37 Angină

Anexectomia unilaterală nu provoacă sterilitate. în

schimb, după o anexectomie bilaterală, trebuie avută în

vedere o hormonoterapie substitutivă.

ANGAJARE CEREBRALĂ. Deplasare a unei părţi

a encefalului printr-un orificiu membranos sau osos, ducând

la o compresiune gravă a sistemului nervos.

CAUZE. Cauzele unei angajări sunt leziunile unui anumit

volum (tumoră, hematom, de origine traumatică sau nu,

abces) care stânjenesc curgerea lichidului cefalorahidian,

care se acumulează dând naştere unei hipertensiuni intracraniene

şi care împinge regiunea corespunzătoare de encefal.

SIMPTOME ŞI SEMNE. Simptomele depind de tipul de

angajare. Angajarea temporală, de exemplu, se caracterizează

printr-o midriază (dilatarea pupilei), consecutivă lezării

structurilor care comandă ochiul. Angajarea amigdaielor

cerebeloase provoacă accese de hipertonie (redoare) a

membrelor, asociate eventual unei încetiniri a ritmului

cardiac sau unei opriri respiratorii. Formele minore nu se

semnalează decât printr-o ţinută afectată sau printr-o

înclinare a capului spre partea respectivă.

TRATAMENT. Tratamentul face apel la intervenţia neurochirurgicală

care trebuie practicată fără întârziere pentru a

decomprima creierul.

ANGEIOLOGIE. Studiu al vaselor aparatului circulator

(artere, vene şi vase limfatice). SINONIM: angiologie.

ANGEITA. Inflamaţie a peretelui vaselor sangvine.

SINONIM: vascularita.

Angeitele fac să intervină diferite tipuri de procese

inflamatorii (imunologice, autoimune, alergice), putând

antrena o stenoză (îngustare) sau o ocluzie a vasului atins.

Ţesuturile irigate de acest vas sunt atunci lezate sau chiar

distruse prin ischemie (întreruperea sau diminuarea circulaţiei

sangvine).

Se deosebesc angeitele arteriale şi angeitele cutanate.

Angeitele arteriale. Angeitele arteriale, inflamaţie a

pereţilor arterelor, pot îmbrăca aspecte foarte diferite.

• Tromboangeila obliteranta,de origine controversată, este

o angeită a membrelor; ea provoacă dureri, amorţeli şi, în

cazurile grave, gangrena.

• Arterita temporală sau boala lui Horton, de origine

necunoscută, survine în special spre vârsta de 60 ani.

• Boala lui Takayashu sau boala femeilor fără puls este

o afecţiune rară de origine necunoscută, poate autoimună.

Atinge mai ales femeile tinere şi afectează vasele mari ieşite

din cârja aortică (carotidele şi subclaviile). Ea poate antrena

o claudicaţie intermitentă (prin atingere a arterei femurale

sau iliace), sincope, sau încă şi cecitate.

• Periarterita nodoasâ este o boală autoimună care poate

afecta arterele din diferite regiuni ale corpului, cauzând

dureri abdominale, testiculare sau toracice, o jenă respiratorie

şi uneori apariţia de tumefacţii moi sub piele.

Angeitele cutanate. Angeitele cutanate, inflamaţie a

pereţilor vaselor cutanate, se traduc în mod obişnuit prin

apariţia unei purpure (pete roşii care nu pălesc la presiune)

localizate frecvent pe membrele inferioare şi asociindu-se

uneori cu zone de ulceraţii cutanate. Unele sunt angeite pur

cutanate; altele se asociază unor atingeri ale organelor

interne (muşchi, nervi, viscere).

TRATAMENTUL ANGEITELOR. Tratamentul angeitelor

depinde de cauza lor. Se poate face apel la antiinflamatoare

(corticosteroizi), la imunodepresoare dar şi la metodele de

chirurgie vasculară. -* HORTON (boală a lui), PERIARTERITĂ

NODOASĂ, WEGENER (granulomatoză a lui).

ANGINĂ. Boală inflamatorie acută a faringelui.

Atingerea este rar generalizată la întregul faringe (faringită)

şi se limitează cel mai adesea la amigdale (amigdalită).

Anginele sunt de origine virală şi uneori bacteriană

(infecţii datorate germenilor ca streptococii, stafilococii sau

cei din genul Haemophilus). Ceva obişnuit în decursul unui

guturai sau al unei gripe, angina poate, în mod excepţional,

să constituie semnul precursor al altei boli mai grave

(mononucleoză infecţioasă sau difterie).

Angina roşie. Angina roşie este o inflamaţie acută a

faringelui, care dezvăluie, la examenul clinic, o mucoasă

mai roşie decât este normal.

DIFERITE TIPURI DE ANGINĂ ROŞIE

• Angina erilematoasă sau angina roşie catarală, cea mai

răspândită, survine mai ales la copilul sub 10 ani. Febră,

dureri vii la deglutiţie, migrene, acestea sunt simptomele.

Examenul faringelui dezvăluie o roşeaţă difuză şi o creştere

de volum mai mult sau mai puţin importantă a amigdaielor.

Angina eritematoasă poate să se complice cu un flegmon

periamigdalian (abces între peretele faringelui şi amigdală),

care provoacă un trismus (contractura muşchilor masticatori)

şi o disfagie (dificultate de deglutiţie).

• Angina bolilor eruptive este un simptom major al scarlatinei,

al rujeolei şi, în mai mică măsură, al rubeolei.

• Angina streptococica a reumatismului articular acut

precede cu câteva zile sau săptămâni manifestările acestui

reumatism. Ea se manifestă printr-o amigdalită (inflamaţia

amigdaielor) cu vomă şi dureri de cap. Studiul bacteriologic

arată prezenţa streptococilor hemolitici ai grupului A care

pot antrena, în afara atingerilor articulare şi cardiace,

complicaţii renale. Acest risc, cândva grav, este prevenit

astăzi, în ţările dezvoltate, prin antibioterapia sistematică

a acestor angine.

TRATAMENT. Bolnavul trebuie să se odihnească şi să

evite răcelile. Alimentaţia trebuie să fie uşoară şi băuturile

în cantitate mare. Tratamentul este, pe de o parte, local,

vizând uşurarea durerii şi dezinfectarea gurii şi faringelui

cu gargarisme, pulverizări şi, pe de altă parte, general, prin

administrarea de antibiotice. Tratamentul de referinţă este

penicilinoterapia timp de 10 zile, asociată cu analgezice,

ANGINA PECTORALA 38

antiinflamatoare, antipiretice şi colutorii. în caz de recidivă

frecventă, este indicată amigdalectomia.

Angina albă. Angina albă este o inflamaţie acută a

faringelui care prezintă, la examenul clinic, o mucoasă

acoperită de un strat albicios.

DIFERITE TIPURI DE ANGINA ALBĂ

• Angina erilemalopultucee provoacă aceleaşi simptome

ca angina roşie, dar amigdalele sunt acoperite de un strat

albicios şi uneori cenuşiu-gălbui, în general uşor de îndepărtat

cu un tampon de vată.

• Angina pseudomembranousa provoacă formarea unui

strat mai aderent (falsă membrană cenuşie), care poate să

stârnească temeri că ar fi vorba de o difterie. Astăzi, această

boală, mulţumită vaccinării antidifterice, practic a dispărut

în ţările occidentale. Totuşi, orice angina pseudomembranoasă

trebuie să constituie obiectul unei prelevări bacteriologice

şi, la cea mai mică îndoială, bolnavul trebuie să

primească ser antidifteric pentru a opri evoluţia unei

eventuale difterii. Această angina albă este adesea semnul

precursor al unei mononuclcozc infecţioasc.

• Angina veziculoasâ şi angina herpelica au ca origine,

respectiv, virusul zonei zoster şi al herpesului. Orofaringelc

ia un aspect roşu punctat de vezicule albe, sparte sau nu,

asemănătoare unor mici ulceraţii.

TRATAMENT. Bolnavul trebuie să se odihnească şi să

evite răcelile. în afara unei acţiuni locale (gargarisme,

pulverizaţii), tratamentul poate comporta antibiotice pe cale

generală. în anginele veziculoase antibioticele sunt totuşi

fără efect, în afara cazurilor de suprainfecţie bacteriană. Cel

mai adesea, este suficientă administrarea de analgezice.

Angina ulceroasă. Angina ulceroasă este o inflamaţie

acută a faringelui, care prezintă, la examenul clinic, o

mucoasă faringeană afectată de una sau mai multe ulceraţii.

DIFERITE TIPURI DE ANGINA ULCEROASĂ

• Angina lui Vincenl survine mai ales la adolescent sau la

adultul tânăr. Multiplicarea pe mucoasa faringeană a două

bacterii comensale (trăind pe seama gazdei fără a-i face rău),

bacilul fuziform şi spirilul, determină angina lui Vincent,

uşor diagnosticată prin examenul microscopic al unui frotiu

al gâtlejului după colorarea bacteriilor (coloraţia lui

Gram). Durerea, puţin intensă, se accentuează la deglutiţie.

Ea afectează o singură parte a faringelui: cel mai adesea.

angina lui Vincent nu afectează decât o singură amigdală,

care este acoperită atunci de ulceraţii suple la palpare şi o

falsă membrană. Ea poate fi cauzată de o proastă stare a

dentiţiei.

• Angina lui Duguet se observă în decursul febrei tifoide.

Ea se caracterizează printr-o ulceraţie nedureroasă a unuia

sau chiar a celor doi stâlpi ai vălului palatin.

• Angina bolilor hematologice se observă frecvent în cazul

mononucleozei infecţioase sau al leucemiei. Diagnosticarea

sa se bazează pe examenele sangvine.

• Angina lui Ludwig se caracterizează printr-o importantă

deformare a gâtului (exterioară), o febră ridicată şi dureri

TRATAMENT. Se bazează pe penicilină.

ANGINA PECTORALĂ. • ANGOR

ANGIOBLASTOM. Tumoră cerebrală vasculară, cel

mai des benignă. SINONIM: hemungioblastom.

Angioblastomul este localizat, în general, la creierul mic,

uneori în măduva spinării, trunchiul cerebral şi, mai rar,în

emisferele cerebrale. Dureri de cap, vomă, ataxie (incoordonarea

mişcărilor) şi nistagmus (mişcări rapide şi involuntare

ale ochilor) sunt principalele simptome ale afecţiunii.

ANGIOCARDIOGRAFIE. Examen radiologie care

permite vizualizarea cavităţilor cardiace.

INDICAŢII. Practicat în mod curent, acest examen permite

punerea în evidenţă a anomaliilor valvelor cardiace

(scăpări, îngroşări), ale vaselor (poziţionare anormală,

îngroşarc), ale muşchiului cardiac (dilataţie ventriculară,

diminuare localizată sau difuză a contractilităţii ventriculului

stâng, mai ales în cazul unui infarct al miocardului) şi a

comunicărilor anormale între diferitele cavităţi (comunicaţie

interauriculară, comunicaţie interventriculară).

TEHNICĂ. Un produs de contrast iodat, opac la radiaţiile

X, este injectat cu ajutorul unui cateter subţire introdus într-o

venă sau într-o arteră periferică, până în inimă. Acest produs

va ajunge în interiorul cavităţilor cardiace, continuându-şi

apoi drumul după curentul sangvin.

Angiocardiografia izotopică realizează examenul

ventriculelor: o doză mică de produs radioactiv (tehneţiu 99)

este injectată într-o venă a braţului în timp ce o cameră video

înregistrează contractilitatea cavităţilor cardiace. Acest

examen aduce informaţii complementare, în măsura în care

poate fi practicat în timpul efortului fizic.

DERULARE. Angiocardiografia necesită o spitalizare de

24 până la 36 ore. Ea se practică sub anestezie locală şi

durează între 30 minute şi o oră şi 30 minute. Starea

pacientului este supravegheată prin electrocardiogramă pe

toată durata examenului.

EFECTE SECUNDARE. Sunt rare şi, în general, benigne:

greţuri, indispoziţii, hemoragii de mică intensitate. Injectarea

produsului de contrast iodat putând provoca o reacţie

alergică, medicul trebuie să se informeze cu privire la

antecedentele alergice ale bolnavului şi, la nevoie, să-i

prescrie un tratament antialergic.

ANGIOCOLITĂ. Infecţie bacteriană a căii biliare principale

şi a căilor biliare intrahepatice (situate în interiorul

ficatului).

CAUZE. Angiocolita este cauzată, în general, de prezenţa

unui corp străin în căile biliare. Cel mai des, este vorba de