cu o

luxaţie care face necesară o intervenţie chirurgicală.

TARSORAFIE. Operaţie chirurgicală constând în suturarea

temporară una de alta a marginilor pleoapei superioare

şi pleoapei inferioare. SINONIM: blefarorafte.

TARTRU. Depunere tare, calcificată sau pe cale de a se

calcifica, ce se acumulează pe coletele dinţilor şi sub gingii.

Tartrul se formează pornind de la placa dentară. Suprafeţele

dentare cele mai expuse la tartru sunt cele care se

află în faţa canalelor excretoare ale glandelor salivare, adică

feţele interne ale incisivilor de jos şi feţele externe ale

molarilor de sus.

TRATAMENT. Detartrajul dinţilor este indispensabil,

deoarece tartrul, la fel ca şi placa dentară, favorizează

apariţia cariilor şi a gingivitelor; el trebuie efectuat o dată

pe an. Practicarea unui periaj corect, completat cu utilizarea

unei aţe dentare, permite să se elimine placa dentară, pe

măsură ce ea se formează.

TATUAJ. Desen care nu se poate şterge, practicat pe piele.

Un tatuaj este realizat de cele mai multe ori din motive

de gust personal, dar el mai poate avea ca scop şi o reparaţie

estetică practicată de un medic specialist, constând, de

exemplu, în redesenarea areolei unui sân după o intervenţie

chirurgicală.

TEHNICĂ. Diferiţi pigmenţi pot fi introduşi în derm, fie

prin înţepături, cu ajutorul unor ace manipulate cu mâna

sau montate într-un aparat electric, fie prin depuneri în

incizii cutanate, care se cicatrizează şi închid în interior

pigmentul; de asemenea, se mai poate trece un fir colorat

printr-un tunel săpat în epiderm.

RISCURI. Riscul principal al tatuajului este contaminarea

cu agenţi infecţioşi ca HIV sau virusul hepatitei, transportaţi

prin instrumente de la o persoană contaminată la o persoană

indemnă (care nu are în corp aceşti agenţi infecţioşi).

Probabilitatea acestor incidente este ridicată atunci când se

apelează la tatuatori neprofesionişti care nu respectă regulile

TAY-SACHS 614

de asepsie, de sterilizare şi de utilizare a materialului de

unică întrebuinţare. în plus, tatuajele făcute de neprofesionişti

sunt, în general, mai profunde, mai neregulate şi mai

dificil de şters decât cele care sunt realizate de profesionişti.

Tehnicile de distrugere a tatuajelor sunt numeroase, dar

nici una nu este cu adevărat satisfăcătoare, deoarece toate

sunt îndelungate (mai multe luni) şi expun la un risc de

cicatrice, în particular hipertrofică (prin formarea unui sul

fibros).

TAY-SACHS (boală a lui). Boală a sistemului nervos

central, de natură genetică, provocată de o acumulare a

grăsimilor în creier.

Este o boală foarte rară, care afectează mai ales populaţiile

din Europa Centrală şi de Nord.

Boala începe din primul an de viaţă printr-o oprire apoi

printr-o regresie a achiziţiilor psihice, intelectuale şi motorii.

TEGUMENT. Ţesut sau totalitate a ţesuturilor care acoperă

şi învelesc un organism viu. SINONIM: aparat tegumenlar.

La om, tegumentul este format din piele şi anexele ei,

fanerele (peri, păr, unghii) şi glandele (glandele sebacee,

glandele sudoripare).

TELANGIECTAZIE. Dilataţie permanentă a unui vas

mic (arteriolă, capilar sangvin, venulă) situat în derm.

Telangiectaziile formează linii fine roşii şi violete, de

câţiva milimetri până la câţiva centimetri lungime, rectilinii

sau sinuoase; ele desenează adesea reţele, uneori stele

micuţe (angioame stelare).

DIFERITE TIPURI DE TELANGIECTAZIE. Se disting

forme dobândite şi forme congenitale.

• Telangiectaziile dobândite sunt de departe cele mai

frecvente. Unele au o cauză locală: traumatism, aplicaţie

prea îndelungată de corticosteroizi, radioterapie. Altele sunt

consecutive unei boli, care poate fi generală (sarcoidoză,

sclerodermie, lupus eritematos) sau nu (cuperoză, angiom

stelar, insuficienţă venoasă cronică a membrelor inferioare).

Altele, în sfârşit, sunt total izolate, fără cauză cunoscută.

• Telangiectaziile congenitale constituie un simptom al unei

afecţiuni ereditare complexe: sindromul lui Rendu-Osler,

ataxie-telangiectazie etc.

TRATAMENT. Acesta nu se justifică decât în caz de jenă

estetică şi constă în distrugerea locală, prin electrocoagulare

sau prin laser cu argon, a telangiectaziilor.

TELEMONITORIZARE FETALĂ. Sistem de

înregistrare la distanţă a zgomotelor cardiace ale fătului.

SINONIME: monitorizare la distantă a cordului fetal, lelesupraveghere

a sarcinii.

Telemonitorizarea fetală este indicată în timpul sarcinilor

cu risc care nu necesită o spitalizare a femeii (întârziere

moderată a creşterii intrauterine, hipertensiune arterială moderată,

ameninţare de naştere prematură, sarcină multiplă

pornind din cea de a 28-a săptămână de amenoree). Pacienta

aplică pe abdomenul său un captor legat la o cutiuţă ce

conţine un aparat care înregistrează zgomotele inimii fătului.

Pe cutiuţă pune apoi un receptor telefonic care transmite

direct, pe cale electronică, informaţiile la imprimanta

calculatorului central al serviciului de obstetrică sau a

calculatorului de la domiciliu în cazul internării la domiciliu,

ceea ce asigură supravegherea sarcinii. Telemonitorizarea

durează o jumătate de oră pe zi. în caz de anomalie

sau de tulburare a ritmului, femeia este spitalizată pentru

control.

TELERADIOGRAFIE. Examen radiografie obţinut prin

îndepărtarea sursei de radiaţie (tub cu raze X) de organul

examinat (capul, de exemplu).

INDICAŢII. Teleradiografia este utilizată frecvent în

neurochirurgia stereotaxică (reperarea geometrică intracerebrală

în 3 dimensiuni), la spital, şi în ortodonţie (corectarea

aşezării dinţilor), la cabinetul medical. Tehnica asigură

o egalizare a contrastelor şi/sau o absenţă a deformaţiilor

imaginii obţinute. Aceasta permite o măsurare directă, în

mărime reală, a structurilor observate. Astfel, o teleradiografie

a capului dă o imagine a craniului şi a masivului

faciodentar adaptată măsurătorilor de distanţă şi de

unghiuri (cefalometrie) necesare instituirii şi apoi urmăririi

unui tratament ortodonţie.

TEMPERATURĂ. Gradul de căldură a corpului.

Temperatura corporală este menţinută constantă

(homeotermic) printr-o reglare fiziologică .Temperatura

corpului uman are o valoare medie de 37"C. Ea variază în

mod normal de la 36,5"C (către ora 3 dimineaţa) la 37,2°C

(către ora 6 seara). în plus, la femei, temperatura variază

în mod normal în cursul ciclului menstrual: o fază cu temperatură

minimă se observă de la fluxul menstrual până la

ovulaţie.o fază cu temperatură maximă urmează ovulaţiei.

PATOLOGIE. Temperatura corpului poate fi afectată sau

dereglată prin infecţii, afecţiuni tiroidiene, unele tumori, ori

printr-o prea îndelungată expunere la frig sau la o căldură

excesivă.

CURBĂ DE TEMPERATURĂ. Variaţia temperaturii, luată

zilnic la oră fixă şi materializată sub forma unei curbe

termice, ori curba de temperatură, permite supravegherea

evoluţiei anumitor boli infecţioase. în ginecologie, curba

de temperatură poate ajuta la reperarea perioadei de ovulaţie,

deci la cunoaşterea perioadei de fecunditate a unei femei.

TEMPORAL (OS). Os lateral al craniului, cuprinzând în

principal solzul şi stânca.

TEMPORALĂ (arteră). Vas care irigă unele elemente

ale feţei.

Arterele temporale sunt în număr de patru, două

superficiale, două profunde.