453 Pediculicid

diagnosticarea tuberculozei sau pentru controlul eficacităţii

vaccinului; patch-testul (sau epidermotestul) cu un alergen,

care permite diagnosticarea unei alergii a subiectului. A doua

categorie de patch permite unui medicament să traverseze

pielea, să ajungă în sânge şi să difuzeze în organism:

derivaţii nitraţi împotriva angorului (angina pectorală),

nicotină pentru uşurarea încetării fumatului, hormonii

estrogeni pentru a compensa o insuficienţă a secreţiei

ovarelor etc.

PATERNITĂŢII (cercetare a).-* CERCETARE A

PATERNITĂŢII.

PATOGEN, -Ă. Califică ceea ce provoacă o boală, în

particular un germene capabil să provoace o infecţie.

PATOLOGIE. Studiu al dezvoltării bolilor.

Patologia examinează îndeosebi cauzele, simptomele,

evoluţia, precum şi leziunile şi complicaţiile eventuale ale

bolilor.

PATOMIMIE. Pornire morbidă de a imita simptomele

unei boli.

Un subiect atins de patomimie îşi provoacă şi îşi întreţine

leziuni, multiplică numărul examenelor medicale şi nu ezită

si sufere una sau mai multe intervenţii chirurgicale pentru

a acredita existenţa unei boli. Patomimia se înrudeşte când

cu isteria, când cu ipohondria delirantă.

Tratamentul patomimiei constă în îngrijirea psihoterapeutică,

fără de care reşutele sunt inevitabile.

PAVILION AL URECHII. Parte vizibilă a urechii

externe.

Pavilionul urechii este constituit din cartilagii care

desenează forme în relief, acoperite de piele.

PĂDUCHE. -* PEDICULOZA.

PĂR. Peri de lungime mare implantaţi pe pielea craniului,

numită pielea capului. -> ALOPECIE, CALVIŢIE.

PÂINE. Aliment fabricat din făină, apă, sare şi drojdie,

frământat, fermentat şi copt în cuptor.

Pâinea este un aliment esenţialmente bogat în glucide

(între 49 şi 58%), dar mai aduce şi proteine (8%) şi apă

(aproximativ 30%). în plus, pâinea conţine minerale,

•Wttmine din grupul B şi fibre, în cantităţi mai importante

ti pâinea integrală decât în pâinea albă. Valoarea energetică

Yiriază între 244 şi 274 kilocalorii pe 100 grame. Canti-

Mea medie recomandată pentru un adult este cuprinsă între

200şi350gramepezi.

PECTORAL (muşchi). Muşchi situat la partea anterioară

«toracelui.

Există doi muşchi pectorali: marele pectoral şi micul

pectoral.

• Muşchiul mare pectoral este un muşchi mare, triunghiular

şi plat, care se prinde de stern şi de cartilagiile costale ale

coastelor începând cu a 2-a pereche şi până la a 6-a pereche,

pe de o parte, şi de colul humeral, pe de altă parte.

• Muşchiul mic pectoral este un muşchi mai mic, triunghiular

şi plat, care se prinde pe perechile a 3-a, a 4-a

şi a 5-a de coaste, pe de o parte, şi pe apofiza coracoidă a

omoplatului, pe de altă parte.

PEDIATRIE. Ramură a medicinei consacrată copilului

şi bolilor sale.

Pediatria este specialitatea care tratează copilul, de la

existenţa sa intrauterină, în colaborare cu obstetricienii

(medicina antenatală), până la vârsta adultă (până la capătul

a ceea ce se numeşte, destul de imprecis, adolescenţă).

PEDICHIURIST, -Ă. Auxiliar paramedical care practică

îngrijirea picioarelor.

Actele curente realizate de pedichiurist(ă) se fac fără

recomandare medicală şi constau în îngrijirea unghiilor şi

degetelor de la picioare.

In Franţa, de exemplu, exercitarea profesiei de pedichiurist

este supusă obţinerii unei diplome specializate.

PEDICULICID. Medicament de uz extern folosit în

tratamentul pediculozelor (afecţiuni cutanate provocate de

infestările cu păduchi).

FORME PRINCIPALE. Pediculicidele cuprind clofenatul,

D.D.T.-ul (diclordifeniltricloretan), lindanul, malationul,

piretrinele; aceste produse sunt folosite separat sau în

asociere. Ele se prezintă sub formă de pudră, de soluţie, de

spray, de loţiune, de şampon sau de cremă.

CONTRAINDICAŢII. Pediculicidele sunt contraindicate

la femeia gravidă şi la copilul sub 30 de luni. Ele nu trebuie

să fie aplicate pe pielea lezată de o plagă sau o eczemă, nici

pe ochi sau pe mucoase.

MOD DE ADMINISTRARE. După o spălare minuţioasă

a pielii, produsul este aplicat şi lăsat să acţioneze o jumătate

de oră până la 24 de ore, după caz, modul de întrebuinţare

exact fiind în funcţie de produs şi de localizare. Oricare ar

fi tipul de pediculoza, este necesar, în cursul tratamentului,

să se spele cearşafurile, prosoapele şi îmbrăcămintea la o

temperatură peste 60°C sau să fie tratate cu un produs

adecvat; în plus, este indinspensabil să se trateze anturajul

persoanei infestate (părinţi, fraţi şi surori, parteneri sexuali

în caz de ftiriază (infestare cu păduche pubian)).

• Tratamentul pediculozei pielii capului este mai uşor în

cazul părului scurt sau rar. După utilizarea produsului

tratant, părul trebuie pieptănat cu atenţie, şuviţă cu şuviţă,

cu un pieptene foarte des uns cu un produs special, pentru

a elimina paraziţii morţi şi a desprinde ouăle de păduche

(lindini). O a doua aplicaţie se impune la 8 zile după prima.

PEDICULOZA 454

EFECTE NEDORITE. Acestea nu apar decât atunci când

produsele sunt prost folosite, când sunt înghiţite ori inhalate

sau când nu sunt respectate precauţiunile de utilizare. în

caz de aplicare prea îndelungată sau prea repetată, mai ales

la copil, sau în caz de contact accidental cu mucoasele sau

cu ochii, se pot produce o iritaţie cutanată (eczemă etc),

înroşiri sau arsuri, manifestări pe care o spălare cu apă din

abundenţă le calmează, în general. în caz de trecere

accidentală în sânge, pcdiculicidele pot provoca un icter

(gălbinare), convulsii sau comă, ceea ce impune o

spitalizare de urgenţă. Folosirea lor necesită o citire atentă

a modului de întrebuinţare. Aceste produse nu trebuie lăsate

la îndemâna copiilor.

PEDICULOZA. Contaminare cu păduchi.

Păduchii sunt ectoparaziţi (paraziţi care trăiesc la suprafaţa

pielii) hematofagi (care se hrănesc, prin înţepătură, cu

sângele gazdei lor). Ei sunt negri, cu o lungime de aproximativ

3 milimetri şi se implantează mai ales acolo unde

pilozitatea este abundentă. Ouăle lor, numite lindini, sunt

ovale, albe sau cenuşii; ele măsoară cam o jumătate de

milimetru şi se lipesc de păr şi de peri. Păduchii se transmit

cu uşurinţă de Ia o persoană la alta, prin contact direct sau

prin intermediul îmbrăcăminţii.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Infestarea cu păduchi se traduce

printr-o mâncărime localizată şi prin apariţia, la locul

înţepăturilor, a unui mic punct roşu înconjurat de un halou

rozaliu şi uşor proeminent. Scărpinarea leziunilor antrenează

o eroziune a pielii, care poate să se infecteze şi să se acopere

de cruste. în absenţa tratamentului, pielea poate lua o culoare

brună-albăstruie (melanodermie a vagabonzilor).

TRATAMENT. O simplă şamponare sau o spălare cu săpun

sunt total ineficace pentru a scăpa de infestare. Este necesară

folosirea unui pediculicid (pesticid împotriva păduchilor).

-• PEDICULICID.

PEDOPSIHIATRIE. Ramură a psihiatriei privind studiul

şi tratamentul tulburărilor mintale la copil şi la

adolescent.

PEELING. Procedeu chimic de distrugere a straturilor

superficiale ale pielii, utilizat în dermatologie şi chirurgia

estetică. SINONIM: exfoliatie.

INDICAŢII. Un peeling permite estomparea sechelelor

acneei şi se utilizează uneori în tratamentul ridurilor mici,

în asociere cu alte procedee terapeutice ca o dermabraziune

(polizare a pielii cu o freză rotitoare) sau cu o astupare a

ridurilor (prin injectarea sub ele a diferite substanţe).

PREGĂTIRE ŞI DESFĂŞURARE. Pielea este pregătită cu

câteva zile înaintea şedinţei de peeling cu derivaţi de

vitamină A acidă. Ea este curăţată cu grijă cu un săpun uşor

acid, destinat eliminării particulelor grase.

Pasta este apoi întinsă cu o spatulă pe faţă. Aplicarea

este făcută cu prudenţă, îndeosebi în jurul gurii, nărilor şi

regiunilor din apropierea ochilor. Practicianul procedează

la una sau două aplicări în cursul şedinţei; produsul

acţionează timp de 10 până Ia 40 de minute înainte de a fi

îndepărtat.

EVOLUŢIE. Arsura provocată de un peeling se manifestă

printr-o roşeaţă, care durează între 24 şi 48 de ore. Apoi

apar cruste pe o perioadă de 10 până la 21 de zile. Subiectul

prezintă, în fine, timp de aproximativ două luni, o piele roz

pal, care se va revitaliza total şi îşi va regăsi aspecul normal

în câteva luni.

COMPLICAŢII. Bridele sau cicatricele de mărime mică

sunt uneori vizibile după un peeling. în caz de eşec, pot

apărea pete colorate sau pot reapărea ridurile.

REZULTAT. Rezultatul este subordonat respectării stricte

a câtorva precauţiuni: interdicţia de a ieşi din casă în

săptămâna următoare şedinţei de peeling şi de a se expune

la soare timp de 3 luni, cu scopul de a evita aspectele

inestetice (discromia) din pigmentarea viitoare a pielii.

Dacă sunt respectate aceste precauţii, poate fi obţinut

rezultatul aşteptat: micşorarea ridurilor mici pentru o

perioadă limitată (de la o lună la un an) şi dispariţia definitivă

a micilor neregularităţi ale pielii (cicatrice, îndeosebi),

în unele cazuri totuşi, reapariţia micilor riduri poate conduce

la reluarea tratamentului .Acţiunea unui peeling este totuşi

prea superficială pentru a avea un efect asupra cicatricilor

profunde.

PELADA. Boală dermatologică ce se caracterizează prin

căderea părului şi perilor.

Pelada este o afecţiune relativ frecventă, de cauză insuficient

cunoscută.

Toate gradele de gravitate sunt posibile, până la căderea

în întregime a părului, a sprâncenelor şi a tuturor perilor.

Evoluţia se face în pusee; creşterea părului şi perilor este

întotdeauna posibilă.

TRATAMENT. Tratamentul unei pelade este lung şi dificil.

El face apel Ia crioterapie (tratament prin frig), relativ

dureroasă, prin aplicarea de zăpadă carbonică (o şedinţă la

aproximativ 10 zile), precum şi la aplicarea de loţiuni vasodilatatoare(

minoxidil),apoi de corticosteroizi, de medicamente

reductoare (dioxiantranol), uneori la puvaterapie

(asocierea absorbţiei de psoralenă cu o iradiere cu ultraviolete).

Este recomandată o psihoterapie de susţinere.

PELAGRĂ. Boală provocată de o carenţă în vitamina PP.

Pelagra există în stare endemică în regiunile în care

alimentaţia este bogată în porumb şi săracă în proteine

animale, îndeosebi în triptofan, precursor al vitaminei PP.

Carenţa în vitamina PP se asociază destul de des cu o carenţa"

în vitaminele grupului B, îndeosebi în alcoolismul cronic.

Ea se traduce prin tulburări cutanate (roşeaţă, mâncărimi,

îngroşare a pielii), digestive (afte, diaree, vărsături), IWvoase

şi mintale (insomnie, dureri de cap, confuzie si