649 Sclerodermie

pulpos - partea centrală, semilichidă, a unui disc intervertebral

prin injectarea unei enzime vegetale, papaina) sau

chirurgical. Alte tipuri de sciatică sunt tratate prin radioterapie

sau chimioterapie în caz de tumoră osoasă malignă

a rachisului lombar, ablaţia tumorii în caz de neurinom sau

de tumoră a micului bazin, antibiotice în caz de spondilodiscită.

-» NERV SCIATIC.

SCIBALE. Materii fecale de mărime mică, rotunde şi

uscate (ca cele ale caprinelor şi ovinelor).

Emisia de scibale este un simplu semn de constipaţie.

Ea nu indică o stare anormală şi nu necesită nici un

tratament.

SCINTIGRAFIE. Tehnică de imagerie medicală bazată

pe detectarea radiaţiilor emise de o substanţă radioactivă

(radioelement) introdusă în organism, prezentând o afinitate

deosebită pentru un organ sau un ţesut. SINONIME:

cartografie izotopică, explorare radioizotopică.

INDICAŢII. Scintigrafia permite să se deceleze numeroase

afecţiuni care ating atât structura, cât şi funcţionarea organelor,

şi unele procese patologice: inflamaţie, infecţie,

sângerare, tumoră.

TEHNICĂ. Principiul scintigrafiei constă în a administra

pacientului o substanţă activă care se fixează electiv pe

organul sau pe ţesutul respectiv ce trebuie explorat.

O cameră specială (cameră cu scintilaţie sau gamma-cameră)

înregistrează în continuare radiaţia emisă de organul

sau de ţesutul respectiv. Imaginea regiunii explorate este

atunci obţinută pe ecranul ordinatorului cu care este dotată

gamma-camera. înregistrând succesiunea în timp a mai

multor imagini, este posibil să se vizualizeze o transformare,

o evoluţie, o mişcare.

PREGĂTIRE ŞI DESFĂŞURARE. în general, nu este

necesară nici o pregătire. Examenele care trebuie efectuate

âjeun (pe nemâncate) sunt rare. Produsele sunt injectate

în cantitate foarte mică, de cele mai multe ori într-o venă

a braţului. Anumite examene sunt realizate după inhalarea

sau după ingestia unui trasor radioactiv, care mai poate -

în cazuri rare (examenul vezicii- să fie introdus cu ajutorul

unei sonde. Pacientul stă aşezat sau lungit pe un pat de

examinare; gamma-camera este plasată în faţa regiunii de

studiat sau se roteşte în jurul pacientului ca un scaner

(tomoscintigrafie).

CONTRAINDICAŢII. Doza de radiaţii primită de pacient

este foarte mică, comparabilă cu cea a unei radiografii a

plămânilor, şi nu creşte cu numărul de clişee realizate.

Cantităţile de radioelement injectate sunt întotdeauna

minime şi adaptate fiecărui pacient; în plus, radioelementele

alese au o durată de viaţă foarte scurtă. Sarcina şi perioada

de alăptare sunt în mod obişnuit singurele împrejurări în

care se iau precauţii deosebite.

EFECTE SECUNDARE. Produsul nu antrenează nici o

alergie, somnolenţă sau stare de rău. Pacientul poate să-şi

reia toate activităţile imediat după efectuarea examenului.

PERSPECTIVE. O nouă aplicaţie a scintigrafiei, imunoscintigrafia,

constă în a administra pacientului un anticorp

specific marcat radioactiv. Acesta se fixează în organism

pe moleculele caracteristice anomaliilor legate de anumite

boli, în particular de unele tipuri de cancer.

SCLERĂ. -> SCLEROTICĂ.

SCLEREDEM. Afecţiune cutanată rară, caracterizată prin

infiltraţia pielii cu o substanţă mucopolizaharidică, traducându-

se prin edeme groase şi lemnoase (având consistenţa

lemnului).

• La copil si la adolescent, scleredemul apare la 4 până la

6 săptămâni după o infecţie bacteriană cu un streptococ;

el debutează cu ceafa şi pe gât şi se întinde ca o pată de

ulei pe spate şi pe membre, apoi regresează în câteva luni,

chiar într-un an. Tratamentul constă în administrarea de

antibiotice (peniciline) în doză mare şi/sau de corticosteroizi.

• La adultul diabetic, placa debutează pe ceafă, apoi se

întinde treptat spre extremităţi. Se impune îmbunătăţirea

controlului diabetului.

SCLERITA. Inflamaţie a scleroticii, tunica externă a

globului ocular care formează albul ochiului.

O astfel de afecţiune poate surveni în cursul unei boli

de sistem (sarcoidoză, poliartrită reumatoidă, de exemplu)

sau poate constitui o manifestare alergică.

SCLERODERMIE. Boală autoimună caracterizată

printr-o scleroză progresivă a dermului şi, în unele cazuri,

a viscerelor.

Sclerodermia este o boală rară, a cărei cauză este încă

necunoscută.

Sclerodermie localizată. Este o scleroză care atinge

esenţialmente dermul, în anumite cazuri ţesuturile

subiacente (aponevroze şi muşchi).

DIFERITE TIPURI DE SCLERODERMIE LOCALIZATĂ.

Această afecţiune poate lua aspecte variate,

• Sclerodermia in benzi sau striata formează benzi bine

limitate de ţesut scleros, tare şi indurat, de un alb sidefiu

limitat de o fină margine liliachie, benzi care sunt amplasate

mai ales pe membre, pe faţă şi pe pielea capului.

• Sclerodermia în picătură sau gutata se traduce prin mici

elemente rotunjite, de un alb sidefiu, care afectează mai ales

ceafa, gâtul, umerii şi partea de sus a toracelui.

• Sclerodermia în plăci formează plăci cutanate, numite

morfee, de culoare şi de consistenţă identice cu cele ale

leziunilor de sclerodermie în benzi. Plăcile pot persista timp

de mai mulţi ani.

SCLEROMALACIE 550

TRATAMENT. Acesta este destul de puţin eficace, se

folosesc corticosteroizi locali sau tratamente pe cale generală

vizând lupta împotriva sclerozei (vitamină E, extracte

de ulei de avocado, corticosteroizi în formele extensive).

O reeducare activă (kineziterapie) este necesară în caz de

sechele funcţionale (retracţii musculare, întârziere de

creştere) ocazionate de leziunile aponevrotice şi musculare.

Sclerodermia sistemică. Ea asociază semnelor cutanate

variabile, dar caracterizate toate printr-o îngroşare indurată

a tegumentului, manifestări viscerale multiple.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Prima manifestare este aproape

întotdeauna un sindrom al lui Raynaud: pe vreme rece,

vasele sangvine care irigă degetele se contractă brusc;

degetele devin albe ca marmura, apoi violete, înainte de a

reveni la culoarea lor normală. Evoluţia se face apoi către

două forme diferite, forma limitată sau forma difuză.

• Forma limitata asociază sindromului lui Raynaud una sau

mai multe alte anomalii: sclerodactilia (sclerodermia degetelor)

- pielea devine netedă, rigidă, imposibil de ciupit,

degetele iau o formă efilată şi se rigidizează treptat în flexic

ireductibilă; pe faţă, pe mâini şi pe picioare sunt amplasate

telangiectazii (dilatări ale micilor vase sangvine cutanate);

calcinoza apare la nivelul mâinilor şi picioarelor (mici mase

dermice calcificate care favorizează ulceraţia pielii

subiacente); o atingere motorie a esofagului, confirmata prin

manometrie esofagiană, alterează motricitatea acestui

organ şi antrenează o disfagie (jenă la înghiţit). Ansamblul

acestor tulburări este denumit uneori C.R.E.S.T.-sindrom

(abreviere anglo-saxonă de la calcinoza, Raynaud, atingere

esofagiană, sclerodactilie, telangiectazie). Prognosticul este

destul de favorabil, dar este posibilă o trecere spre forma

difuză.

• Forma difuza se caracterizează prin extinderea sclerodermiei

la unul sau mai multe viscere, în principal rinichii,

ceea ce antrenează în două cazuri din trei o hipertensiune

arterială cu prognostic sever. Această formă atinge şi pericardul

şi, mai rar, miocardul, plămânii (fibroză interstiţială

care stânjeneşte respiraţia) şi tubul digestiv, cu esofagită

şi malabsorbţie a alimentelor. Această formă este gravă, dar

evoluţia sa poate să se stabilizeze după câţiva ani.

TRATAMENT. Acesta este,în principal, cel al simptomelor

şi în consecinţă adaptat fiecărui caz: inhibitori calcici

împotriva sindromului Raynaud şi a sclerodactiliei; inhibitori

ai enzimei de conversie împotriva hipertensiunii;

regim alimentar adaptat, pansamente digestive, antihistaminice

sau cure de antibiotice (tetracicline) împotriva

tulburărilor digestive.

Independent de simptome, sunt prescrişi corticosteroizii

pe durate îndelungate. Acest tratament are o oarecare

eficacitate, dar parţială şi variabilă de la un bolnav la altul.

Numeroase alte substanţe pot fi prescrise, îndeosebi

D-penicilamina şi colchicina.

SCLEROMALACIE. Subţiere treptată şi nedureroasă

a scleroticii, tunica externă a globului ocular care formează

albul ochiului.

SCLEROTICĂ. Membrană fibroasă albicioasă, foarte

rezistentă, care înveleşte ochiul aproape pe toată suprafaţa

sa. SINONIM: sdera.

Groasă de lmm, sclerotica, denumită în mod obişnuit

albul ochiului, se prelungeşte în faţă cu corneea, transparentă

şi de formă mai bombată.

PATOLOGIE. în afara traumatismelor, sclerotica poate fi

sediul afecţiunilor degenerative (scleromalacie) şi mai ales

inflamatorii (sclerită).

SCLEROZĂ. -> FIBROZĂ.

SCLEROZĂ COMBINATĂ A MĂDUVEI. Atingere

simultană, în măduva spinării, a două zone de substanţă

albă, cordonul posterior (fasciculul care vehiculează sensibilitatea

proprioceptivă sau profundă |muşchi, tendoane,

oase, articulaţii]) şi cordonul lateral (care conţine fasciculul

piramidal care vehiculează motricitatea).

CAUZE. Scleroza combinată a măduvei poate fi secundară

unei carenţe în vitamina B12 - este o complicaţie posibilă

a bolii lui Biemer netratate - sau unei degenerescente

spinocerebeloase, întâlnită îndeosebi în cursul bolii lui

Friedrich (boală degenerativă a măduvei spinării).

SIMPTOME ŞI TRATAMENT. Scleroza combinată antrenează

tulburări mixte (sau combinate), în particular tulburări

ale sensibilităţii profunde asociate cu contracţii

musculare involuntare. Aceste tulburări afectează mai ales

membrele inferioare şi se traduc, îndeosebi, printr-un mers

ataxospasmodic (mişcări bruşte de marionetă dezarticulată).

în caz de scleroză combinată prin carenţa în vitamină

Bl2, injecţii cu această vitamină fac să dispară toate

tulburările dacă aceste injecţii sunt făcute precoce. Scleroza

combinată cauzată de o degenerescentă spinocerebeloasă

evoluează lent spre imobilizarea bolnavului.

SCLEROZĂ LATERALĂ AMIOTROFICĂ.

-• CHARCOT (boală a lui).

SCLEROZĂ ÎN PLĂCI. Boală demielinizantă (care

antrenează dispariţia mielinei, substanţa lipidică ce înconjoară

fibrele nervoase ale substanţei albe) a sistemului

nervos central, traducându-se printr-o scleroză (întărire

provocată de o depunere anormală de ţesut conjunctiv),

apărând sub forma de plăci, a substanţei albe.

Scleroza în plăci atinge, în principal, adulţii tineri de

ambele sexe cu predominanţă feminină (60% dintre cazuri).

CAUZE. Acestea nu sunt cunoscute cu certitudine, dar

intervenţia unită a mai multor factori este probabilă. Se

crede că este vorba de o boală autoimună (sistemul imunitar

al organismului ar ataca mielina ca şi cum aceasta ar fi un