421 Neuroleptic

articulaţiei şoldului sau o fractură a părţii superioare a

peroneului pot, de asemenea, să lezeze acest nerv şi să

antreneze tulburări care merg de la redoarea până la paralizia

muşchilor pe care îi inervează.

NEURASTENIE. Starea de oboseală extremă fizică şi

psihică.

în cursul acestei afecţiuni, pacientului îi vine greu să-şi

adune ideile, este incapabil să ia orice decizie şi, deşi nu

prezintă nici o tulburare organică, se plânge de nenumărate

tulburări corporale: dureri, tulburări digestive (digestie

proastă, constipaţie), hiperemotivitate şi astenie intensă.

După ce a cunoscut o perioadă în care era la modă,

neurastenia este o noţiune care tinde să cadă în desuetudine,

trimiţând spre boli ca isteria, depresiunea şi, mai ales,

psihastenia.

NEURECTOMIE. Ablaţie chirurgicală a unei părţi

dintr-un nerv.

O neurectomie nu este practicată decât asupra nervilor

aparţinând sistemului nervos vegetativ (responsabil de

controlul funcţiilor involuntare ale organismului).

NEURINOM. Tumoră benignă a unui nerv. SINONIM:

schwannom.

Neurinom al nervilor cranieni. Este vorba de o tumoră

benignă a unui nerv legat de encefal.

Cel mai frecvent afectat este nervul auditiv. Neurinomul

afectează subiecţii de vârste cuprinse între 40 şi 60 ani.

CAUZE ŞI SIMPTOME. Cauza unui neurinom al nervului

auditiv rămâne necunoscută. într-un prim timp, tumora se

dezvoltă în conductul auditiv intern şi provoacă semne

discrete: scăderea uzului în mod treptat şi de o singură parte

(adesea pacientul nu-şi dă seama de această situaţie decât

la telefon), zumzăituri în ureche, vertije. în al doilea timp,

tumora creşte în cavitatea craniană. Subiectul se plânge de

furnicături, de dureri în regiunea trigemenului (pe faţă) şi

de o paralizie a regiunii nervului facial (muşchii feţei).

DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT. Diagnosticul se pune

adesea pe baza imageriei prin rezonanţă magnetică (I.R.M.)

şi a potenţialelor evocate auditive (înregistrarea răspunsului

nervos la stimulările sonore). Tratamentul constă în

îndepărtarea chirurgicală a tumorii.

Neurinomul nervilor rahidieni. Este vorba de o tumoră

benignă a unui nerv legat de măduva spinării, observată la

persoanele trecute de 40 ani.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Timp de mai mulţi ani, durerile

se limitează la rădăcina nervului şi survin mai ales în poziţia

orizontală a bolnavului. Ele seamănă mult cu cele ale unei

sciatice. Ulterior, tumora, crescând, provoacă o compresie

a măduvei spinării, deci dureri şi mai vii.

DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT. Diagnosticul se stabileşte

mulţumită mielografiei sau imageriei prin rezonanţă

magnetică (I.R.M.). Tratamentul constă în practicarea

ablaţiei chirurgicale a tumorii.

NEUROBLASTOM. Tumoră malignă a glandei medulosuprarenale

sau, mai rar, a ganglionilor simpatici ai sistemului

nervos autonom. SINONIM: simpotom.

Este un cancer rar, dar este cancerul cel mai frecvent

la copii.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Copilul pierde din greutate, este

palid, suferă de dureri difuze şi este iritabil. O slăbire

musculară, chiar o paraplegie (paralizia membrelor inferioare),

însoţită de o incontinenţă urinară, este semnul unui

neuroblastom care se dezvoltă la nivelul măduvei spinării.

La adult, tumora poate să fie amplasată în interiorul unuia

dintre ventriculele intracerebrale şi poate, din acest motiv,

să atingă dimensiuni importante înainte de a fi descoperită.

DIAGNOSTIC. Acesta se bazează pe scaner, care localizează

tumora, şi pe examenele de sânge şi ale urinei, care

pun în evidenţă mari cantităţi de catecolamine (adrenalină,

noradrenalină).

TRATAMENT ŞI PROGNOSTIC. Raritatea acestei tumori

face dificilă, la ora actuală, o atitudine terapeutică fixă. Cel

mai bun tratament pare a fi cel chirurgical şi constă în ablaţia

tumorii, urmată de o radioterapie sau de o chimioterapie.

NEUROCHIRURGIE. Specialitate chirurgicală consacrată

tratamentului bolilor sistemului nervos.

NEUROENDOCRINOLOGIE. Disciplină medicală

care studiază relaţiile între sistemul nervos şi glandele

endocrine.

NEUROFIBROMATOZĂ. > RECKLINGHAUSEN

(boală a lui).

NEUROLEPTANALGEZIE. Metodă de anestezie care

asociază un analgezic (medicament ce acţionează împotriva

durerii) şi un neuroleptic (medicament care are o acţiune

sedativă asupra sistemului nervos).

Neuroleptanalgezia permite realizarea unui număr de

intervenţii chirurgicale fără a recurge la o anestezie generală.

Anestezia obţinută, subconştientă, este denumită în stare

de veghe: pacientul este treaz, dar calm şi indiferent, insensibil

la durere. Utilizarea de curara permite eventual obţinerea

unei relaxări musculare.

NEUROLEPTIC. Medicament activ asupra psihismului,

utilizat în mod deosebit în tratamentul psihozelor. SINONIM:

tranchilizant major.

INDICAŢII. Neurolepticele sunt prescrise în caz de

psihoză (îndeosebi schizofrenie şi psihoză maniacodepresivă),

de depresiune cu agitaţie, de confuzie mintală,

de delir, de anxietate, de agitaţie prin dereglare psihologică.

NEUROLIZÂ 422

Neurolepticele permit bolnavului să ducă o viaţă în cadrul

societăţii, în afara spitalelor psihiatrice.

Alte indicaţii sunt insomnia, tuşea, vărsăturile, sughiţurile

rebele, durerile intense, pregătirea pentru anestezie.

CONTRAINDICAŢII. Neurolepticele sunt contraindicate

în caz de alergie la produsul activ. Este periculos să fie

asociate cu alcool.

EFECTE NEDORITE. Acestea sunt de ordin neuropsihic

(somnolenţă, necoordonare a mişcărilor, sindorm parkinsonian),

neurovegetativ (hipotensiune arterială, uscăciune a

gurii, constipaţie, retenţie de urină) sau hormonal (luare în

greutate, impotenţă, frigiditate,oprire a fluxului menstrual).

NEUROLIZÂ. Intervenţie chirurgicală constând în

eliberarea unui nerv atunci când acesta este comprimat de

către o aderenţă patologică, de exemplu de către un ţesut

fibros cicatricea!, cu scopul de a-i permite recuperarea

funcţiilor sale.

NEUROLOGIE. Specialitate medicală consacrată

studiului şi tratării bolilor care afectează sistemul nervos

central (creier, măduva spinării) sau periferic (rădăcini şi

nervi).

NEUROMEDIATOR. -* NEUROTRANSMIŢĂTOR.

NEURON. Celulă nervoasă.

Sistemul nervos este format din neuroni, din celule

neurogliale şi din celulele lui Schwann; neuronii au funcţii

nervoase, în timp ce celelalte două tipuri de celule au rol

de protecţie şi de nutriţie.

STRUCTURĂ. Un neuron este constituit dintr-un corp

celular,în care se găseşte un nucleu, şi din prelungiri, axonii

pe de o parte, dendriticele de cealaltă parte.

FUNCŢIONARE. Celulele excitabile ca neuronii se deosebesc

de altele prin capacitatea de a crea un fenomen electric,

potenţialul de acţiune, sau influxul nervos; în câteva miimi

de secundă şi pe o infimă lungime de membrană, un aflux

de sodiu (ion pozitiv) intră în celulă, ceea ce depolarizează

membrana. Acest potenţial de acţiune se propagă spontan

apoi în toată lungimea membranei. El permite transmisia

unui mesaj, a unei informaţii senzitive sau a unui ordin

motor. Mesajele sosesc la un neuron dat prin dendritele sale.

Acestea aduc mesajele Ia corpul celular (conducţie centripetă).

Corpul celular analizează mesajele producându-le din

nou şi le trimite în lungul axonului (conducţie centrifugă).

Un neuron este astfel legat de alţi neuroni sau de celulele

musculare. Punctul de joncţiune între axonul unui neuron

şi dendritele altui neuron se numeşte sinapsă. La acest nivel,

transmisia mesajului unui neuron spre altul face să intervină

diverse substanţe denumite neurotransmiţători.

NEUROPATIE. Afecţiune a sistemului nervos. SINONIM:

neuropatie periferica.

Termenul de neuropatie grupează toate afecţiunile sistemului

nervos periferic, format din nervi şi din ganglioni.

NEUROPATIE OPTICĂ. Afecţiune care atinge nervul

optic, responsabil de vedere. SINONIM: nevrita optică.

Numeroase, cauzele unei neuropatii optice pot fi vasculare

(ateroscleroză, de exemplu), inflamatorii (uveomeningită

care asociază o atingere oculară şi o atingere

meningeană etc), legate de o intoxicaţie medicamentoasă

(medicamente antituberculoase, de exemplu), de alcoolism,

de tabagism, de o intoxicaţie cu produse industriale, de o

boală de sistem (ca lupusul eritematos diseminat) sau

neurologică (ca scleroza în plăci), de diabet, de un

traumatism.

Subiectul suferă de o anomalie a câmpului vizual,

denumită scotom, în care vederea scade într-o mică regiune

a câmpului vizual. El distinge din ce în ce mai prost culorile.

Tratamentul este cel al cauzei.

NEURORECEPTOR. Receptor situat la suprafaţa unei

celule (în principal nervoase, dar şi musculare) şi care

intervine în funcţionarea sistemului nervos.

NEUROTONIE. Tulburare benignă caracterizată printr-un

exces de funcţionare a sistemului nervos vegetativ.

Neurotonia, denumită în mod curent şi nervozitate sau

tensiune nervoasă, se traduce printr-o emotivitate exagerată,

prin palpitaţii, prin tremurături, prin diaree.

NEUROTOXINA. Substanţă biologică toxică ce acţionează

asupra sistemului nervos.

NEUROTRANSMIŢĂTOR. Substanţă chimică a

organismului care dă posibilitatea celulelor nervoase să-şi

transmită mesajele. SINONIM: neuromediator.

Neurotransmiţătorii cuprind numeroase substanţe, între

care acetilcolina, diferite endorfine, dopamina, diferitele

enkefaline, noradrenalina, serotonina etc.

Numeroase substanţe, medicamentoase sau nu, au

aceeaşi acţiune cu un neurotransmiţător şi se numesc

agoniste (adrenergice, colinergice); altele au o acţiune contrară

si se numesc antagoniste (adrenolitice, anticolinergice).

De altfel, un deficit într-un neurotransmiţător dat poate

fi responsabil de o patologie.

NEUTRONTERAPIE. Radioterapie care utilizezi

neutronii care provin de la un ciclotron (accelerator de

particule atomice), cu scopul de a distruge celulele

canceroase.

NEUTROPENIE. Micşorare, în sânge, a numărului de

polinucleare neutrofile (globule albe care contribuie la

eliminarea bacteriilor).

423

DIFERITE TIPURI DE NEUTROPENIE. Neutropeniile

sunt fie constituţionale (agranulocitoză congenitală), fie

dobândite. Cele mai multe neutropenii dobândite sunt

minore şi nu au nici o consecinţă. Forma cea mai frecventă,

cronică, este observată în caz de oboseală, în principal la

femeie. în schimb, o neutropeinie cronică severă, cu infecţii

repetate, se întâlneşte în cursul poliartritei reumatoide, la

contactul cu substanţe toxice (chimioterapie, radiaţii

ionizante) sau în aplaziile medulare şi în leucemii. Neutropeniile

acute se observă în cursul infecţiilor virale sau

bacteriene. Neutropeniile acute medicamentoase nu constituie,

de obicei, decât o etapă înaintea agranulocitozei, absenţa

completă a polinuclearelor neutrofile, deosebit de gravă.

NEV. Mică pată cutanată. SINONIM: naevus.

Un nev este cauzat de un defect al dezvoltării unei

structuri anatomice survenit în timpul vieţii embrionare. El

poate apărea mai târziu şi, deşi în sens strict nu este o

tumoră, el este asimilat cu o tumoră benignă.

Nev melanocitar. Denumit în mod curent aluniţă, nevul

melanocitar este o mică pată cutanată dezvoltată pe seama

melanocitelor (celule care elaborează melanină, pigmentul

pielii). De mărime variabilă (de la câţiva milimetri la câţiva

centimetri în diametru), de o culoare mergând de la galben

deschis la brun-negru, nevul poate fi plan sau în relief, neted

sau aspru, eventual acoperit cu peri. Nevii melanocitari

provin din migrarea, efectuată în timul vieţii embrionare,

a melanocitelor, care părăsesc sistemul nervos pentru a

ajunge la joncţiunea dintre derm şi epiderm.

Unele aluniţe au o culoare albastră-verzuie închisă, care

corespunde unei localizări profunde în derm. Apariţia unei

depigmentări în judul unei aluniţe este un semn obişnuit

de benignitate. Singurii nevi care riscă să se transforme

într-un melanom malign (nev congenital cu un diametru mai

mare de 2 centimetri, nevul foarte negru în formă de dom,

situat într-o zonă de frecare, ca palma sau suprafaţa plantară

etc.), cei care au crescut şi provoacă mâncărimi pacientului

sau care au sângerat trebuie să fie îndepărtaţi chirurgical

sau cu laserul cu dioxid de carbon; ei trebuie în continuare

să facă obiectul unui examen histologic care să precizeze

caracterul lor benign sau malign.

Nev nemelanocitar. Acesta se dezvoltă pe seama

elementelor celulare ale pielii, altele decât melanocitele.

Există multiple varietăţi.

• Nevul anemic, benign, afectează mai ales femeile. El se

prezintă sub forma unei mici pete depigmentate, cu limite

clare, adesea neregulate, uneori străbătute de mici dilataţii

ale vaselor la periferie, amplasat pe faţă, pe piept şi pe

membre. îndepărtarea lui este inutilă.

M Nevul lui Becker afectează de cele mai multe ori subiectul

masculin tânăr, între 10 şi 30 ani. El apare după o expunere

solară sub forma unor pete plane, de culoare galbenă,

acoperite frecvent de peri adesea abundenţi, amplasaţi mai

ales pe umeri şi pe piept. Nu este necesar nici un tratament.

NEVRALGIE

• Nevul conjunctiv, caracterizat prin anomalii ale ţesutului

colagen sau elastic, se traduce prin leziuni foarte variate:

mici papule gălbui amplasate pe stern (nev elastic

premamar); mici papule albe sau rozalii pe coapse şi pe

abdomen (nev elastic); placă galbenă, acoperită de peri şi

comedoane la muchia nasului (elastom al nasului).

Constatarea uneia dintre aceste varietăţi de nev conjunctiv

trebuie să conducă la căutarea anomaliilor osoase prin

radiografii sistematice. Nevul, în schimb, nu necesită nici

un tratament deosebit.

• Nevul epidermic poate lua 3 aspecte: plăci de piele

îngroşată, de culoare cenuşie sau brună (nev verucos linear);

plăci de piele îngroşată, roşii şi foarte pruriginoase, frecvente

la femeie (nev epidermic verucos inflamator linear);

plăci de piele îngroşată, brune, uşor supraînălţate. Acestor

nevi li se pot asocia anomalii osoase, oculare, renale sau

nervoase. Tratamentul nevilor epidermici este dificil: fie

că se realizează prin ablaţia lor, chirurgicală sau cu laser

cu dioxid de carbon, fie prin administrarea de retinoide,

recidivele lor sunt frecvente.

• Nevul sebaceu afectează mai ales sugarul şi copilul mic.

El formează pe craniu o placă lipsită de păr, bine delimitată,

de culoare gălbuie, cu suprafaţa mamelonată şi împestriţată

de mici onficii dilatate, umplute cu keratină, care se îngroaşă

progresiv în cursul creşterii. La adult, pot surveni complicaţii

sub forma unor noduli proeminenţi corespunzând tumorilor

benigne sau maligne (epiteliom bazocelular, în particular),

cărora pot să li se asocieze malformaţii neurologice, osoase

şi oculare. Ablaţia chirurgicală a acestui tip de nev este deci

de dorit să se facă din adolescenţă.

NEVOMATOZĂ BAZOCELULARĂ. Boală ereditară

care asociază leziunile pielii, oaselor, sistemului nervos,

ale ochilor şi glandelor endocrine.

NEVRALGIE. Durere provocată de o iritaţie sau de o

leziune a unui nerv senzitiv.

Durerea evoluează, în general, prin crize destul de

intense, dar între crize poate persista un fond dureros.

DIFERITE TIPURI DE NEVRALGIE. Acestea se clasifică

după localizarea lor.

• Nevralgia faciala provoacă o durere supraacută în zona

controlată de către nervul trigemen. Ea afectează, în principal,

obrazul, pleoapele superioare şi, de cele mai multe

ori, maxilarul superior. Ea se produce de o singură parte

şi este adesea provocată de o stimulare a unei zone particulare

a feţei.

• Nevralgia interco.stalâ intervine de ambele părţi, dar

urmează traiectul de inervaţie cutanată care taie oblic

coastele.

• Nevralgiile prin irilaţia nervilor membrelor coboară în

lungimea unei benzi strâmte până la extremitatea membrului:

nevralgia cervicobrahială în membrul superior, nevralgia

crurală şi sciatica în membrul inferior.

NEVRITĂ 424

TRATAMENT. Acesta depinde de fiecare caz, dar cuprinde

adesea o imobilizare temporară (repaus la pat, purtatul unui

corset sau al unui colier cervical), luarea de analgezice, de

antiinflamatoare (pe cale injectabilă sau orală, sau în

infiltraţii), sau, încă, şedinţe de kineziterapie.

NEVRITĂ. Inflamaţie a unuia sau mai multor nervi.

Nevritele fac parte dintre neuropatiile periferice (afecţiuni

ale nervilor în general). Cauza inflamaţiei poate fi alcoolismul,

o infecţie (lepră, diferite virusuri), o dereglare chimică

(diabet) sau un traumatism.

Semnele sunt motorii (slăbire musculară sau o adevărată

paralizie) şi/sau senzitive (furnicături, dureri). Ele sunt

amplasate în regiunea controlată de către nervii afectaţi, ceea

ce permite să se distingă mai multe cazuri: mononevrita

(atingerea unui nerv); multinevrita, care afectează mai mulţi

nervi fie succesiv, fie simultan şi în mod asimetric între

jumătatea dreaptă şi jumătatea stângă a corpului; polinevrita

(atingerea mai multor nervi simultan şi simetric); poliradiculonevrita

(atingerea rădăcinilor nervilor). Tratamentul

este cel al cauzei.

NEVROM. Tumoră benignă formată din fibre nervoase

mai mult sau mai puţin anormale.

Nevroamele cuprind două tipuri de leziuni, de cauze

diferite.

• Nevromul de amputaţie se dezvoltă atunci când un nerv

a fost secţionat şi când extremitatea sa este foarte îndepărtată

de rădăcina sa, sau atunci când secţionarea este

consecutivă amputaţiei unui membru.

• Nevromul plexiform este cauzat de o proliferare compactă

de fibre nervoase. El este superficial şi se traduce printr-o

tumoră palpabilă sub piele dând degetului senzaţia că pipăie

un ghemotoc de sfoară.

Nevroamele constituie sursă a durerilor adesea intense.

Tratamentul lor este dificil; ablaţia chirurgicală este posibilă

în unele cazuri.

NEVROZA. Tulburare mintală care nu atinge funcţiile

esenţiale ale personalităţii şi de care subiectul este foarte

conştient.

S1MPTOME Şl SEMNE. O nevroză se traduce în mod

obişnuit printr-un sentiment de teamă, prin constanţa

judecăţii prin pasional şi imaginar (fenomenul de compensaţie),

prin perturbaţii ale vieţii sexuale (frigiditate,

impotenţă) şi sociale (lipsă de siguranţă, agresivitate). Totuşi

spre deosebire de psihotic, nevrozatul nu pierde contactul

cu realul şi rămâne relativ adaptat la mediul său şi la viaţa

socială.

TRATAMENT. Anxioliticele pot aduce o ameliorare în

momentele cele mai dificile, dar nu constituie în nici un caz

un tratament de fond şi nu trebuie urmat vreme îndelungată.

Doar psihoterapia permite, în general, vindecarea unei

nevroze.

NEVROZĂ FOBICĂ. Nevroză care asociază o personalitate

învecinată cu cea a istericului (subiect emotiv şi

sensibil, cu imaginaţie vie), cu crizele de fobie.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Această nevroză este caracterizată

prin crize de fobie, care deplasează angoasa provocată de

un conflict interior pe o situaţie exterioară precisă: teama

de spaţiile închise (claustrofobie), de spaţiile deschise (agorafobie),

de privirea altuia etc. Pacientul luptă împotriva fobiei

sale evitând situaţia de care se teme sau căutând să fie însoţit

de o persoană apropiată. în faţa unui pericol real, el poate

în schimb să dovedească un mare curaj fizic.

TRATAMENT. Acesta se bazeză pe psihanaliză sau pe o

psihoterapie asociată, atunci când nevroza împiedică

subiectul să aibă o viaţă socială normală, luarea de

anxiolitice.

NEVROZĂ OBSESIONALĂ. Nevroză caracterizată

prin obsesii asociate cu trăsături psihastenice (tensiune

emoţională, oboseală).

Nevroza obsesională se instalează după 15-30 ani, la

subiecţi în majoritate de sex masculin, de caracter concomitent

inhibat şi perfecţionist.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Una sau mai multe obsesii

agresează subiectul, care caută să le alunge prin mjloace

„magice" (rituri, formule conjuratorii). Obsedatul, ale cărui

capacităţi intelectuale sunt adesea superioare mediei,

poate să rămână socialmente bine adaptat; în cazurile cele

mai grave, lupta permanentă pe care o dă împotriva

obsesiilor sale îi ocupă întreaga existenţă, fără ca el să

înceteze de a fi conştient de natura patologică a tulburărilor

sale, ceea ce îl conduce adesea la depresiune.

TRATAMENT. Acesta constă în psihoterapia completată

prin administrarea de anxiolitice şi antidepresoare.

N.F.S. -* NUMĂRĂTOARE A FORMULEI SANGVINE.

NICOTINAMIDĂ. Substanţă derivată de la acidul nicotinic,

asociată cu aceasta sub denumirea de vitamină PP.

NICOTINĂ. Substanţă chimică naturală extrasă din

frunzele de tutun.

Nicotină este o otravă violentă. Efectele nedorite sunt

numeroase: paloare, slăbiciune, transpiraţie bruscă, palpitaţii

cardiace, tremurături, furnicături, greţuri, vărsături,dureri

de cap, insomnie etc.

Nicotină antrenează o obişnuinţă şi o dependenţă. Cu

scopul de a ajuta o persoană motivată să suprime tutunul,

medicul poate prescrie un timbru, sau patch, pe bază de

nicotină, care, treptat, dă posibilitatea pacientului să renunţe

la fumat. -> TUTUN.

NICOVALĂ. Unul dintre oscioarele urechii medii.

Nicovala formează, împreună cu ciocănelul şi scăriţa,

lanţul celor trei oscioare ale urechii medii, care transmit

425 NOMĂ

vibraţiile sonore ale timpanului spre urechea internă.

Nicovala intră în vibraţie sub acţiunea ciocănelului şi face

să vibreze scăriţa.

NIDAŢIE. Pătrunderea completă a oului fecundat în

mucoasa uterină. SINONIM: implantare a oului.

Nidaţia se poate produce şi în afara uterului; este vorba

atunci de o sarcină extrauterină, fie ovariană, fie de cele

mai multe ori, tubară (localizată în una dintre trompele

uterine).

NIMFOMANIE. Exacerbare a dorinţei sexuale la femeie.

Cauzele nimfomaniei sunt variate: conflict oedipian,

dorinţa de a primi asigurări în ce priveşte feminitatea sa

insuficient recunoscută, atitudine inconştientă de revanşă

fiţi de bărbaţi, apropiată de un „colecţionism" obsesional.

Ea se caracterizează prin căutarea imperioasă a unor

experienţe erotice care lasă, în general, femeia nesatisfăcută.

Nimfomania poate fi considerată o boală în măsura în care

generează o frustrare cronică. Tratamentul nimfomaniei,

dacă este nevoie, se dovedeşte a fi de cele mai multe ori

psihoterapia sau psihanaliza.

NISTAGMUS. Fenomen spontan sau provocat, congenital

sau dobândit, caracterizat prin mişcări involuntare

;i sacadate ale ochilor, de mică amplitudine, de cele mai

multe ori orizontale, dar uneori verticale sau circulare.

Un nistagmus poate fi de natură fiziologică sau

patologică.

Nittagmusul fiziologic. Nistagmusul optocinetic,

denumit şi nistagmusul căii ferate, se observă atunci când

ochii încearcă să urmărească imaginile care le trec prin faţă.

Nistagmusul vestibular este provocat de o excitaţie sau de

0 paralizie tranzitorie a unuia sau ambelor labirinturi ale

urechii interne,cauzat, de exemplu, de o rotaţie pe un scaun

turnant sau de o injectare de apă rece sau călduţă în ureche.

Nistagmusul patologic. Aceste mişcări sacadate ale

ochilor pot fi congenitale sau dobândite.

• Nistagmusurile congenitale, cauzate de leziuni oculare,

neurologice sau fără cauză precisă, se manifestă încă de la

naştere sau din prima copilărie şi uneori se atenuează cu

timpul. Ele pot însoţi alte boli oculare congenitale precum

cataracta (opacitatea cristalinului care produce o cecitate

completă sau parţială), albinismul, strabismul, leziunile

corioretiniene (atingeri ale retinei fătului). Ele pot fi

observate, de asemenea, în cursul unor afecţiuni neurologice

(hidrocefalie, toxoplasmoză cerebrală) sau pot apărea în

mod izolat, legat sau nu de ereditate. Nistagmusul în resort

este forma cea mai obişnuită a nistagmusurilor congenitale:

ochii se mişcă lent într-un sens pe orizontală, apoi rapid în

ttns contrar. Nistagmusul pendular se manifestă prin secuse

ritmice şi orizontale de durată egală. Nistagmusurile congenitale

se intensifică la oboseală, la emoţii, la eforturile

* atenţie (în timpul cititului, de exemplu). Copilul poate

iibloca" voluntar aceste nistagmusuri; el îşi întoarce atunci

frecvent capul, întotdeauna în aceeaşi parte şi riscă să sufere

un torticolis.

• Nistagmusurile dobândite pot apărea la adolescenţă sau

la vârsta adultă; ele sunt atunci semnele unor afecţiuni

neurologice, ca scleroza în plăci, ale unei tumori cerebrale

sau vestibulare, însoţită de tulburări ale auzului, sau ale unei

leziuni a creierului mic.

DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT. Electronistagmografia

(înregistrarea electrică a mişcărilor ochiului) permite identificarea

diferitelor forme de nistagmus. în cazul nistagmusurilor

congenitale, purtatul lentilelor corectoare cu

prisme dă posibilitatea suprimării poziţiei defectuoase a

capului. în fapt, prismele (care sunt adezive atunci când sunt

temporare şi incorporate în lentile atunci când sunt definitive)

antrenează o deviaţie forţată a ambilor ochi în zona

de blocaj, evitând astfel întoarcerea capului de către copil

pentru a utiliza această zonă. Atunci când acest tratament

este eficace, o intervenţie chirurgicală, variabilă după tipul

de nistagmus şi după cauza sa, poate permite o ameliorare

definitivă. Nistagmusurile dobândite dispar cu tratamentul

cauzei lor, atunci când acest tratament este posibil.

NITRODERIVAT. - DERIVAT NITRAT.

NOCARDIOZĂ. Boală infecţioasă provocată de bacteriile

Gram pozitive din genul Nocardia. SINONIM: nocardiazd.

Nocardioza este o afecţiune rară la indivizii cu mijloace

de apărare bune, mai frecventă la subiecţii imunodeprimaţi.

Boala se prezintă sub forma unei infecţii pulmonare

subacute sau cronice.

Tratamentul constă în administrarea de antibiotice pe

o perioadă care merge de la mai multe săptămâni până la

mai bine de un an.

NODUL. Leziune cutanată sau mucoasă bine delimitată,

de formă aproximativ sferică şi palpabilă.

NODUL AL CORZILOR VOCALE. Este o mică

leziune rotundă, situată la marginea unei corzi vocale, care

rezultă de cele mai multe ori dintr-un surmenaj al vocii.

Tratamentul lui constă în repausul vocal, asociat cu o

reeducare ortofonică a vocii. în caz de recidivă, trebuie avută

în vedere fie ablaţia chirurgicală, fie cea cu laser.

NODUL HEMOROIDAL. Mic nodul tare, de culoarea

pielii, amplasat pe conturul anusului.

Sechelă a unei tromboze (formarea unui cheag) hemoroidale

externe, acest nodul este nedureros, nu prezintă nici

un risc şi nu necesită nici un tratament.

NOMĂ. Ulceraţie a ţesuturilor gurii. SINONIM: stomatita

gangrenoasă.

Noma afectează mai ales copiii care suferă de denutriţie

în mediul tropical; ea mai poate surveni ca urmare a unei

boli infecţioase (rujeolă, scarlatină, febră tifoidă). Ulceraţiile

sunt situate de cele mai mutle ori pe buză sau pe obraz; ele

NORADRENALINĂ 426

tind în continuare să se întindă la ţesuturile învecinate şi

să le distrugă.

Tratamentul nomei constă în administrarea de antibiotice

cu spectru larg de acţiune şi într-o renutriţie intensivă.

NORADRENALINĂ. Substanţă sintetizată, în principal,

de fibrele nervoase periferice simpatice, dar şi de sistemul

nervos central şi, în cantitate mică, de către glandele medulosuprarenale;

ea participă mai ales la constricţia arterială.

NORWALK (virusul lui). Virus A.D.N. din familia

parvovirusurilor, care cuprinde multe specii, responsabile

de epidemii de gastroenterite, mai ales la copii.

NOSOCOMIAL, -Ă. Se spune despre o infecţie contractată

în spital şi nu legată direct de afecţiunea pentru care

bolnavul a fost internat. SINONIM: nozocomial, -a.

NOU-NĂSCUT. Copil, începând din ziua naşterii până

în a 28-a zi a vieţii.

EXAMENUL MEDICAL DETALIAT. în timpul primei

sale săptămâni de viaţă, nou-născutul este supus unui

examen aprofundat efectuat de către un pediatru.

• Auscultaţia serveşte la aprecierea frecvenţei cardiace şi

a celei respiratorii, precum şi la constatarea absenţei anomaliilor

(suflu cardiac, jenă respiratorie). Palparea arterelor

femurale permit asigurarea că nu există vreo malformaţie

cardiovasculară.

• Examinarea pielii permite punerea în evidenţă a unor

anomalii cutanate (purpură, angiom) sau a unei coloraţii

anormale (icter, cianoză).

• Examenul morfologic este destinat eliminării eventualităţii

unei malformaţii care ar fi putut scăpa examenului ecografic

antenatal. O sondă este introdusă în esofag pentru a verifica

dacă nu există o atrezie (întrerupere) a acestui organ; o altă

sondă este plasată în anus cu scopul de a depista o

malformaţie anorectală. Coanele (orificiile posterioare ale

foselor nazale conducând la faringe) sunt, de asemenea,

sondate. Se caută o eventuală despărţitură a palatului (fantă

labiopalatină) sau o anomalie a părţii de jos a coloanei

vertebrale. Oasele şi articulaţiile sunt şi ele inspectate pentru

a detecta fie o deformaţie craniană (cefalhematom, bosă

serosangvină), fie o fractură a claviculei sau a membrelor

inferioare (provocată de o extracţie dificilă), sau, încă, a

anomaliilor degetelor de la mâini şi picioare, sau o luxaţie

a şoldului.

• Examinarea ochilor are drept scop verificarea faptului

că privirea se orientează spontan către lumină, că urmăreşte

pe orizontală un obiect contrastant (alb sau negru), că nu

există reflexe în pupile. O conjunctivită (înroşire a ochiului)

este, de asemenea, căutată. O obstrucţie a canalului lacrimal

este suspectată dacă ochiul copilului este „lipit" adesea de

secreţii abundente.

• Examenul abdomenului conduce la aprecierea stării restului

ombilical (care conţine 3 vase) şi, prin palpare, a mărimii

ficatului. La băiat, penisul trebuie să aibă o lungime

de minimum doi centimetri. Cele două testicule trebuie să

fie coborâte în bursele lor. La fetiţă orificiul vaginal trebuie

să fie bine vizibil. Secreţiile vaginale albicioase sau uneori

hemoragice pot surveni spre a 5-a zi a vieţii şi sunt banale;

el nu necesită vreun tratament.

• Examenul neurologic, primordial, cuprinde, între altele,

observarea motricitati spontane a copilului; aceasta se

caracterizează îndeosebi printr-o gesticulaţie asimetrică a

membrelor, alternarea mişcărilor de flexie şi de extensie,

ale mişcărilor de deschidere şi închidere a pumnilor. Este

apreciat, de asemenea, tonusul copilului (studiul extensibilităţii

musculare, al îndreptării capului şi trunchiului) şi

reflexele zise primare sau arhaice, proprii nou-născutului

(apucare, supt, mers automatic etc.) sunt, de asemenea

controlate.

• Testele biologice de depistare sunt practicate şi ele:

călcâiul copilului este incizat pentru a preleva câteva picături

de sânge. Testul lui Guthrie caută fenilcetonuria (boală

ereditară caracterizată printr-un deficit enzimtic); o hipotiroidie

(insuficienţa secreţiei glandei tiroide) este, de

asemenea, căutată.

ALIMENTAŢIA ŞI IGIENA. Necesităţile alimentare ale

nou-născutului sunt de 60 mililitri pe zi de lapte matern sau

maternizat per kilogram de greutate corporală la naştere şi

de 150 mililitri pe zi per kilogram la sfârşitul primei săptămâni

de viaţă. Nou-născutul pierde în mod obişnuit din

greutate în primele trei zile ale vieţii sale, în principal din

cauza aporturilor alimentare mici; dar el recâştigă, în

majoritatea cazurilor, greutatea sa iniţială din a 8-a zi.

Luarea în greutate este în continuare, în medie, de 25 până

la 30 grame pe zi.

Copilul trebuie să fie curăţat şi schimbat după fiecare

supt; dacă are fesele uşor iritabile, este dat cu o cremă

hidratantă. Cordonul ombilical, care trebuie dezinfectat în

fiecare zi, cade — în medie — către a 8-a zi de viaţă. Prima

baie nu intervine adesea decât după căderea cordonului

ombilical.

Nou-născutul trebuie să fie culcat într-un pat cu cadrul

rigid, pe o saltea tare care ocupă întreaga suprafaţă liberă

şi fără pernă. El poate fi culcat pe o parte. Este preferabil

să fie învelit într-un sac de dormit, decât să fie acoperit cu

un pled sau o plăpumioară, pentru a-i permite să fie în largul

său în mişcările ce le face, fără a se dezveli. Prima ieşire

în aer liber a copilului născut la termen poate să se facă

începând cu cea de-a 15-a zi de viaţă atunci când condiţiile

meteorologice sunt favorabile.

DEZVOLTAREA AFECTIVĂ. în afara îngrijirilor şi a

hranei, nou-născutul are nevoie pentru a se dezvolta de un

contact precoce cu mama şi tatăl său. Căldura şi iubirea care

îi sunt acordate permit dezvoltarea lui în mod echilibrat.

-• ALĂPTARE; APGAR (cotare a lui); GUTHRIE (test al lui);

NAŞTERE.

NUCLEOLIZA. Distrugere terapeutică sau patologică a

nucleus pulposus (partea centrală, semilichidă, a unui disc

intervertebral).

DIFERITE TIPURI DE NUCLEOLIZA

• Nucleoliza terapeutică, sau chimionucleoliza, este

practicată pentru atenuarea durerilor provocate de o hernie