579 Sistem nervos

SISTEM NERVOS. Totalitate a centrilor nervoşi şi

nervilor care asigură comanda şi coordonarea viscerelor şi

a aparatului locomotor, primirea mesajelor senzoriale şi

funcţiile psihice şi intelectuale.

Sistemul nervos se află la locul său în embrionul uman

începând cu a cincea săptămână de gestaţie.

Structura sistemului nervos. Pe plan anatomic, sistemul

nervos este format din două ansamble distincte,

sistemul nervos central şi sistemul nervos periferic.

SISTEM NERVOS CENTRAL. Denumit şi nevrax, sistemul

nervos central (S.N.C.) este format din miliarde de

neuroni (celule nervoase) conectaţi între ei şi dintr-un ţesut

de susţinere interstiţial (nevroglic). El cuprinde encefalul

(creierul, cerebelul, trunchiul cerebral), protejat de craniu,

şi măduva spinării, amplasată în coloana vertebrală.

SISTEM NERVOS PERIFERIC. Prelungire a sistemului

nervos central, sistemul nervos periferic cuprinde totalitatea

nervilor şi ale îngroşărilor lor (ganglionii nervoşi). Nervii,

legaţi printr-o extremitate de sistemul nervos central, se

ramifică la cealaltă extremitate într-o multitudine de ramuri

fine care inervează totalitatea corpului. Există nervi

cranieni şi nervi rahidieni.

Funcţionarea sistemului nervos. După organizarea şi

funcţionarea lor, se disting sistemul nervos somatic, care

pune organismul în comunicaţie cu exteriorul, şi sistemul

nervos vegetativ, sau autonom, care reglează funcţiile

viscerale.

Funcţionarea sistemului nervos face să intervină un lanţ

de neuroni, care se articulează între ei prin sinapse. Neuronul

asigură conducerea influxului nervos, iar sinapsa asigură

transmisia acestui influx fie de la un neuron la altul, fie de

la un neuron la un organ-ţintă, de exemplu muşchiul în cazul

unei sinapse neuromusculare. Această transmisie este

realizată prin intermediul unei substanţe chimice denumită

neurotransmiţător (acetilcolina, adrenalina, noradrenalina).

Acetilcolina este neurotransmiţătorul sistemului nervos şi

al sistemului parasimpatic, care comandă contracţia fibrelor

musculare netede şi secreţiile glandulare. Adrenalina şi

noradrenalina sunt neurotransmiţătorii sistemului simpatic,

care, între alte funcţii, asigură contracţia peretelui arterelor

şi intervin în secreţia sudorii.

SISTEM NERVOS SOMATIC. Sistemul nervos somatic

comandă mişcările şi poziţia corpului şi permite perceperea

de către piele a diferitelor senzaţii (tactile, căldură, durere)

şi descoperirea prin celelalte organe de simţ a mediului

înconjurător (văz, auz, miros). El este constituit din neuroni

senzitivi şi neuroni motori.

SISTEM NERVOS VEGETATIV. Denumit încă şi sistem

nervos autonom, el este complementar sistemului nervos

somatic şi reglează îndeosebi respiraţia, digestia, excreţiile,

circulaţia (bătăile cardiace, presiunea arterială). Aceste

celule depind de centrii reglatori situaţi în măduva spinării.

trunchiul cerebral şi creier, care primesc informaţiile, pe

căile senzoriale, provenind de la fiecare organ.

Sistemul nervos vegetativ este împărţit în sistem nervos

parasimpatic, ale cărui activităţi se echilibrează astfel încât

să coordoneze activitatea tuturor viscerelor.

• Sistemul nervos parasimpatic este, ca regulă generală,

responsabil de punerea în stare de odihnă a organismului.

EI acţionează prin intermediul unui neurotransmiţător,

acetilcolina, şi încetineşte ritmul cardiac, stimulează sistemul

digestiv şi limitează contracţiile sfincterelor.

• Sistemul nervos simpatic, sau sistemul nervos ortosimpatic,

pune organismul în stare de alertă şi îl pregăteşte

pentru activitate. El acţionează prin intermediul a doi neurotransmiţători,

adrenalina şi noradrenalina. Acest sistem

creşte activitatea cardiacă şi respiratorie, dilată bronhiile

si pupilele, contractă arterele, face să fie secretată sudoarea,

în schimb, el frânează funcţia digestivă.

Examenele sistemului nervos. Examenele care permit

explorarea sistemului nervos central sunt, în principal, scancrul,

imageria prin rezonanţă magnetică (I.R.M.),

înregistrarea potenţialelor evocate (metodă de studiere a

activităţii electrice a căilor nervoase ale auzului, văzului

şi ale sensibilităţii corporale), electroencefalografia şi analiza

lichidului cefalorahidian recoltat prin pune ţie lombară.

Sistemul nervos periferic este explorat în mod deosebit prin

electromiografie.

Patologia Sistemului nervos. Se deosebesc leziunile

sistemului nervos central de cele ale sistemului nervos

periferic.

• Leziunile sistemului nervos central dezvăluie diferite cauze:

- compresia creierului sau a măduvei spinării de către

un hematom (provocat de un traumatism cranian), de un

abces, de o tumoră benignă sau malignă, de un edem

cerebral;

-distrugerea creierului sau a măduvei spinării printr-un

traumatism (secţionarea măduvei prin fractură vertebrală),

printr-o infecţie (meningită, encefalită), printr-o intoxicaţie

sau printr-o insuficienţă a vascularizării (arterită cerebrală);

- excitaţia anormală a unor zone ale cortexului (epilepsie);

-degenerescenta neuronilor: scleroza în plăci, boala lui

Parkinson, boala lui Alzhcimer, coreea lui Huntington.

• Leziunile sistemului nervos periferic sunt fie mononeuropatii

(atingere a unui singur nerv) cauzate de secţionarea

unui nerv, de compresia uneia din rădăcinile sale

(sciatică prin hernie discală) sau de o infecţie (zona zoster),

fie polineuropatii (atingere a mai multor nervi) de origine

virală, imunologică (poliradiculonevrită, de exemplu),

carcnţialâ (deficit în vitamine) sau toxică (alcoolism, de

exemplu). In afara traumatismelor, numeroase alte afecţiuni

sunt, de asemenea, responsabile de o atingere a nervilor,

ca diabetul zaharat, difteria, lepra sau lupusul eritematos

diseminat. Atunci când sunt afectaţi succesiv mai mulţi

nervi, se vorbeşte de multinevrită.

SISTEM PORTAL 580

SISTEM PORTAL. Sistem format din capilare, venule

şi vene provenind din aparatul digestiv şi care întâlnesc vena

portă, precum şi din ramificaţiile acesteia la cealaltă

extremitate, în ficat.

Aproape întreaga cantitate de sânge venos din aparatul

digestiv (stomac, intestin subţire, colon, pancreas) şi de la

splină soseşte în ficat prin voluminoasa venă portă. Aceasta

se ramifică într-o multitudine de ramuri terminându-se în

mici vase intrahepatiec. Sângele astfel transportat este epurat

de ficat de un mare număr de substanţe şi pleacă spre vena

cavă inferioară prin venele suprahepatice.

PATOLOGIE. Atunci când sângele nu poate circula normal

(din cauza unui cheag care astupă vena portă, de exemplu),

poate surveni o hipertensiune portală.

SISTEM TRANSDERMIC. - PATCH

SISTOLĂ. Fază a ciclului cardiac care corespunde contracţiei

auriculelor, apoi celei a ventriculelor inimii.

Sistola alternează cu o fază de repaus denumită diastolă

şi se produce de aproximativ 70 ori pe minut.

Sistola auriculară trimite sângele din auricule în ventricule.

Sistola ventriculară, contracţia simultană a celor două

ventricule, expulzează sângele spre mica circulaţie (plămâni)

şi marea circulaţie (restul corpului).

SITUS INVERSUS. Anomalie congenitală în cadrul

căreia anumite organe sunt situate de partea opusă aceleia

pe care o ocupă în mod normal.

SKIASCOPIE. Examen care serveşte la determinarea

obiectivă a capacităţii de refracţie a ochiului.

O skiascopie este indicată, în principal, pentru a măsura

anomaliile refracţiei (mai ales miopie şi hipermetropie).

SODIU. Substanţă minerală care joacă un rol important

în starea de hidratare a organismului.

Sodiul (Na) este foarte abundent în lichidele extracelulare

ale organismului ca plasma sangvină, dar puţin

abundent în celule. Rinichiul, mai ales datorită unui mecanism

hormonal care face să intervină, între altele, aldosteronul,

reglează eliminarea sodiului în urină în funcţie de

cantităţile prezente în organism şi de aporturi. Necesităţile

zilnice de sodiu, de aproximativ 1-3 grame, sunt din plin

acoperite prin alimentaţie: sarea de masă şi de gătit (clorura

de sodiu), sodiul conţinut în mod natural în alimente.

Natremia (nivelul sodiului în plasmă) reflectă starea de

hidratare a celulelor. -• HlPERNATREMlE, HlPONATREMIE,

SARE.

SODOKU. Boală infecţioasă cauzată de o bacterie spiralată

Gram negativă, Spirillum minus.

Sodoku este o zoonoză transmisă prin muşcătura unui

şobolan sau a unui şoarece, mai rar prin cea a altor mamifere

(pisică, nevăstuică, câine).

La locul muşcăturii se dezvoltă o ulceraţie; într-un al

doilea timp apar o febră ridicată şi frisoane. Aceste semne

sunt urmate de o erupţie generalizată. în absenţa tratamentului,

febra şi erupţia reapar prin accese timp de câteva

luni. Evoluţia este de cele mai multe ori benignă.

Tratamentul, foarte eficace, constă în administrarea de

antibiotice (penicilină) timp de o săptămână.

SOFROLOGIE. Metodă bazată pe hipnoză şi pe relaxare,

utilizată în terapeutică şi pentru pregătirea naşterii.

Sofrologia este actualmente o sinteză între hipnoză,

relaxare şi imagerie mintală; ca comportă în plus anumite

aspecte provenite din psihanaliză. Medicii care o practică

o recomandă îndeosebi în dentistică şi în mica chirurgie,

unde se substituie anestezicelor. în obstetrică, ea permite

pacientei să abordeze naşterea într-o stare de concentrare

maximă a forţelor mintale şi psihice. Alte indicaţii terapeutice

sunt angoasa, unele cazuri de depresie şi de obsesie,

bolile psihosomatice, tulburările sexuale, toxicomaniile.

DESFĂŞURARE. Practicarea sofrologiei este propusă în

şedinţe individuale sau colective, animate de un medic sau

de o moaşă. în cadrul pregătirii naşterii, este de dorit ca

femeia gravidă să înceapă deprinderea metodei din a 5-a

lună de sarcină. Şedinţele debutează printr-o relaxare musculară

care permite să se atingă o stare modificată de

conştientă. Terapeutul poate folosi formula incantatorie,

ritmul, muzica. Apoi intervin sugestiile: imagini pozitive,

amintiri plăcute, proiecţii în viitor. întoarcerea la starea de

conştientă obişnuită închide şedinţa. Fiecare dintre participanţi

poate aduce o casetă cu exerciţii de preticat în fiecare

zi, precum şi o înregistrare muzicală.

SOLARIUM sau SOLAR. Instituţie de tratament al

unor afecţiuni prin helioterapie (cu lumină solară).

Tratamentul unor cazuri de psoriazis, de exemplu, se

face în solarii.

SOLUŢIE. Lichid care conţine un corp în stare dizolvată.

Unele medicamente sunt administrate sub formă de

soluţii (apoase, uleioase etc). Acestea pot fi buvabile, injectabile,

aplicabile pe piele, utilizabile sub formă de colire etc.

SOLVENT. Orice lichid care conţine una sau chiar mai

multe substanţe în formă dizolvată. SINONIM: soluţie.

SOLVIT. Substanţă conţinută sub formă dizolvată într-o

soluţie.

SOMATHORMON. Hormon secretat de antehipofiză

(lobul anterior al hipofizei, glandă situată la baza creierului),

care asigură creşterea oaselor lungi şi intervine în metabolismul

glucidelor, lipidelor şi proteinelor. SINONIME: hormon

de creştere, hormon somalotrop. în engleză, growth hormane

(GH).