- •11 Acnee
- •15 Adenopate
- •17 Afakie
- •21 Alcool etilic
- •23 Alexie
- •25 Alimentaţie parenterală
- •27 Alzheimer
- •29 Amibiazâ
- •31 Amniotic
- •33 Androgen
- •37 Angină
- •39 Angiografie oculară
- •41 Anhidroză
- •45 Antiepileptic
- •49 Anus artificial
- •51 Apendice
- •53 Arahnoidita
- •57 Artrită
- •59 Artroză
- •61 Asialie
- •63 Astm
- •65 Atetoză
- •69 Avort
- •81 Bloc de ramură
- •83 Boli transmise prin animale
- •85 Botulism
- •87 Bronhiilor
- •89 Bronşiolită
- •91 Bula dermatologica
- •93 Bywaters
- •95 Calviţie
- •97 Cancer
- •101 Carie
- •109 Centură ortopedică
- •111 Cheag
- •113 Chimioterapie anticanceroasă
- •115 Chlamydia
- •117 Cilindrom
- •119 Cistită
- •Intoxicaţiile alimentare cauzate de ciuperci. În caz
- •125 Colagen
- •127 Colesterol
- •139 Contraindicate
- •143 Coroidită
- •146 Corticosteroid
- •147 Coxa plana
- •140 Creierului
- •153 Cryptococozâ
- •165 Depozit urinar
- •181 Dinte
- •183 Disecţie aortică
- •185 Dismenoree
- •187 Distonie
- •191 Drepanocitoza
- •197 Eczemă
- •201 Electromiografie
- •211 Epicondilită
- •213 Epiglotă
- •215 Epitrohlee
- •221 Esofagită
- •223 Etmoidită
- •227 Extrasistolă
- •241 Fier
- •247 Fosfenă
- •249 Fractură
- •251 Fruct
- •257 Geamăn
- •Interior.
- •265 Glosodinie
- •267 Gonococie
- •277 Hartnup
- •279 Hemiplegie
- •281 Hemoglobinopatie
- •287 Hernie diafragmatică
- •I femeile.
- •299 Hipoparatiroidie
- •301 Hipotiroidie
- •303 Histerografie
- •307 Hormon
- •311 Impedanţometrie
- •Imagerie prin rezonanţă magnetică.
- •Impetigo 312
- •313 Imunodeficienţă
- •Imunodepresor 314
- •Incompatibilitate rhesus
- •Incompatibilitate transfuzionala 316
- •Incompatibilitate transfuzionala.
- •317 Infarct miocardic
- •Infirmier 320
- •Inhibitor calcic 322
- •Insuficienţă arterială mezentericâ.
- •Insulina
- •Insuficienţă suprarenală cronică.
- •Insulinom 330
- •333 Intoxicaţie
- •Intoxicaţie alimentara
- •Intoxicaţie alimentara. - toxiinfecţie
- •Invaginaţia intestinală la copilul mare şi la adult.
- •343 Înţepătura
- •347 Keratocon
- •353 Lapte pentru sugar
- •355 Laringospasm
- •361 Leucemie
- •369 Litiază
- •373 Lupus eritematos diseminat
- •379 Mamoplastie
- •385 Medicament
- •389 Melanoza
- •391 Meningită
- •397 Microb
- •401 Minamata
- •405 Mixedem
- •409 Motricitate
- •I copilului.
- •I Nefritele provocate de o atingere a ţesutului interstiţial
- •421 Neuroleptic
- •427 Numărarea formulei sangvine
- •433 Ombilic
- •439 Osteomielita
- •443 Ovulaţie
- •447 Paniculita
- •448 Paralizie faciala
- •451 Parodontoliză
- •453 Pediculicid
- •455 Penisului
- •457 Periartrită a umărului
- •469 Perleş
- •467 Placentă
- •473 Police
- •475 Poliomielită anterioara acută
- •477 Porfire
- •479 Potenţialelor evocate
- •481 Preparate farmaceutică
- •485 Procreaţie asistată medical
- •487 Prolaps genital
- •491 Proteză
- •495 Psihoză
- •Variaţiile în apariţia primelor scurgeri menstruale.
- •501 Purpura
- •507 Radiografie toracică
- •509 Radioterapie
- •513 Recklnghausen
- •515 Rectului
- •517 Regim
- •529 Rozacee
- •531 Ruptură tendinoasă
- •533 Salivă
- •537 Sarcina
- •539 Sarcom
- •545 Scabie
- •547 Schizofrenie
- •649 Sclerodermie
- •551 Scorbut
- •553 Senilitate
- •557 Sforăit
- •559 Sida
- •563 Sifilis
- •567 Sindrom hemolitic Şl uremic
- •569 Sindrom mononucleozic
- •571 Sindrom restrictiv
- •579 Sistem nervos
- •581 Somn
- •583 Spasm în flexie
- •585 Spermogramă
- •591 Stenoză murală
- •593 Sterilitate
- •595 Still
- •611 Talasemie
- •613 Tatuaj
- •615 Tenosinovită
- •619 Test de acuitate vizuala
- •625 Timp de sângerare
- •627 Tiroidian
- •631 Toxicomane
- •633 Toxoplasmoza
- •635 Trahom
- •637 Transsexualism
- •641 Tricomonaza
- •643 Trisomie 21
- •645 Tromboză
- •647 Tuberculoză
- •653 Ultrasunet
- •655 Unghie
- •663 Uter
- •Vaccina 668
- •669 Vaginitâ
- •Vaginal, -ă. Relativ la vagin.
- •Vagotomie 670
- •671 Vaquez
- •Varice ale membrelor inferioare 672
- •Vascularită 674
- •Vascularită. - angeită.
- •Vasopresină. -» antidiuretic (hormon).
- •675 Vâscozitate
- •Vater (ampulă a lui) sau papilla duodeni
- •Vdrl 676
- •Vegetaţii (operaţie de). -• adenoidectomie.
- •Ventilaţie asistată 678
- •679 Vertebră
- •Vertebroterapie 680
- •Vertebroterapie. - chiropractie.
- •681 Vezică
- •Vezică 682
- •Vezică (cancer de). Ti imoră malignă care se dezvoltă
- •683 Viol
- •Viperă 684
- •Viperă. - venin.
- •685 Vitamina
- •Virus al imunodeficienţei umane.
- •Vitamină a 686
- •Vitamină b3. - vitamina pp.
- •687 Vitamina b12
- •Vitamină c 688
- •Vitamină pp
- •Vitamina h. - vitamina b8.
- •681 Voma
- •Volum expirator maxim pe secundă.
- •Vomă a sugarului 682
- •Xantomatoză 700
- •Xenogrefă. -* heterogrefă.
- •701 X fragil
- •705 Zollinger-ellison
45 Antiepileptic
INDICAŢII. Anticoagulantele sunt indicate pentru prevenirea
şi tratarea trombozelor (formarea de cheaguri)
vaselor sangvine şi a complicaţiei lor principale, embolia
(migrarea unui fragment de cheag care astupă un vas). Ele
sunt prescrise în bolile şi în situaţiile următoare: flebită
(tromboză venoasă) şi embolie pulmonară; tromboză şi
embolie arteriale; intervenţie chirurgicală; imobilizarea
membrului inferior (în gips sau imobilizare prelungită la
pat); unele boli cardiace (infarct, valve artificiale).
Heparina, prescrisă în primul rând în cazurile acute, este
înlocuită cu antivitaminele K dacă tratamentul trebuie să
se prelungească.
SUPRAVEGHERE. Examenele sangvine sunt indispensabile,
cu excepţia cazurilor de tratamente preventive cu
heparina, ale cărei doze sunt adesea foarte mici. Coagularea
trebuie să fie suficient modificată, dar nu excesiv (riscul
hemoragiilor).
EFECTE NEDORITE. Supradozarea provoacă hemoragii
(ale gingiilor, ale căilor digestive sau urinare etc.) şi
formarea de hematoame. Acest risc este crescut dacă există
deja o leziune (ulcer al stomacului), dacă pacientul ia
aspirină sau antiinflamatoare. Trebuie să fie evitate injecţiile
intramusculare. Sângerările puţin abundente nu
justifică, în general, decât o diminuare a dozei. Pe de altă
parte, antivitaminele K pot provoca malformaţii fetale şi
sunt deci contraindicate la femeia însărcinată.
ANTICOLINERGIC. Substanţă care inhibă acţiunea
acetilcolinei (neurotransmiţătorul sistemului parasimpatic)
în sistemul nervos vegetativ. SINONIM: parasimpalolhic.
ANTICORP. Proteină a serului sangvin secretată de către
limfocitele B (globulele albe care intervin în imunitate) ca
reacţie la introducerea unei substanţe străine (antigen) în
organism. SINONIM: imunoglobulină.
în principal, antigenul poate fi un virus, o bacterie, un
parazit, un venin, un vaccin, o celulă canceroasă.
Ca urmare a unei dereglări a sistemului imunitar,
anticorpii pot să se întoarcă împotriva celulelor organismului
care îi produce. Astfel de anticorpi sunt denumiţi autoanticorpi;
ei sunt răspunzători de bolile autoimune ca
lupusul eritematos diseminat sau ca boala lui Biermer.
-» IMUNOGLOBULINĂ.
ANTICORP ANTINUCLEAR. Autoanticorp faţă de
unul sau mai multe elemente ale nucleului celulelor
organismului care îi produce.
ANTICORP ANTITIROIDIAN. Anticorp capabil să
se fixeze pe anumiţi constituenţi ai celulelor glandei tiroide.
ANTICORP MONOCLONAL. Anticorp produs de
către o clonă de celule (un grup de celule identice cu
eelula-mamă din care s-au dezvoltat) şi utilizat în scopuri
de diagnostic şi terapeutice.
ANTIDEPRESIV. Medicament utilizat în tratamentul
depresiei.
Antidepresivele clasice sunt fie triciclice (amitriptilină,
amoxapină etc), fie inhibitori ai monoaminoxidazei, sau
I.M.A.O. (nialamida, iproniazida etc), dar numeroase alte
produse nu aparţin acestor grupe (trazodona, maprotilina
etc). Administrarea se face pe cale orală, în afara cazurilor
severe (cale intramusculară sau perfuzie intra venoasă).
Tratamentul nu-şi face simţit efectul decât după câteva zile
sau după câteva săptămâni şi trebuie uneori să fie urmat
timp de mai multe luni. Există totuşi întotdeauna un risc
de trezire a anxietăţii, risc care justifică o supraveghere
îndeaproape şi un tratament individualizat.
EFECTE NEDORITE. Inhibitorii de monoaminoxidază
trebuie să fie însoţiţi de un regim alimentar strict: trebuie
evitate alimentele şi băuturile care conţin tiramină (brânză,
vin roşu), căci acestea riscă să provoace o creştere importantă
a tensiunii arteriale. Anumite medicamente pot
produce acelaşi efect. Pe de altă parte, majoritatea antidepresivelor
antrenează uneori o uscăciune bucală, o vedere
înceţoşată, vertije, o somnolenţă, o constipaţie şi o durere
la micţiune.
ANTIDIABETIC. -> HIPOGLICEMIANT.
ANTIDIURETIC (hormon). Hormon care favorizează
absorbţia apei. SINONIM: vasopresina.
Deficitul în hormon antidiuretic este responsabil de un
diabet insipid, afecţiune caracterizată printr-o poliurie
(emisie de mari cantităţi de urină) şi o polidipsie (sete
intensă şi imperioasă). Hipersecreţia inadecvată de hormon
antidiuretic, sau sindromul Iui Schwartz-Bartter, se caracterizează
printr-o scădere a nivelului sodiului în sânge şi
prin reducerea cantităţii de urină.
ANTIDOT. Contraotravă specifică a unui produs toxic,
utilizată în caz de intoxicaţie în completarea unui tratament
simptomatic. -> INTOXICAŢIE.
ANTIEPILEPTIC. Medicament utilizat în tratamentul
epilepsiei.
Antiepilepticele, prescrise pe cale orală sau injectabilă,
previn în mare parte apariţia de noi crize la epileptici. Prizele
de medicamente antiepileptice trebuie să fie zilnice,
întotdeauna Ia aceleaşi ore, fără întrerupere. Oprirea tratamentului,
atunci când este hotărâtă, trebuie să se facă
întotdeauna sub supraveghere medicală strictă, căci poate
provoca o stare de rău (crize succesive). Antiepilepticele
au numeroase interacţiuni nedorite, atât între ele, cât şi cu
alte medicamente. Asocierea mai multor antiepileptice este
evitată, în general, cu scopul de a împiedica acumularea
efectelor nedorite şi de a limita interacţiunile medicamentoase,
dar există cazuri în care ea este absolut necesară.
ANTIESTROGEN 46
ANTIESTROGEN. Medicament care se opune acţiunii
estrogenilor (hormoni feminini secretaţi de ovare).
Citratul de clomifenă favorizează declanşarea ovulatici
şi este utilizat în tratamentul unor sterilităţi feminine. Un
inconvenient important, deşi puţin probabil, este apariţia
unei sarcini multiple. Tamoxifenul este utilizat în tratamentul
unor cancere ale sânului, zise hormonodependente
(favorizate de estrogeni).
Aceste două medicamente sunt contraindicate în caz de
sarcină, iar citratul de clomifenă de asemenea şi în caz de
cancer genital. Aceste medicamente pot provoca tulburări
ginecologice (bufeuri de căldură, hemoragii uterine,
umflarea sânilor).
ANTIFUNGIC. Medicament utilizat în tratarea micozelor
(infecţii cu ciuperci microscopice). S\NON\M: fungicid.
ANTIGEN. Substanţă străină organismului, susceptibilă
să declanşeze o reacţie imunitară provocând formarea de
anticorpi.
ORIGINE ŞI STRUCTURĂ. Virusurile, bacteriile, paraziţii
şi celulele alterate ale organismului (infectate cu un germene
sau tumorale) sunt antigene. Poate să fie vorba fie despre
molecule izolate de o mărime suficientă pentru a comporta
unul sau mai multe situsuri antigeniec, fie despre structuri
complexe sau de elemente fixate la suprafaţa microorganismelor
patogene. Unele antigene provoacă o reacţie
alergică stimulând producerea de imunoglobuline, sau
anticorpi de tip E (IgE): acestea sunt alcrgene, care au
origini foarte diferite (venin de viespe, polen, produse
chimice etc).
Deşi un antigen este, în general, o substanţă străină
organismului, în cazul bolilor autoimune, chiar un clement
al organismului nu este recunoscut de acesta ca fiind al său.
Antigenele sunt, în majoritatea cazurilor, glicoprotcine
(proteine combinate cu glucide). Lipidele sunt mult mai rar
antigenice, în afara cazului că sunt asociate altor structuri
moleculare mai mari.
ANTIGRIPAL. Medicament utilizat în tratamentul
sindroamelor gripale.
Anugripalele (în limbaj curent) fac parte din tratamentul
simptomelor, şi nu al cauzei, numeroaselor infecţii virale
curente care seamănă cu gripa. Se prescriu deci
medicamente ca paracetamolul sau aspirina pentru a lupta
concomitent împotriva febrei şi a diverselor dureri (curbaturi,
dureri de cap). Lor le sunt asociate uneori antihistaminice.
Utilizarea vitaminei C, deşi curentă, nu este de o eficacitate
dovedită ştiinţific.
ANTIHELMINTIC. -> ANTIPARAZITAR.
ANTIHIPERTENSOR. Medicament utilizat în tratamentul
hipertensiunii arteriale.
Alegerea între diferite antihipertensoare, comportând
eventual o asociere a mai multora dintre ele, este hotărâtă
în funcţie de vârstă, de patologiile asociate, de toleranţa faţă
de produs.
Antihipertensoarele diminuează valorile presiunii
arteriale sistolice (maxima) şi diastolice (minima) cu scopul
de a preveni complicaţiile hipertensiunii. Tratamentul este,
în general, de lungă durată. O supraveghere la intervale
regulate se impune pentru a verifica eficienţa tratamentului,
absenţa unei căderi excesive a tensiunii, absenţa apariţiei
efectelor nedorite.
ANTIHISTAMINIC. Medicament care se opune
acţiunii unei substanţe naturale a organismului, histamina
(care declanşează efectele alergici şi creşte secreţia
gastrică).
Antihistaminieele acţionează prin blocarea receptorilor
de histamina, situaţi pe diferite tipuri de celule.
ANTIINFECTIOS. Medicament activ faţă de infecţiile
microbiene. --» ANTIBIOTIC, ANTIFUNGIC, ANTIPARAZITAR,
ANTITUBERCULOS, ANTIVIRAL.
ANTIINFLAMATOR. Medicament utilizat în tratamentul
local sau general al inflamaţiei.
Antiinflamatoarele se repartizează în două clase: steroidiene
şi nesteroidiene. Acestea sunt medicamente simptomatice,
care nu acţionează asupra cauzei inflamaţiei. Ele
sunt indicate atunci când inflamaţia, proces normal de
apărare faţă de agresiuni,devine supărătoare, în special din
cauza durerii pe care o provoacă. Ele sunt asociate, în caz
de nevoie, cu alte îngrijiri antiinflamatorii, de exemplu
simpla imobilizare a regiunii inflamate. Antiinflamatoarele
se administrează pe calc orală, injectabilă sau locală.
Steroidienele şi nesteroidienele au unele efecte nedorite
comune: agresivitatea faţă de mucoasa stomacului (mai ales
cele nesteroidiene), riscul de gastrită, chiar de ulcer, diminuarea
rezistenţei la infecţii (mai ales în cazul steroidienelor).
Antiinflamatoare steroidiene. Denumite şi corticosteroizi,
aceste produse (prednison, prednisolon, betametason)
sunt derivaţi ai corticosteroizilor naturali, hormoni
secretaţi de către glandele suprarenale. Corticosteroizii sunt
foarte puternici şi permit stăpânirea inflamaţiei atunci când
ca devine severă sau când se declanşează fără motiv evident,
ca în cazul bolilor zise inflamatorii (poliartrită reumatoidă,
alergii severe etc). Denaturarea pielii, fragilitatea osoasă,
apariţia unei stări diabetice fac parte din numeroasele lor
efecte nedorite. Corticosteroizii au îmbunătăţit prognoza de
viaţă şi funcţională în numeroase boli chiar dacă nu li se
cunoaşte cauza.
Antiinflamatoare nesteroidiene. Aceste produse,
denumite şi AINS (fenilbutazonă, indometacin etc), aparţin
diverselor categorii, dar sunt toate capabile să blocheze
formarea unor substanţe ca prostaglandinele, mediatorii
47 ANTIREUMATISMAL
chimici necesari dezvoltării inflamaţiei. Ele sunt eficace
îndeosebi în fazele acute ale inflamaţiei şi sunt utilizate în
reumatologie (artrită, puseu inflamatoriu al unei artroze,
tendinită), în traumatologie, în urologie (colici nefretice),
în ginecologie (ciclu menstrual dureros). Antiinflamatoarele
nesteroidiene nu trebuie să fie asociate între ele, nici cu
anticoagulante (risc de sângerări), nici cu sterilet (risc de
ineficacitate contraceptivă). în general, ele sunt contraindicate
în caz de antecedente alergice la unul dintre cele
două,ori la aspirină. Există, de asemenea, antiinflamatoare
cu acţiune lentă (săruri de aur, metotrexat), al căror efect
nu este constatat decât după câteva săptămâni.
ANTIMETABOLIT. ->• CHIMIOTERAPIC ANTICANCEROS.
ANTIMIGRENOS. Medicament utilizat în tratamentul
migrenei fie în decursul crizelor, fie pentru a evita recidivarea
lor.
Antimigrenoasele cele mai importante sunt derivaţii
extraşi din cornul secarei (ciupercă parazită a cerealelor)
şi betablocantele. Primele (dihidroergotamina, ergotamina)
sunt administrate pe cale orală sau injectabilă (unele
preparate conţin şi cofeină). Ele sunt eficace în cursul crizei
migrenoase, mai ales dacă sunt administrate la începutul
ei, dar folosirea lor pe termen lung este limitată de un efect
nedorit şi grav, ergotismul: diminuarea calibrului arterelor
braţelor şi gambelor sfârşeşte prin a provoca furnicături şi
dureri care evoluează uneori, în absenţa unui tratament, spre
gangrena (moartea celulelor ţesuturilor). Unele betablocante
sunt, de asemenea, indicate împotriva migrenei, dar numai
ca tratament de bază, pe termen lung, pentru a evita
recidivele prea frecvente. Ele sunt administrate pe cale orală
şi eventualele lor efecte nedorite sunt, în principal, cardiace
(ele pot antrena o bradicardie).
Printre alte antimigrenoase utilizate, sumatriptanul este
un produs recent, care stimulează receptorii situaţi pe
celulele vaselor sangvine cerebrale. Prescrierea sa este
limitată la migrenele care s-au dovedit rezistente la tratamentele
clasice. El este administrat pe cale orală sau
injectabilă.
în sfârşit, numeroase migrene benigne sunt sensibile la
analgezicele obişnuite (paracetamol etc). -» MIGRENĂ.
ANTIONCOGENĂ. Genă a cărei absenţă de exprimare
sau a cărei deleţie poate antrena apariţia unei tumori
canceroase. SINONIM: genă supresoare a tumorii.
Antioncogenele sunt prezente în mod normal în fiecare
celulă a individului şi sunt necesare pentru ca aceste celule
să rămână sănătoase. în schimb, distrugerea sau absenţa
lor, asociate cu alţi factori, pot provoca o proliferare
canceroasă.
ANTIPALUDIC. Medicament utilizat în prevenirea pe
termen scurt şi în tratamentul paludismului. SINONIM: untimaiaric.
Alegerea unui medicament sau a unei asocieri de
medicamente depinde de scopul urmărit: tratarea unui acces
sau prevenirea bolii la un călător într-o zonă cu paludism.
Această alegere depinde, de asemenea, de ţara unde persoana
a fost infectată sau de ţara în care acesta urmează să
meargă. De fapt, parazitul devine adesea rezistent, în mod
treptat, la medicamentele între-buinţate, dar de o manieră
variabilă după ţară. Rezistenţa parazitului la diferite
antipaludice fac obiectul unei supravegheri permanente la
scară internaţională şi unei aduceri la zi anuale. Administrarea
antipaludicelor se face pe cale orală, uneori intravenoasă
pentru chinină. Efectele nedorite şi contraindicaţiile
variază după produs. Se observă adesea tulburări digestive
(greţuri), vertije, cefalee, erupţii cutanate sau alergii mai
grave. Meflochina şi halofantrina sunt contraindicate în
timpul sarcinii.
ANTIPARAZITAR. Medicament utilizat în tratamentul
bolilor cauzate de paraziţi.
în funcţie de tipul de parazit ce trebuie distrus, antiparazitarcle
sunt fie antihelmintice, fie antiprotozoare. Ele
sunt administrate pe cale orală.
• Anlihelminticele, denumite în mod curent vermifuge, sunt
active asupra cestodelor (viermi plaţi segmentaţi: tenia,
echinococul), asupra tramatodelor (viermi plaţi nesegmentaţi:
gălbează, bilharzie sau schistosom), asupra nematodelor
(viermi cilindrici nesegmentaţi: ascaris, anchilostom,
anguilulă, filarie, oxiur, trichină, tricocefal).
• Antiprotozoarele sunt utilizate în tratamentul amibiazei
(cauzată de amibe), al paludismului (cauzat de plasmodiu),
al giardiazei (cauzată de giardia), al leishmaniozei (cauzată
de leishmania), al tricomonazei (cauzată de tricomonas),
al toxoplasmozei (cauzată de toxoplasme), al bolii somnului
(cauzată de tripanosome).
ANTIPIRETIC. Medicament utilizat în tratamentul
simptomatic al febrei. S\NON\M:febrifu[>.
ANTIPRURIGINOS. Medicament utilizat în tratamentul
pruritului (mâncărimi).
ANTIREUMATISMAL. Medicament utilizat în
tratamentul unor afecţiuni reumatologice.
Antireumatismalele sunt destinate calmării reumatismului
şi durerilor de articulaţii. în afara antiinflamatoarelor
propriu-zise (steroidiene sau nesteroidiene), care acţionează
asupra inflamaţiei dar nu asupra cauzei ei, se prescriu
substanţe mai specifice, adesea care acţionează după o
perioadă de timp: săruri de aur, penicilamină, imunodepresoare,
antipaludice.
Aceste medicamente sunt rezervate îndeosebi tratamentului
de fond al reumatismelor cronice poliarticulare
şi inflamatorii (de exemplu, poliartrita reumatoidă). Ele sunt
eventual asociate între ele şi/sau cu analgezicele obişnuite.
Antireumatismalele sunt administrate pe cale orală sau
injectabilă. Fiecare dintre ele este susceptibil să antreneze
efecte nedorite, uneori grave.
ANTISEPSIE 48
ANTISEPSIE. Ansamblul procedeelor utilizate pentru
a lupta contra unei infecţii microbiene de suprafaţă.
Antisepsia este unul dintre fundamentele igienei medicale.
Sunt întrebuinţate diferite mijloace care variază după
scopul urmărit: utilizarea produselor chimice sau a căldurii.
Produsele chimice, utilizabile doar în aplicaţii externe
(hipoclorit de sodiu, derivaţi de amoniu cuaternar, tinctură
de iod, alcool, mercurisceină etc), permit o asepsie a pielii
şi a plăgilor superficiale. Alte produse chimice, utilizate
pentru dezinfecţia materialului medical sau chirurgical care
nu se aruncă după utilizare, sunt adaptate în mod particular
la distrugerea bacteriilor, ciupercilor microscopice şi a
majorităţii virusurilor (în special cel al SIDA).
ANTISEPTIC. Produs utilizat pentru a lupta împotriva
germenilor de pe piele şi de pe mucoase.
Antisepticele de uz extern. în funcţie de structura lor
chimică şi de proprietăţile lor, se deosebesc numeroase
substanţe: alcoolul, apa oxigenată, derivaţii de amoniu
cuaternar (benzalkoniu), clorhexidina, derivaţii fenolului,
oxidanţi, acizi, derivaţi metalici (mercur, argint, cupru, zinc),
coloranţi (eozină, albastru de metilen), hexetidină, hexomedină,
iod. Criteriile de alegere sunt numeroase şi complexe:
toxicitatea, probabilitatea de a declanşa o alergie,
puterea iritantă interzicând aplicarea pe mucoase sau pe
plăgi, rapiditatea de acţiune, necesitatea de a elimina în mod
radical germenii sau doar a împiedica proliferarea lor.
Antisepticele de uz intern. Unele medicamente neantibiotice
sunt prescrise pe cale orală în tratarea infecţiilor
intestinale sau urinare (sulfamide).
ANTISEROTONINĂ. Medicament destinat să inhibe
acţiunea unei substanţe naturale a organismului, serotonina,
neurotransmiţător al sistemului nervos central.
Antiserotoninele împiedică serotonina să se fixeze de
receptorii săi celulari sau sunt medicamente care au mecanisme
de acţiune mai complexe. Este vorba de un ansamblu
de produse eterogene, care pot fi prescrise în
următoarele cazuri: vomă (odansetron, granisetron), depresie
(clomipramină), migrenă (metisergid, sumatriptan),
alergii etc.
ANTISPASMODIC. Medicament utilizat în tratamentul
spasmelor musculare.
ANTISUDORAL. Substanţă utilizată pentru a diminua
o transpiraţie excesivă. SINONIM: antiperspirant.
Antisudoralele sunt adesea preparate pe bază de săruri
de aluminiu (de exemplu, cloruri). Ele se prezintă,eventual,
incluse într-un deodorant, sub formă de loţiune, de cremă
sau de spray. Antisudoralele pot irita pielea, pot provoca
o senzaţie de arsură şi de înţepătură sau o alergie.
Hipersudaţiile cu adevărat mari sunt uneori tratate cu
medicamente pentru sistemul nervos vegetativ, rezervate
doar prescripţiei medicale.
ANTITIROIDIAN. Medicament utilizat în tratamentul
hipertiroidiilor (excesul secreţiei de hormoni de către glanda
tiroidă).
Antitiroidienele, obţinute prin sinteză, inhibă producerea
de hormoni tiroidieni. Ele sunt adesea eficace în prescripţia
de lungă durată (un an sau mai mult). în cazul contrar, ele
se asociază administrării de iod radioactiv sau unui tratament
chirurgical. Efectele nedorite, rare, sunt uneori grave
şi necesită o supraveghere regulată: agranulocitoză
(scăderea numărului de globule albe, cu risc de infecţie
majoră), hepatită, febră cu erupţie cutanată.
ANTITOXINĂ. Anticorp secretat de către organism în
contact cu o toxină bacteriană şi înzestrat cu putere
neutralizanfâ.
ANTITUBERCULOS. Medicament antibiotic utilizat
în tratamentul tuberculozei.
Antituberculoasele sunt întotdeauna asociate între ele
(de la două la patru produse) şi administrate pe durata a
cel puţin 6 luni, pe cale orală. Un bilanţ prealabil şi un
control regulat sunt indispensabile pentru a limita efectele
nedorite: izoniazida, rifampicina şi pirazinamida au o anume
toxicitate pentru ficat; utilizarea etambutolului necesită un
examen oftalmologie regulat pentru a depista eventuala
apariţie a dereglărilor de vedere în culori. -• ANTIBIOTIC.
ANTITUSIV. Medicament tilizatîn tratamentul simptomatic
al tusei.
• Antitusivele opiacee (codeină, codetilină, folcodină etc.)
acţionează prin inhibarea centrilor nervoşi cerebrali şi
tratează tuşea uscată, fără expectoraţie. Ele sunt prezentate
sub formă de siropuri şi de comprimate. Au un efect sedativ
şi pot provoca somnolenţă.
• Alte antitusive, neopiacee (acetilcisteina, carbocisteina),
sunt expectorante, fluidifiante sau mucolitice. Ele sunt
folosite în tratamentul tusei umede. Asociate uneori cu
antispasmodice, ele se găsesc sub formă de sirop sau de
pliculeţe.
Dintre diferitele antitusive disponibile, trebuie să se
selecţioneze produsul şi doza care nu vor împiedica
eliminarea eventualelor expectoraţii, ceea ce ar risca atunci
întârzierea vindecării, prin suprainfectare. Pe de altă parte,
folosirea de antitusive nu scuteşte căutarea cauzei tusei.
ANTIULCEROS. Medicament utilizat în tratamentul
ulcerelor gastrice şi duodenale sau în prevenirea recidivării
lor.
Antiulceroasele acţionează fie prin diminuarea secreţiei
de acid clorhidric de către mucoasa stomacului (antiacide),
fie protejând această mucoasă faţă de aciditate (efectul
„pansament" al protectorilor gastrici).
ANTIVIRAL. Medicament utilizat în tratamentul bolilor
virale.
Antiviralele sunt destinate distrugerii virusurilor sau cel
puţin împiedicării multiplicării lor. Majoritatea antiviralelor
