529 Rozacee

• Rinoscopia posterioară se practică cu ajutorul oglinzii

lui Clar (mică oglindă înclinată în sus şi montată pe un

mâner). Medicul împinge uşor oglinda până în fundul

gâtlejului şi priveşte imaginea cavumului (partea faringelui

situată în spatele foselor nazale sau nazofaringe, cum se mai

numeşte) şi coanele (orificiile posterioare ale foselor nazale).

Dacă rezultatele obţinute prin aceste două examene se

dovedesc insuficiente, medicul poate să le completeze cu

o rinofibroscopie.

RINOVIRUS. Virus cu A.R.N. din familia Picornaviridae,

agent al guturaiului, sau corizei, şi al unor atingeri

respiratorii benigne.

RITMULUI (tulburare a).-> ARITMIE CARDIACĂ.

RIZARTROZĂ. Artroză localizată la rădăcina unui deget

sau a unui membru.

în practică, termenul de rizartroză este rezervat artrozei

policelui. Ea se manifestă prin dureri şi chiar printr-o rcdoare,

atunci când ajunge la un stadiu avansat, prin deformaţii

(police în formă de Z).

Tratamentul rizartrozei este esenţialmente local (atelă,

infiltraţii cu corticosteroizi, fizioterapie) şi uneori, dacă

afecţiunea rămâne dureroasă, chirurgical, prin artroplastie

sau artrodeză (sudura chirurgicală a unei articulaţii).

ROLANDO (scizură a lui). Şanţ profund al cortexului

cerebral, situat la suprafaţa fiecăreia din emisferele cerebrale,

separând lobul frontal de lobul parietal.

ROMBENCEFAL. Partea inferioară a trunchiului cerebral.

SINONIM: creier posterior.

Termenul rombencefal este uneori folosit pentru a

desemna ansamblul format de bulbul rahidian, situat deasupra

măduvei spinării, protuberanta inelară (deasupra bulbului)

şi creierul mic (în spatele bulbului şi al protuberantei).

RORSCHACH (test al lui). Test psihologic de explorare

a personalităţii bazat pe interpretarea desenelor care seamănă

cu petele de cerneală, subiectul fiind invitat să se

exprime dând curs liber asociaţiilor sale de idei.

ROSEOLĂ sau ROZEOLĂ. Erupţie cutanată de pete

roz.

Rozeola este un semn observat în cursul diferitelor boli

itlfecţioase provocate de bacterii, ca sifilisul şi febra tifoidă,

de virusuri, ca rozeola infantilă şi SIDA; o altă cauză

posibilă este o intoxicaţie cu un medicament; în acest ultim

caz, erupţia se asociază cu un prurit (mâncărimi).

Rozeola constă în mici pete plane, rotunde, de cele mai

multe ori fiind atât de slab colorate încât sunt abia vizibile.

Tratamentul este cel al cauzei. Erupţia dispare spontan

într-un interval variabil (de la câteva zile la mai multe luni)

după boala care a provocat-o.

ROSEOLĂ sau ROZEOLĂ INFANTILĂ. -> EXANTEM

SUBIT.

ROTAVIRUS. Virus cu A.R.N. din familia Reoviridae,

responsabil de gastroenterite infecţioase benigne la copii.

ROTULĂ. Os de formă triunghiulară, care participă la

constituirea scheletului părţii anterioare a genunchiului şi

permite mişcările de flexie-extensie ale articulaţiei acestuia.

STRUCTURĂ. Rotula este un os de suprafaţă, palpabil sub

piele. Situată între tendonul cvadricepsului, în partea de sus,

care o menţine pe loc, şi tendonul rotulian în partea de jos,

care o leagă de tibie, rotula se articulează în spate cu

extremitatea inferioară a femurului (trohleea) pentru a forma

articulaţia fcmuropatelară.

PATOLOGIE ŞI TRAUMATOLOGIE

• Sindromul femuropatelar, frecvent, este un semn al

atingerii cartilaginoa.se a rotulei. Genunchiul este atunci

dureros, mai ales în cazul flexiei prelungite şi în cursul

coborârii scărilor. Tratamentul constă de cele mai multe ori

în reeducare.

• Fracturile rotulei sunt frecvente la adult, mai ales consecutive

unui şoc direct. Genunchiul este atunci dureros şi

umflat din cauza hemartrozei (efuziune sangvină în articulaţie).

Dacă cele două fragmente osoase nu sunt deplasate,

este suficientă o imobilizare gipsată; în caz contrar,

se impune o osteosinteză (în general un serclaj). Imobilizarea

durează 6 săptămâni, în timpul cărora pacientul poate

merge ajutându-se de cârje şi purtând o atelă destinată să-i

menţină genunchiul în extensie. Principalele sechele ale unei

fracturi de rotula sunt artroza şi sindromul femuropatelar.

ROZACEE. Boală cutanată a feţei care asociază un eritem

(înroşire a pielii), o cuperoză şi papulopustule (ridicaturi

ale epidermului conţinând un lichid purulent).

Rozaceea, numită uneori acnee rozacee, afectează mai

ales femeile de vârste cuprinse între 30 şi 50 ani. Ea poate

interveni din mai multe cauze: factor circulator local, endocrin,

digestiv, nervos sau de mediu.

TRATAMENT. Acesta asociază îngrijiri locale şi generale.

• îngrijirile locale constau în curăţirea pielii cu produse

blânde, în pulverizaţii cu apă minerală, în aplicaţii de

antiseptice puţin iritante sau de antiparazitare locale

(metronidazol) şi în protecţia faţă de soare (cremă de tip

ecran total) şi de frig (cremă grasă).

• Tratamentul general, adesea indispensabil, se bazează pe

administrarea de antibiotice din grupa tetraciclinelor. în caz

de eşec, s-a recurs uneori la antiparazitare imidazolate

(metronidazol), chiar şi la derivaţi de vitamină A (izotretinoină,

absolut interzisă în caz de sarcină).

Mai sunt posibile şi alte tratamente: medicamente

anxiolitice sau antihistaminice, corectarea unui eventual

dezechilibru alimentar, cure termale, psihoterapie.

RUBEOLA 530

RUBEOLĂ. Boală eruptivă contagioasă provocată de un

virus cu A.R.N. din genul Rubivirusurilor (familia

Togaviridae), afectând mai ales copiii şi adolescenţii.

Rubeola face ravagii în mod cvasipermanent iarna şi

primăvara în Europa, sub forma unor epidemii.

CONTAMINARE. Virusul rubeolei trăieşte exclusiv în

organismul uman. El pătrunde în organism pe căile respiratorii.

Boala este foarte contagioasă în timpul primelor zile

care preced apariţia semnelor şi în timpul duratei acestora.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Incubaţia silenţioasă a virusului

(fără semne aparente) durează aproximativ două săptămâni.

Perioada de invazie (declanşarea bolii), lungă de aproximativ

două zile, se semnalează printr-o febră uşoară şi o

umflare a ganglionilor limfatici ai gâtului; ea poate rămâne

total inaparentă. O erupţie cutanată maculopapuloasă (mici

pete roz uşor ridicate) succede acestei faze. Ea începe cu

faţa, se întinde apoi la întregul corp, îndeosebi pe torace

şi la membrele superioare, şi poate lua un aspect scarlatiniform

(piele în întregime roşie). Erupţia se asociază

uneori cu o uşoară angină. Aceste semne dispar după trei

zile. Formele atipice ale bolii (absenţa erupţiei cutanate)

sunt actualmente cele mai frecvente.

COMPLICAŢII. La adolescent sau la adult, rubeola poate

fi mai gravă decât la copil şi poate antrena dureri de cap,

o febră şi o poliartrită (inflamaţii ale mai multor articulaţii),

regresând în vreo zece zile. O purpură trombopenică (afecţiune

caracterizată prin apariţia de hematoame punctiforme)

sau o meningoencefalită sunt, de asemenea, posibile.

TRATAMENT. Nu există un tratament al bolii; pot fi administrate

medicamente în caz de febră (paracetamol). Rubeola

nu poate surveni şi a doua oară, infecţia cu virus conferind

o imunitate completă şi durabilă.

PREVENIRE. în principal, aceasta constă în vaccinare.

Vaccinul este de cele mai multe ori asociat cu cel al rujeolei

şi al oreionului (vaccinul R.O.R.) şi este administrat pe la

vârsta de 15 luni. El mai este preconizat pentru imunizarea

adolescenţilor neimunizaţi prin boală.

RUBEOLA ŞI FEMEIA GRAVIDĂ. La femeia gravidă

neimunizată, o rubeola care survine în primele patru luni

ale sarcinii poate sta la originea malformaţiilor congenitale

sau a unei fetopatii evolutive. Aceasta traduce infecţia organelor

deja formate, infecţie difuză şi masivă care persistă

şi după naştere. Dacă fetopatia poate regresa, nu tot aşa stau

lucrurile cu malformaţiile care, din nefericire, sunt

definitive.

Fătul este contaminat prin intermediul trofoblastului,

apoi al placentei. Malformaţiile privesc ochii (cataractă,

microftalmie), sistemul auditiv (surditate), sistemul

cardiorespirator (persistenţă a canalului arterial, stenoză

pulmonară) sau sistemul nervos (microcefalie, întârziere

mintală). Aceste anomalii nu sunt decelate întotdeauna la

naştere şi pot deci să se manifeste după naştere, ceea ce

justifică o supraveghere în timpul primilor ani de viaţă.

Rubeola evolutivă antrenează o întârziere a creşterii intrauterine,

cu greutate mică la naştere şi dificultăţi de dezvoltare

ulterioară, sau o atingere poliviscerală. O rubeola

diagnosticată în primul trimestru de sarcină permite să se

aibă în vedere un avort terapeutic dacă lucrul acesta e pus

în evidenţă, realizând o puncţie de sânge fetal.

Cercetarea infecţiei cu virusul rubeolei, prin reacţie

serologică, trebuie să fie efectuată la toate femeile gravide

neimunizate. Testarea se face lunar în primele patru luni

de sarcină. în plus, femeia gravidă trebuie să evite orice

contact cu persoanele contagioase - în particular cu copiii.

Se poate practica o imunizare pasivă (injectarea intramusculară

de imunoglobuline) la femeia gravidă neimunizată

care a fost în contact cu o persoană atinsă de rubeola;

totuşi, această imunizare nu este eficace decât dacă ea este

practicată în primele 48 de ore care urmează contactului.

RUJEOLĂ. Boală eruptivă contagioasă care afectează

mai ales copiii, fiind provocată de un virus din genul

Paramixovirusurilor.

Rujeola este o boală infecţioasă a copilăriei, bântuind

cvasipermanent şi dând adesea naştere la epidemii. Acestea

sunt mortale mai ales în ţările ale căror populaţii suferă de

malnutriţie. în Africa tropicală, de exemplu, rujeola este

una dintre principalele cauze de mortalitate la copiii sub

4 ani.

CAUZE. Virusul rujeolei trăieşte exclusiv în organismul

omului: el se transmite în mod direct, pătrunzând în organism

pe căile respiratorii sau prin ochi (conjunctivă), în

cursul tusei sau strănutului unui subiect bolnav de rujeola.

Este o boală foarte contagioasă în timpul perioadei de

incubaţie (instalarea virusului în organism), care durează

aproximativ 10 zile, şi în timpul perioadei de invazie

(declanşarea bolii) cu o durată de 4 zile.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Boala se declanşează brusc

printr-o febră ridicată, o rinită (inflamaţie a mucoasei foselor

nazale) şi o conjunctivită (inflamaţia conjunctivei) cu scurgere

(catar oculonazal) şi tuse. Faţa este buhăită; interiorul

gurii este sediul unui exantem (erupţie mucoasă) caracteristic

bolii şi denumit semnul lui Koplik (apariţia de puncte

albicioase pe faţa internă a obrajilor). Acestor semne le

urmează o erupţie cutanată de macule roşii, care debutează

pe faţă şi se întinde rapid la întregul corp. Maculele pot

conflua în mari plăci roşii. Febra şi erupţia regresează în

mai puţin de o săptămână, dar tuşea poate persista una până

la două săptămâni.

COMPLICAŢII. Cele mai frecvente sunt suprainfecţiile

respiratorii: rinita purulentă, laringita, faringita, otita sau

bronşita. La bolnavii cu sistem imunitar slăbit poate surveni

o pneumonie interstiţială - ori bronşită capilară - cu

prognostic foarte sever. Mai sunt posibile şi complicaţii

neurologice (encefalită), dar sunt rare. Ele pot debuta în

primele zile ale erupţiei sau mai târziu şi pot lăsa sechele

neuropsihice. îmbolnăvirea de rujeola a unei femei gravide