591 Stenoză murală

secreţiei biliare (ciroză), obstrucţia căilor biliare (calcul al

coledocului, cancer al pancreasului). în general, steatoreea

este însoţită de o pierdere în greutate.

în afara tratamentului cauzei, un regim sărac în grăsimi

este prescris în toate cazurile.

STEATOZĂ. Acumulare de grăsimi în interiorul celulelor

care, în stare normală, nu conţin decât foarte mici urme.

Ficatul, care joacă un rol major în metabolismul lor, este

sediul cel mai obişnuit al acestei supraîncărcări.

Intoxicaţia alcoolică este una dintre principalele cauze

ale steatozelor hepatice în ţările dezvoltate. în ţările în curs

de dezvoltare, boala este legată de malnutriţia cronică

(kwashiorkor).

O ecografie permite confirmarea creşterii în volum a

ficatului, perceptibilă la palpare, însă numai studiul unui

fragment din parenchimul hepatic, prelevat prin puncţie-

biopsie, permite stabilirea unui diagnostic sigur. Tratamentul

este cel al afecţiunii responsabile.

STENOZĂ. îngustare patologică, congenitală sau

dobândită, a calibrului unui organ, a unui canal sau a unui

vas.

Stenozele sunt numeroase şi variate; ele pot afecta tubul

digestiv, căile biliare, traheea şi bronhiile, căile urinare,

venele şi arterele, precum şi canalul medular (canalul osos

situat în spatele corpurilor vertebrelor ce conţine măduva

spinării).

STENOZĂ AORTICĂ. Micşorare a calibrului valvulei

aortice, care conduce sângele, după ieşirea din inimă, spre

aortă şi circulaţia generală.

CAUZE. O îngustare sau o stenoză aortică este provocată

în mod frecvent de un proces degenerativ care duce la o

calcificare a valvulei. Uneori, cauza este o boală congenitală

ca, de exemplu, o bicuspidie (valvula nu are decât două

valve în loc de trei). Mai rar în ziua de azi, stenoza aortică

poate fi consecutivă unui reumatism articular acut (boală

care provoacă o inflamaţie a articulaţiilor şi atingeri

cardiace) sau, încă, în mod excepţional, unei endocardite

bacteriene (vegetaţii obstructive dezvoltate pe orificiul

aortic).

SIMPTOME ŞI SEMNE. O stenoză aortică este de multe

ori fără simptome. Când acestea există, ele apar la efort şi

se traduc printr-o gâfâială, o durere toracică, o oboseală şi

sincope. Pulsul la încheietura mâinii este slab.

La auscultare cu stetoscopul, medicul aude un suflu care

poate să urce până la nivelul gâtului.

TRATAMENT. Acesta este chirurgical şi constă în înlocuirea

valvulei aortice deficiente cu o proteză.

STENOZĂ A APARATULUI DIGESTIV. îngustare

patologică a calibrului unuia dintre organele digestiei.

Stenoza de pilor. Este o îngustare a sfmcterului situat

între stomac şi duoden. Ea se întâlneşte la nou-născuţi, mai

des la băieţi, şi este cauzată de o hipertrofiere congenitală

a sfmcterului piloric. La adult, stenoza de pilor este consecutivă

unei leziuni ulceroase sau tumorale a zonei pilorului.

SIMPTOME ŞI SEMNE

• La nou-născut, principalele manifestări, caracteristice,

debutează între a 3-a şi a 6-a săptămână de viaţă. Acestea

constau în vărsături în jet, survenind după un timp de Ia

hrănirea sugarului. Copilul îşi păstrează pofta de mâncare,

dar suferă o tendinţă la constipaţie; el pierde treptat din

greutate.

• La adult, stenoza de pilor se traduce prin tulburări digestive

(vărsături postalimentare), prin dureri şi printr-o pierdere

în greutate.

DIAGNOSTIC. în cursul examenului clinic, atunci când

este practicat în timpul mesei, este posibil să se perceapă

ondulaţiile peristaltice (mişcările stomacului care se împiedică

de obstacolul pilorului) şi să palpeze „oliva pilorică"

(muşchiul hipertrofiat al sfmcterului). Diagnosticul este

confirmat printr-o radiografie a stomacului, opacifiat cu

ajutorul unui produs baritat administrat pe cale orală).

TRATAMENT. Tratamentul stenozei hipertrofice a pilorului

este chirurgical. Intervenţia, denumită pilorotomie

extramucoasă, constă în incizarea muşchiului îngroşat în

sensul lungimii. Ea este practicată după rehidratarea şi

rehrănirea copilului. Vindecarea este rapidă şi definitivă.

La adult, tratamentul este de cele mai multe ori chirurgical

în caz de tumoră (ablaţia tumorii), şi medical (administrarea

de antihistaminice H2, îndeosebi) în caz de ulcer.

STENOZĂ MITRALĂ. îngustare a calibrului valvulei

mitrale, situată între auriculul stâng şi ventriculul stâng al

inimii.

O stenoză mitrală obligă auriculul stâng să se contracte

mai violent pentru a trimite sângele în ventricul, ceea ce

poate antrena o aritmie prin fibrilaţie auriculară (contracţii

rapide şi neregulate ale muşchiului cardiac).

CAUZE. Mai frecventă la femeie decât la bărbat, stenoza

mitrală este aproape întotdeauna consecutivă unui reumatism

articular acut.

SIMPTOME ŞI SEMNE. La mai mulţi ani după boala în

cauză, o gâfâială, care nu apare la început decât la efort,

se instalează treptat până când ajunge să se manifeste şi în

stare de repaus: această gradare traduce evoluarea stenozei

mitrale. Subiectul mai suferă de palpitaţii sau de fibrilaţie

auriculară. Creşterea presiunii în auricul poate avea răsunet

asupra plămânilor. Pacientul poate expectora sânge.

Examenul clinic la stetoscop, care face să se audă, în

faţa vârfului inimii, o izbucnire de două zgomote ale inimii

şi un uruit caracteristic în timpul distolei, conduce la

diagnosticare.

STENOZĂ PULMONARA 592

TRATAMENT. Acesta se face pe bază de medicamente

diuretice şi digitaliee, chiar de anticoagulante. Ca în orice

valvulopatie, trebuie luate precauţii pentru a îndepărta orice

risc de endocardită (infecţie a valvulei), în particular în

cursul îngrijirilor dentare. Atunci când stenoza mitrală este

strânsă şi prost tolerată, se poate avea învedere fie o

valvuloplastie percutanată (cu ajutorul unei sonde dotate

cu un balonaş), fie o intervenţie chirurgicală, comisurotomia

sau înlocuirea valvulară.

STENOZĂ PULMONARĂ. îngustare a calibrului

valvulei pulmonare, prin care sângele dezoxigcnat este

ejectat din ventriculul drept al inimii şi trece în artera

pulmonară, care îl conduce până în plămâni.

STENOZĂ TRICUSPIDĂ. îngustare a calibrului valvulei

tricuspide, situată între auriculul drept şi ventriculul

drept.

Semnele insuficienţei tricuspidiene sunt o insuficienţă

cardiacă dreaptă, edeme ale gleznelor şi ale abdomenului.

o creştere în volum a ficatului şi o dilatare a venelor gâtului.

STENOZĂ VALVULARĂ. îngustare a calibrului unei

valvule cardiace.

Cele 4 valvule cardiace (aortică, mitrală, pulmonară şi

tricuspidă) pot fi atinse de o stenoză (îngustare) valvulară.

STEPAJ. Mers particular al bolnavilor atinşi de paralizie

a muşchilor extensori ai degetelor de la picioare şi ai

piciorului.

Neputând ridica piciorul în mod corect, aceşti bolnavi

sunt obligaţi, la fiecare pas, să ridice foarte sus genunchiul

pentru a evita ca vârful piciorului, care stă în permanenţă

în jos, să nu se lovescă de sol.

TRATAMENT. în măsura posibilităţilor, acesta constă mai

întâi de toate în tratarea bolilor în cauză. Uneori se recurge

la punerea unei aţele (pentru a menţine piciorul în poziţie

bună), chiar la o transpoziţie tendinoasă (intervenţie chirurgicală

care constă în înlocuirea acţiunii muşchiului

paralizat cu cea a muşchiului învecinat, modificând punctul

de inserţie a tendonului acestuia).

STEREOTAXIE. Tehnică de imageric care permite

reperarea în spaţiu a structurilor anatomice intracerebrale.

Stereotaxia este întrebuinţată în neurochirurgie pentru

a delimita foarte precis contururile unei anomalii intracerebrale

(leziune, regiune deficientă din punct de vedere

fiziologic) fără a trebui să se recurgă la deschiderea chirurgicală

a craniului printr-o trepanaţie.

Stereotaxia constă în luarea de clişee prin tehnici de

imagerie medicală (scaner, imagerie prin rezonanţă magnetică),

dar după ce capul subiectului a fost fixat într-un

cadru special care serveşte drept reper. în continuare, un

ordinator calculează, după clişee, poziţia în spaţiu a structurilor

selecţionate de către medici, astfel încât leziunile să

poată fi operate fără ca structurile învecinate să fie afectate.

STERIL, -Ă. 1. Care este lipsit(ă) de germeni, iniferent

că este vorba despre starea naturală sau după sterilizare.

SINONIM: aseptic(a). 2. Care nu poate concepe un copil.

STERILET. Aparat contraceptiv plasat în uter. SINONIM:

dispozitiv intrauterin (D.I.U.).

DIFERITE TIPURI DE STERILET. Steriletele sunt mici

aparate din material plastic, de formă şi mărime variabilă,

de 3 sau 4 centimetri lungime, prelungite în vagin printr-un

fir ce semnalează prezenţa lor şi care permite să poate fi

scoase. Există două tipuri principale: sterilete zise pasive,

ori inerte, din polietilen, şi steriletele zise active, cărora li

s-a adăugat cupru sau progesteron pentru a le creşte eficacitatea.

Aceste ultime modele sunt actualmente cele mai

utilizate.

FUNCŢIONARE. Plasat în cavitatea uterină, un sterilet

antrenează o reacţie locală care împiedică nidaţia oului în

uter, moificând mucoasa uterină. EI trebuie să fie aplicat

de către un medic, în primele 1(1 zile ale unui ciclu

menstrual. Majoritatea steriletelor disponibile actualmente

pot fi păstrate timp de mai mulţi ani.

CONTRAINDICAŢII ŞI EFECTE NEDORITE. Steriletul

este contraindicat femeilor care nu au avut niciodată copii

şi celor care au un fibrom sau antecedente de infecţie a

trompelor, din cauza riscului de infecţie genitală (salpingită)

pe care-1 comportă. El nici nu evită, nici nu favorizează apariţia

unei sarcini extrauterine.

Excelent mijloc contraceptiv, steriletul este eficace în

proporţie de aproape 100%. Totuşi, acţiunea sa contraceptivă

poate fi diminuată prin luarea de antiinflamatoare.

Un sterilet nu impune nici o restricţie, în afara unei igiene

genitale riguroase, un număr limitat de parteneri şi o supraveghere

medicală regulată pentru a controla poziţionarea

sa şi starea mucoasei uterine. El poate provoca dureri

pelviene, hemoragii şi infecţii uterine sau tubare. Uneori

steriletul antrenează scurgeri menstruale mai de durată, din

cauza unei iritaţii a mucoasei.

STERILITATE. Incapacitate a unui cuplu de a concepe

un copil. SINONIM: infertilitate.

Nu se vorbeşte de sterilitate decât după 2 ani de tentative

regulate lipsite de succes în obţinerea unei sarcini. în fapt,

80% dintre sarcini survin într-un interval de 18 luni după

primul raport. După 2 ani, aproximativ 50% dintre cuplurile

care se prezintă la consultaţie pe motiv de infecunditate

se dovedesc a fi sterile. Dacă un cuplu nu este steril, şansele

lui de a avea un copil rămân mici, iar atunci sunt indicate

examene medicale.

Rolul vârstei în ce priveşte fertilitatea este sigur: scăderea

fecundităţii, foarte slabă înainte de 40 de ani, atât la

femeie, cât şi la bărbat, se accelerează după această vârstă.