479 Potenţialelor evocate

POSTMATURITATE. Stare a unui copil născut după

termen (dincolo de 43 de săptămâni de amenoree).

Dincolo de termenul normal de naştere (41 de săptămâni

de amenoree), o sarcină trebuie să facă obiectul unei supravegheri

îndeaproape; naşterea este declanşată în mod

obişnuit după o săptămână de întârziere. Dacă un astfel de

copil este mai fragil in utero, în schimb, supravegherea sa

după naştere nu este diferită de cea a unui copil născut la

termen.

POST-PARTUM. Perioadă care se întinde între naştere

şi reapariţia fluxului menstrual. SINONIM: puerperalitaie,

lehuzie.

Post-partumul durează aproximativ şase săptămâni

atunci când mama nu alăptează, mai mult atunci când ea

alăptează. în absenţa alăptatului, primul flux menstrual

reapare la aproximativ 45 de zile după naştere. în caz de

alăptare, revenirea fluxului menstrual are loc în mod

obişnuit între a 10-a şi a 12-a săptămână după naştere. în

ambele cazuri, revenirea fluxului menstrual este uneori

precedată de o ovulaţie.

MODIFICĂRI ANATOMOFIZIOLOGICE. După delivrenţă,

Uterul se contractă formând un bulgăre (glob uterin). Apoi,

el îşi regăseşte treptat dimensiunile (8 centimetri înălţime)

şi greutatea (70 grame) avute anterior sarcinii. Această

retracţie este însoţită de contracţii uterine dureroase a căror

intensitate creşte cu numărul de naşteri şi durează două până

la şase zile.

Timp de aproximativ 3 săptămâni, apar pierderi sangvine

numite lohii. în primele zile acestea sunt de un roşu intens,

apoi devin rozalii, ulterior se brunifică şi încetează spre a

3-a săptămână.

Muşchii şi ligamentele perincale, relaxate, îşi regăsesc

tonusul, precedând în această privinţă muşchii peretelui

abdominal, lăsat după naştere. Sânii se modifică: dacă

femeia alăptează, colostrul (lichid galben secretat după

naştere) lasă locul laptelui, ceea ce întăreşte pieptul, în a

3-a zi după naştere; dacă femeia nu alăptează, un tratament

permite secarea secreţiei lactate, iar sânii îşi reiau mai repede

volumul lor normal.

Greutatea corporală descreşte treptat. Celor 5 kilograme

pierdute la naştere li se adaugă, în zilele care urmează,

2-3 kilograme datorită eliminării de lichid.

începând cu cea de-a 25-a zi a post-partumului, trebuie

luate precauţii contraceptive, deoarece înainte de revenirea

fluxului menstrual poate avea loc o ovulaţie.

MODIFICĂRI PSIHOLOGICE. Zilele care urmează naşterii

sunt frecvent marcate printr-o stare de hipersensibilitate,

de euforie sau de iritabilitate şi de o insomnie. Actualmente,

metodele de psihoterapie care vizează „familiarizarea"

mamă-copil previn şi reduc considerabil problemele

psihice ale post-partumului.

POSTURĂ. 1. Poziţie a corpului sau a uneia dintre părţile

sale în spaţiu.

Numeroase afecţiuni pot antrena tulburări ale posturii:

bolile neurologice (scleroza în plăci, boala lui Parkinson),

afecţiunile osteoarticulare (scolioza, cifoza, poliartrita reumatoidă,

spondiartrita anchilozantă) sau musculare (distrofia

musculară). Uneori, o postură proastă este cauzată de perenizarea

unei atitudini incorecte (capul plecat, spatele curbat,

umerii căzuţi) sau de un exces ponderal.

2. Tehnică de kineziterapie utilizată pentru prevenirea

sau corectarea unei poziţii proaste.

Postura constă în menţinerea părţii de corp în cauză

într-o poziţie bună cu ajutorul unor chingi, al unei gutiere

sau al unui lombostat din gips sau răşină sintetică.

POTASIU. Metal alcalin răspândit în natură sub formă

de săruri, care joacă un rol important în echilibrul electrolitic

al organismului.

Organismul unui adult de 65 de kilograme cuprinde mai

mult de 160 grame de potasiu (K). Acesta joacă un rol în

reacţiile chimice care pun în joc proteinele şi glucidele, în

reglarea presiunii arteriale şi mai ales în fenomenele de

excitabilitate şi de contracţie, caracteristice celulelor nervoase

şi musculare. Principalele surse alimentare de potasiu

sunt legumele şi fructele, carnea, ciocolata etc.

Kaliemia, sau concentraţia sangvină în potasiu, este

menţinută constantă (înter 3,5 şi 5 milimoli pe litru),

îndeosebi datorită unei eliminări renale a cărei reglare este

asigurată de către hormoni ca aldosteronul.

POTENŢIALELOR EVOCATE (înregistrare a)

Metodă de studiere a activităţii electrice a căilor nervoase

ale auzului, văzului şi sensibilităţii corporale.

INDICAŢII. înregistrarea potenţialelor evocate este utilizată

atunci când se doreşte a se şti dacă o funcţie senzorială este

atinsă (evaluarea unei pierderi auditive, de exemplu) sau

când alte tehnici de examinare nu sunt destul de performante:

cazul anomaliilor la debutul lor, încă foarte mici şi

deci dificil de detectat (mai ales în cazul sclerozei în plăci);

cazul bolnavilor care nu pot coopera (copil mic, persoană

aflată în comă).

PRINCIPIU. Organul senzorial de studiat este stimulat

printr-un şoc electric transcutanat de scurtă durată pentru

studierea sensibilităţii somestezice (de origine corporală),

printr-o descărcare luminoasă (pentru sensibilitatea oculară)

sau printr-un sunet (pentru sensibilitatea auditivă). Această

stimulare provoacă un influx nervos, potenţialul evocat, care

pleacă din organul testat, se transmite fibrelor nervoase şi

parvine centrilor nervoşi. Această activitate electrică este

înregistrată de către electrozii plasaţi, înainte de începerea

examenului, în diferitele puncte ale corpului - după organul

testat - şi conectaţi la un aparat care transcrie această

activitate sub formă de curbe. Analizând aceste curbe se

deduce existenţa sau nu a unei anomalii.

POTENŢIALELOR TARDIVE 480

DESFĂŞURARE. Examenul în sine nu necesită spitalizare,

dar este practicat adesea pe persoane spitalizate din cauza

indicaţiilor lui.

POTENŢIALELOR TARDIVE (cercetare a) Tehni

că ce vizează detectarea existenţei unei activităţi electrice

anormale la nivelul muşchiului cardiac, în principal la

nivelul ventriculelor.

Potenţialele tardive ventriculare permit depistarea bolnavilor

care prezintă un risc al tulburărilor grave ale ritmului

ventricular, în principal ca urmare a unui infarct miocardic,

ca şi a celor care sunt expuşi unui risc ridicat de moarte

subită.

Acest examen este nedureros şi fără riscuri. Tehnica nu

necesită spitalizare.

POTOMANIE. Nevoie nestăpânită de a bea în permanenţă.

Un potoman bea orice lichid la îndemână, în principal

apă. Această manifestare se întâlneşte îndeosebi la subiectul

isteric. Ea se mai observă şi în cadrul unor dereglări metabolice

ca diabetul zaharat şi diabetul insipid. Atunci când

nu este de origine organică, tratamentul său este, în principal,

de ordin psihoterapie.

POTT (morb al lui). Localizare vertebrală a tuberculozei.

Morbul lui Pott debutează la oricare nivel al coloanei

vertebrale (al rachisului) printr-o spondilodiscită, infecţie

a discurilor intervertebrale. Infecţia se întinde apoi la chiar

discurile vertebrale. Actualmente ea este rară în ţările

dezvoltate, datorită vaccinării (B.C.G.). Boala afectează

îndeosebi persoanele în vârstă, pe cele care prezintă deficite

imunitare sau subiecţii cu antecedente tuberculoase personale

sau familiale.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Boala debutează prin dureri rahidiene

de intensitate crescândă (torticolis, lumbago), exagerate

prin efort sau tuse; ele pot să fie însoţite de iradieri

dureroase (sciatică). Contractura musculară, răspunzând

durerii, limitează mobilitatea (dificultatea de a se apleca în

faţă sau pe o parte). Aceste semne se asociază cu o oboseală,

pierdere în greutate, diminuare a poftei de mâncare şi cu

febră uşoară. Dacă boala nu este tratată în acest stadiu,

evoluţia ei antrenează complicaţii grave. Strivirea vertebrelor

şi prăbuşirea coloanei vertebrale, prin telescoparea

vertebrelor, provoacă formarea unei gibozităţi (cocoaşă)

permanente şi definitive.

TRATAMENT. Tratamentul se bazează pe administrarea

de antibiotice timp de 1 an. Uneori, este necesar să se imobilizeze

coloana vertebrală printr-o carcasă gipsată. în lipsa

acestei imobilizări, poate fi suficient repausul strict la pat

pe durata mai multor luni.

POUTEAU-COLLES (fractură a lui). Fractură a extremităţii

inferioare a radiusului, chiar deasupra încheieturii

mâinii.

Fractura lui Pouteau-Colles afectează de cele mai multe

ori persoanele în vârstă, victime ale osteoporozei (rarefierea

ţesutului osos), şi copiii, în general ca urmare a căderii pe

încheietura mâinii. Tratamentul acestei fracturi este de cele

mai multe ori ortopedic; reducerea fracturii sub anestezie

generală, punerea de broşe şi imobilizarea gipsată timp de

6 săptămâni. După consolidare, poate subzista o redoare a

încheieturii mâinii.

POXVIRUS. Familie de virusuri A.D.N. care cuprinde

Orihopoxviridae, responsabile de bolile eruptive (variolă,

vaccină), şi Parapoxviridae, responsabile de leziunile cutanate

(nodului mulgătorilor, orful, molluseum contagiosum).

POZIŢIE LATERALĂ DE SECURITATE. Poziţie

în care se aşează răniţii şi bolnavii care sunt inconştienţi,

dar şi-au păstrat o respiraţie spontană satisfăcătoare.

Poziţia laterală de securitate permite protejarea căilor

respiratorii ale subiectului: pe de o parte, vomele sau sângele

se scurg pe jos şi nu există riscul să fie inhalate, iar pe de

altă parte poziţia împiedică o cădere a limbii în spate şi

obstruarea laringelui care ar rezulta de aici. Persoana

neînsufleţită este pusă pe o parte, cu piciorul de dedesubt

îndoit; capul îi este dat pe spate, gura fiind orientată spre

sol. Aceste manevre trebuie să fie realizate cu delicateţe,

susţinând capul victimei pentru a nu agrava eventualele

leziuni ale rachisului cervical.

PREECLAMPSIE. Stare patologică a femeii însărcinate,

care apare după a 20-a săptămână de sarcină, ce se caracterizează

printr-o hipertensiune arterială, o proteinurie

(prezenţa de proteine în urină) şi de luare în greutate, cu

edem.

SIMPTOME Şl COMPLICAŢI. Preeclampisa se manifest*

prin dureri de cap, prin senzaţii vizuale anormale (muşte,

puncte luminoase), zbârnâituri în urechi, edeme ale membrelor

şi ale feţei şi o hipertensiune arterială însemnată.

Netratată, preeclampsia poate fi foarte gravă, atât pentru

copil, cât şi pentru mamă.

• Complicaţiile felale sunt: suferinţa fetală, moartea in utero

sau moartea la naştere.

• Complicaţiile materne sunt: eclampsia (definită prin apariţia

de convulsii), hematomul retroplacentar (colecţia de

sânge între placentă şi peretele uterin), insuficienţa renală

acută, edemul cerebral, hemoragiile masive şi tulburările

coagulării sangvine.

TRATAMENT. O preeclampsie impune o spitalizare CD

odihnă completă, tratament al hipertensiunii arteriale şi

supraveghere îndeaproape a femeii gravide (prin dozări ale

nivelului ureei şi creatininei în sânge), precum şi a fătului

cu ajutorul unei monitorizări permanente. Cu scopul dea