39 Angiografie oculară

migrarea unui calcul vezicular în canalul coledoc (calea

biliară principală), rar de o tumoră şi, uneori, de o infectare

cu un vierme sau cu gălbează.

SIMPTOME Şl DIAGNOSTIC. Angiocolita se manifestă

printr-o febră de 40°C cu frisoane, asociată uneori cu dureri

abdominale şi cu un icter.

TRATAMENT. Angiocolita trebuie să fie tratată rapid cu

antibiotice, datorită riscurilor de septicemie, de insuficienţă

renală şi de colaps cardiovascular. O intervenţie chirurgicală

sau endoscopică, având drept scop eliminarea obstacolului

în cauză, trebuie să fie realizată urgent după regresia

semnelor infecţiei.

ANGIOEDEM. • QUINCKE (edem al lui).

ANGIODERMITĂ PURPURICĂ Şl PIGMENTARĂ.

Afecţiune cutanată frecventă, caracterizată printr-o

inflamaţie bilaterală şi simetrică a părţii inferioare a

gambelor. SINONIM: dermita acre a gambelor.

Angiodermita purpură şi pigmentară este o complicaţie

a insuficienţei venoase cronice, consecinţă a varicelor sau

unei flebite. Ea se caracterizează prin apariţia treptată a

plăcilor pigmentate, de culoare ocru sau maronie, mai mult

sau mai puţin întinse. Ea se poate complica prin atrofie, prin

suprainfectare bacteriană şi prin ulcere ale gambei.

Tratamentul constă în antisepsia cutanată, legată de o

cură medicală sau chirurgicală a insuficienţei venoase.

ANGIOGRAFIE. Examen radiologie care permite

examinarea volumului interior al unui vas sangvin (arteră

sau venă) şi ale ramurilor în care se împarte acest vas.

INDICAŢII. O angiografie este utilizată, în principal, pentru

studierea vaselor inimii şi ale plămânilor, celor ale creierului

şi măduvei spinării (angiografii cerebrale şi medulare)

şi a celor ale membrelor şi viscerelor (rinichi, mezenter).

Acest examen serveşte la depistarea leziunilor arteriale,

îndeosebi ale stenozelor (îngroşările) consecutive ateromului

(depozit lipidic pe peretele arterial), anevrismelor (dilataţii

localizate ale arterelor), ocluziilor unui vas de către un

aterom sau de către un cheag. Angiografia mai permite să

fie distinsă o disecţie arterială (clivaj al pereţilor) sau

prezenţa unei malformaţii arteriovenoase.

înaintea unei intervenţii chirurgicale, o angiografie dă

posibilitatea să se studieze raporturile anatomice între vase

şi leziunea de operat. în sfârşit, angiografia permite să se

practice angioplastii (tehnici de dilatare a unui vas), embolizaţii

(ocluzii terapeutice ale unui vas) şi o chimioterapie

in situ (injectare pe cale intravasculară a medicamentelor

anticanceroase). Această tehnică este denumită „radiologie

intervenţională".

CONTRAINDICAŢII. Cantitatea de radiaţii X primită în

cursul acestui examen este mică. Totuşi, acest examen nu

se practică la femeia gravidă. Injectarea unui produs de

contrast iodat poate provoca o reacţie alergică ce se caracterizează

prin greţuri, vomă, erupţii cutanate şi în plus o

scădere a tensiunii arteriale. Medicul se asigură deci că

pacientul nu a prezentat vreodată alergie (astm, eczemă,

alergie la iod). în cazul că a prezentat vreo formă de alergie,

medicul poate prescrie pacientului un tratament antialergic,

care trebuie să fie urmat în zilele dinaintea examenului.

Pentru a preveni orice risc de hemoragie, luarea de

anticoagulante trebuie să fie diminuată sau suspendată

provizoriu.

Persoanele care suferă de insuficienţă renală trebuie să

ia anumite precauţii, în special să consume din abundenţă

lichide în zilele care preced şi urmează examenului. Medicul

prescrie efectuarea analizelor privind nivelul de uree şi de

creatinină.

TEHNICA. Medicul practician introduce un cateter (un mic

tub suplu) într-un vas, prin piele (artera carotidă a gâtului,

artera humerală a plicii cotului, artera femurală a plicii

inghinale, o venă a membrelor). Atunci când puncţionarea

nu este directă, practicianul ghidează acest cateter până la

vasul de examinat, supraveghind înaintarea sa pe un ecran

de control. Apoi injectează un produs de contrast iodat, opac

la radiaţiile X, şi ia imagini ale drumului său. Apoi cateterul

este retras şi punctul de puncţionare este apăsat.

• Angiografia clasica sau convenţionala este un examen

radiologie al vaselor sangvine care constă în înregistrarea

drumului produsului pe un film radiologie, prin clişee la

intervale diferite sau în serie.

• Angiografia digitalizaia sau numerizată este un examen

radiologie al vaselor sangvine care constă în tratarea informatică

a imaginilor. Aceasta permite să se prindă imaginile

video pe un amplificator de strălucire cu o cameră adecvată,

apoi ameliorarea acestor imagini prin îndepărtarea

anumitor informaţii radiologice care nu privesc vasul de

studiat (provenind, de exemplu, de la structurile osoase).

Angiografia prin imagerie prin rezonanţă magnetică sau

angio- I.R.M. sau I.R.M.N. este o aplicaţie recentă a imageriei

prin rezonanţă magnetică nucleară la examinarea

vaselor.

PREGĂTIRE ŞI DESFĂŞURARE. Examenul necesită cel

mai des o spitalizare de 24 până la 48 ore. El se practică

sub anestezie locală (uneori generală) şi durează de la câteva

minute până la două ore. Punctul de puncţionare arterială

trebuie să fie urmărit pe durata următoarelor 24 ore.

EFECTE SECUNDARE. Injectarea produsului de contrast

provoacă o senzaţie trecătoare de căldură. Poate surveni un

mic hematom Ia locul puncţionării şi se pot produce reacţii

alergice trecătoare. Dar complicaţiile cardiace, hemoragice

sau neurologice sunt foarte rare. -> ANGIOCARDIOGRAFIE,

AORTOGRAFIE, ARTERIOGRAFIE, CORONAROGRAFIE, FLEBOGRAFIE,

SPLENOPORTOGRAFIE.

ANGIOGRAFIE OCULARĂ. Examen radiologie

care permite observarea vaselor fundului de ochi (care irigă

coroida şi retina).

ANGIOKERATOM 40

INDICAŢII. Angiografia oculară este esenţială în supravegherea

diabetului, precum şi în studierea irisului. Ea poate

completa un examen al fundului de ochi aducând informaţii

mai precise asupra localizării şi întinderii leziunilor

observate.

TEHNICA. Se bazează pe injectarea unei mici cantităţi de

produs de contrast, fluoresceinatul de sodiu, într-o venă

periferică, în general a plicii cotului. Colorantul circulă în

sânge până la vasele oculare. Atunci — prin intermediu]

unor filtre speciale — se realizează clişee ale fundului de

ochi. Examenul durează aproximativ 15 minute. Azi, noile

tehnici permit obţinerea de imagini numerizate pe un ecran.

EFECTE SECUNDARE. Incidentele sunt cel mai adesea

benigne (vomă, indispoziţie). Accidentele alergice datorate

fluoresceinei, foarte rare, pot fi prevenite printr-un tratament

antialergic. Vederea înceţoşată şi orbirea provocată de

lumina de la luarea clişeelor, consecinţe ale dilatării pupilei

printr-un colir cicloplegic, pot fi deranjante timp de câteva

ore după efectuarea examenului.

ANGIOKERATOM. Leziune cutanată care se prezintă

sub forma unei mici papule de culoare roşu închis acoperită

cu un strat keratozic tare.

ANGIOLEIOMIOM. Mică tumoră benignă care se

dezvoltă pe piele, în interiorul hipodermului; ia naştere în

peretele muscular al unei vene subcutanate.

ANGIOM. Malformaţie care afectează sistemul vascular:

artere, capilare, vene şi vase limfatice.

Angiomul este o leziune congenitală, benignă, a vaselor

sangvine (hemangiom) sau limfatice (limfangiom), care

se traduce printr-o deformare a structurilor vasculare. El

poate exista încă de la naştere sau poate apărea în cursul

copilăriei sau vieţii adulte. în anumite cazuri, el poate şi

să regreseze sau să dispară.

Localizarea este fie superficială (piele, mucoase), fie

profundă (viscere, de exemplu creierul, ficatul, plămânul);

angioamele profunde riscă să provoace hemoragii.

Angioamele cutanate. Printre angioamele cutanate, se

disting angioamele imature, angioamele mature sau plane,

angioamele stelare şi angioamele capilarovenoase.

• Angioamele imature sunt malformaţii ale sistemului vascular,

foarte frecvente la sugari, care se dezvoltă plecând

deladermul superficial.

Ele se prezintă sub două aspecte diferite: angioamele

tuberoase sau angioamele căpşună formează proeminenţe

mai mult sau mai puţin voluminoase, bine delimitate şi de

culoare roşie; angioamele subcutanate par mai puţin

superficiale, iar proeminenţa lor poate fi acoperită de o piele

normală sau albăstruie.

în majoritatea cazurilor, angioamele imature regresează

în mod spontan, iar abţinerea de la orice fel de tratament

este conduita cea mai raţională. O simplă supraveghere

dermatologică regulată este suficientă, în afara cazului că

angiomul este localizat într-o zonă importantă din punct de

vedere funcţional (pleoape pentru vedere, laringe pentru

respiraţie, buze pentru dentiţie). într-o asemenea situaţie,

pot fi avute în vedere o corticoterapie sau ablaţia

chirurgicală.

• Angioamele mature sau plane sunt malformaţii foarte

frecvente ale sistemului vascular, care se dezvoltă plecând

de la capilarele dermului superficial. Acestea sunt clasicele

„pete de vin" care, în pofida aspectului lor uneori impresionant,

nu antrenează vreo tulburare funcţională. Angiomul

plan se va extinde în decursul vieţii pacientului; el va lua

o culoare mai închisă şi se va acoperi de noduli proeminenţi.

Angiomul matur este tratat cu laserul cu argon. Totuşi,

rezultatele nu sunt întotdeauna perfecte şi adesea este

necesară repetarea operaţiei.

• Angioamele stelare sau telangiectazice sunt malformaţii

ale sistemului vascular care se prezintă ca mici pete roşii

în formă de stea, uşor supraînălţate. Ele se află mai ales pe

faţă şi pe extremităţi şi sunt favorizate de sarcină. Mai sunt

întâlnite şi în cadrul cirozelor alcoolice. Când nu dispar

spontan, aceste angioame se tratează prin electrocoagulare

sub anestezie locală.

• Angioamele capilarovenoase sunt malformaţii rare ale

sistemului vascular care se prezintă ca proeminenţe

albăstrui situate pe traiectele venoase, crescând în volum

în timpul unui efort. Ele pot fi tratate prin injectarea de

produse sclerozante sau prin ablaţie chirurgicală, dar impun

practicarea unor examene complementare înaintea

intervenţiei.

ANGIOMATOZĂ. Boală caracterizată prin apariţia de

angioame (malformaţii congenitale ale vaselor sangvine sau

limfatice) multiple la suprafaţa pielii sau în profunzimea

organelor, asociată uneori cu alte malformaţii. -• RENDUOSLER,

STURGE-WEBER-KRABBLE.

ANGIOM PLAN. Pată violacee numită în mod curent

„pată de vin".

ANGIOPATIE. Orice boală a vaselor sangvine sau

limfatice.

ANGIOPLASTIE. Intervenţie chirurgicală constând în

repararea, dilatarea sau remodelarea unui vas deformat,

îngustat sau dilatat.

DESFĂŞURARE. Angioplastia poate fi practicată prin

incizie chirurgicală sau pe cale transcutanată.

• Angioplastia prin incizie utilizează un fragment de venă

sănătoasă (prelevat, în general, de la gamba bolnavului) sau

de ţesut sintetic (patch) cu care se restaurează partea bolnavă

după incizia longitudinală a peretelui vasului.

• Angioplastia pe cale transcutanată utilizează o sondă cu

un balonaş gonflabil. Ea nu se aplică decât îngustărilor

localizate. în plus, ea este inoperantă pe un fragment arterial