567 Sindrom hemolitic Şl uremic

SINDROM BULBAR. Ansamblu de semne care traduce

o atingere a bulbului rahidian (porţiunea inferioară a

trunchiului cerebral, în continuitate cu măduva spinării).

CAUZE. Numeroase afecţiuni pot antrena un sindrom

bulbar: accident vascular cerebral, tumoră, infecţie, inflamaţie,

siringomielie (malformaţie a bulbului rahidian).

SIMPTOME ŞI SEMNE. Există, de fapt, mai multe

sindroame bulbare, care grupează diferite semne. Acestea

sunt îndeosebi:

- o hemiplegie, sau paralizie a unei jumătăţi de corp,

care scuteşte faţa (atingere a fasciculului de fibre nervoase

motrice zise piramidale);

-un sindrom cerebelos (tulburări ale echilibrului, tremurături,

mişcări dezordonate) cu tulburări ale coordonării

(atingere a pedunculului cerebelos, care leagă bulbul de

cerebel);

- o durere sau anestezie a feţei (atingere a nucleului de

substanţă cenuşie la originea nervului trigemen);

- zbârnâituri în urechi şi vertije (atingere a nervului

cohleovestibular);

-tulburări ale deglutiţiei prin paralizia faringelui (atingere

a nervului glosofaringian).

TRATAMENT. Tratamentul este cel al afecţiunii în cauză.

El este adesea limitat în caz de accident vascular şi de

malformaţie; totuşi, este posibilă o lentă regresie spontană.

SINDROM AL IMUNODEFICIENTEI DOBÂNDITE

- SIDA.

SINDROM AL OBOSELII CRONICE. • OBOSELII

CRONICE (sindrom al).

SINDROM CANALAR sau DE CANAL. Ansamblu

de manifestări neurologice legate de compresia unui nerv

într-un canal inextensibil.

FRECVENŢĂ ŞI CAUZE. Sindroamele canalare, frecvente,

sunt provocate fie de un canal prea strâmt (os

deformat printr-o fractură veche, tumoră, artroză, îngroşarea

ţesutului fibros legată de vârstă, strâmtime congenitală), fie,

mai rar, de o boală care antrenează o creştere în volum a

nervului (lepră), sau de o tenosinovită (infiamaţie a tecii

sinoviale care înconjoară o articulaţie).

DIFERITE TIPURI DE SINDROM CANALAR

• Sindromul canalului carpian, în cursul căruia nervul

median este comprimat la încheietura mâinii printr-un

ligament inelar al carpului, antrenează furnicături şi dureri

ale degetelor îndeosebi în timpul nopţii.

• Sindromul canalului tar.sian, în cursul căruia nervul sciatic

popliteu intern este comprimat sub gleznă, se traduce prin

dureri şi o înţepenire a plantei piciorului.

• Sindromul defileului cosloclavicular, în cursul căruia

plexul brahial este comprimat de către o coastă supranumerară

cervicală sau din cauza unui spaţiu prea strâmt

între muşchii scaleni, se traduce prin dureri în inelar şi auricular,

accentuate prin anumite poziţii ale braţului (ridicare,

căratul de greutăţi care fac ca umărul să coboare etc).

• Sindromul nervului suprascapular, în cursul căruia acesta

este comprimat la nivelul umărului de către ligamentul

coracoidian, provoacă dureri posterioare ale umărului cu

topirea muşchilor adiacenţi.

TRATAMENT. Acesta constă în infiltraţii cu corticosteroizi

în zona punctelor de compresie astfel încât să se diminueze

edemul nervos. în cazurile deosebit de invalidante, se poate

practica o neuroliză (intervenţie chirurgicală care constă în

eliberarea unui nerv comprimat de către ţesutul fibros) sau

secţionarea chirurgicală a canalului fibros prea strâmt.

SINDROM CEREBELOS. Asociere de tulburări ale

statului în picioare, ale mersului şi ale executării mişcărilor,

tulburări legate de o leziune a creierului mic sau a căilor

cerebeloase.

Toate afecţiunile care privesc creierul mic sau fibrele

sale de conexiune pot antrena un sindrom cerebelos: afecţiune

vasculară, tumoră, infecţie (encefalită cerebeloasă),

intoxicaţie (alcool).

SIMPTOME ŞI SEMNE. Atunci când pacientul stă în

picioare, se clatină şi este obligat să depărteze picioarele

pentru a-şi menţine echilibrul; aceste oscilaţii nu se agravează

atunci când pacientul închide ochii. El merge în

zig-zag, ca un om beat. în cursul executării unor mişcări

(de exemplu, de a prinde un obiect), gestul începe cu întârziere,

bolnavul ratează prinderea păstrându-şi direcţia şi

poate să se manifeste o tremurătură.

TRATAMENT. Tratamentul este cel al cauzei, asociat cu

kineziterapie.

SINDROM EXTRAPIRAMIDAL. - SINDROM

PARKINSONIAN.

SINDROM HEMOLITIC Şl UREMIC. Afecţiune

care asociază o atingere renală acută, o anemie şi o trombopenie

(diminuarea numărului de plachete sangvine).

SINONIM: sindromul lui Moshcowitz.

Sindromul hemolitic şi uremie priveşte mai ales copilul

mic, dar există şi la adult.

La copil, el survine, în general, la câteva zile după o

gastroenterită cu diaree sângerândă; a fost invocat rolul unei

endotoxine, verotoxina, secretată de unele suşe de colibacili.

La adult, formele fără cauze sunt cele mai frecvente; uneori

este o complicaţie a anumitor cancere, a tratamentului lor

prin chimioterapie şi, de asemenea, a infecţiei cu H.I.V.

(virusul cauzator al SIDA).

TRATAMENT ŞI DIAGNOSTIC. Tratamentul sindromului

hemolitic şi uremie vizează, în principal, îngrijirea

simptomelor sale: tratamentul insuficienţei renale prin

dializă şi al anemiei, atunci când este gravă, prin transfuzie.

SINDROM HIPERKINETIC AL COPILULUI 568

r

Tratamentul în scop curativ face actualmente apel la

medicamente inhibitoare ale funcţiilor plachetelor şi la

perfuzii de plasmă proaspătă sau la schimbări plasmatice

(procedeu de epurare a plasmei sangvine). Prognosticul,

destul de grav la adult, este mai bun la copil.

SINDROM HIPERKINETIC AL COPILULUI.

Tulburare a dezvoltării care asociază o hiperactivitate

motorie unui comportament impulsiv şi unei dereglări a

atenţiei. SINONIME: instabilitate psihomotorie, sindrom al

copilului hiperactiv.

FRECVENŢĂ Şl CAUZE. Sindromul hiperkinetic al copilului

este foarte frecvent având în vedere că afectează

aproape 3% dintre copiii de vârstă şcolară, cu o netă preponderenţă

masculină (între şase şi opt băieţi pentru o fată).

Sindromul ar fi datorat unei disfuncţii cerebrale (maturare

întârziată, legată eventual de anomalii ale metabolismului

cerebral).

SIMPTOME Şl SEMNE. Copilul afectat de acest sindrom

nu poate sta pe Ioc. El se agită fără încetare pe scaun, nu

poate sta la masă, se lansează în activităţi fizice periculoase,

cu gesturi stângace. Acasă, ca şi la şcoală, are un comportament

impulsiv şi indisciplinat, nu-şi aşteaptă nici o dată

rândul la jocuri. Trece cu rapiditate de la o activitate, pe

care o lasă neterminată, la alta, dovedindu-se incapabil să-şi

fixeze mai multă vreme atenţia şi să se concentreze asupra

unei misiuni. El este greu suportat de către anturaj din cauza

fluctuaţiilor sale de dispoziţie, a intoleranţei sale la frustrări,

a acceselor sale de mânie.

Tulburările debutează, în general, înaintea vârstei de

4 ani şi durează toată copilăria, atenuându-se adesea la

pubertate. Ele sunt însoţite în anumite cazuri de probleme

specifice ale învăţăturii ca dislexia sau disortografia.

DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT. Cu scopul de evita eşecul

şcolar şi inadaptarea socială, este necesar să se examineze

copilul cât mai devreme posibil de către o echipă

medicală specializată (pediatru, psiholog pentru copii,

ortofonist). Aceasta va evalua importanţa handicapului în

funcţie de un bilanţ global (eventuala existenţă a tulburărilor

asociate).

Tratamentul comportă măsuri psihoterapice şi educative

(terapie comportamentală, reeducare ortofonică, conversaţii

familiale), uneori prescrierea de medicamente (psihostimulante,

antidepresoare). Acest tratament poate ajuta copilul

să urmeze o şcolaritate normală.

SINDROM INFLAMATOR. Totalitate a perturbaţiilor

biologice care traduc prezenţa unei inflamaţii în organism.

CAUZE. Bolile infecţioase (infecţie respiratorie sau

urinară, endocardită, septicemie, tuberculoză etc.) reprezintă

principala cauză a sindroamelor inflamatorii. Acestea mai

pot fi provocate de un cancer, de cele mai multe ori deja

evoluat; doar cancerul de rinichi şi limfomul sunt

susceptibile să provoace o reacţie inflamatorie precoce. în

alte cazuri, aceste sindroame constituie semnul unei

conectivite ca poliartrita reumatoidă sau lupusul eritematos

diseminat, al unei boli a lui Horton, al unui mielom multiplu

sau al unei alte hemopatii.

SIMPTOME ŞI SEMNE. în unele cazuri, sindromul inflamator

se asociază cu o alterare a stării generale (astenie, j

febră, anorexie, pierdere în greutate) şi/sau cu semnele bolii

în cauză. în alte cazuri, acest sindrom poate fi descoperit

întâmplător la un pacient care nu prezintă nici un semn al

bolii.

Constatarea unui sindrom inflamator se bazează, în

principal, pe analizele sangvine. Acestea evidenţiază o creştere

a vitezei de sedimentare a hematiilor (V.S.) şi prezenţa

markerilor inflamaţiei ca proteina C reactivă fi descoperit '

întâmplător la un pacient care nu prezptoglobina unui l

sindrom inflamator se bazează în principal pe analizele

sangvine. Acestea evidenţiază o creştere a vitezei de sedimentare

(V.S.) şi prezenţa markerilor inflamaţiei ca prote- {

ina C reactivă - mai ales în cursul infecţiilor bacteriene -, I

ca haptoglobina - mai ales în cursul inflamaţiilor cronice-,

ori ca fibrinogenul şi a-2-globulina. De altfel, inflamaţiile '

cronice antrenează adesea o modificare a numărului şi

aspectului elementelor sangvine: creşterea numărului de

plachete şi de polinucleare nutrofile (varietate de globule

albe), micşorarea dimensiunilor hematiilor (globulele roşii).

DIAGNOSTIC. Acesta se pune în urma căutării cauzei

sindromului inflamator prin examene, alese în funcţie de I

interogatoriul bolnavului. Un examen fizic, cât mai complet

posibil în absenţa simptomelor sau orientat prin i

interogatoriul luat bolnavului, permite să se confirme '

diagnosticul atunci când acesta este suspectat încă de la

conversaţia cu bolnavul sau să fie orientat către investigaţii

complementare. j

TRATAMENT. Un sindrom inflamator în sine nu se |

tratează; în schimb, simptomele sindromului pot fi îngrijite, I

atunci când devin deranjante (dureri, redori articulare, I

febră), cu antiinflamatoare. |

i

SINDROM INTERMENSTRUAL. Durere pelviană

care survine în momentul ovulaţiei. SINONIM: sindrom

ovulator. •

Acest sindrom rar şi benign, durează în medie 2 până I

la 4 ore şi este însoţit uneori de o sângerare minimă. Aceasta

corespunde ruperii unui folicul ovarian şi eliberării ovulului,

care va fi apoi captat de către franjele unei trompe

uterine. Luarea de analgezice sau de antispasmodice permite

atenuarea durerii. '

I

SINDROM INTESTINAL AL HOMOSEXUALI- !

LOR. Totalitate a tulburărilor intestinale care survin la

homosexualii masculini cu parteneri multipli. în engleză:

gay bowel. j

Sindromul intestinal al homosexualilor are ca ori- i

gine o infecţie cu diferite bacterii (salmonelle, shigelle, I