133851261-119352752-Tehnica-farmaceutica

În afara metodelor convenţionale se folosesc şi metode speciale cum sunt fuziunea la cald sau granularea prin injectare de vapori de app.

Metoda fuziunii la cald. Această metodă constă în folosirea unui amestec de carbonaţi sau bicarbonaţi alcalini sau a amestecului acestora cu un acid organic sau o combinaţie de acizi, care trebuie să includă 5-13% acid citric monohidrat faţă de totalul porţiunii acide prezente.

Se plasează amestecul într-un recipient convenabil, eventual în turbina de drajefiere aflată în mişcare şi se încălzeşte până când apa de cristalizare a acidului citric este cedată şi se formează o masa păstoasă. Se amesteca cu grijă pentru uniformizare, se granulează rapid prin sită şi se usucă cu atenţie de preferinţă la vid.

Metoda de granulare ca vapori de apă prin injectare. Este similara celei prin fuziune exceptând faptul că se utilizează acid citric anhidru. Umiditatea necesară este adăugată fie sub forma de vapori prin injectare în timp ce amestecul este agitat.

Indiferent de procedeul aplicat după obţinerea granulatelor se adaugă lubrifianţi solubili cum ar fi benzoatul de sodiu sau polietilenglicoli solizi sub formă de pulbere fină.

Se practică şi lubrifierea specială a matriţei. Comprimarea se face în atmosferă controlată cu o umiditate relativă de circa 25%. Încălzirea uşoara a granulatului cu un curent de aer cald uscat, folosirea de poansoane cromate sau de teflon, facilitează operaţia.

Comprimatele efervescente trebuie să fie condiţionate în tuburi de aluminiu sau de material plastic ai căror pereţi sunt impermeabili pentru aer. Aceste tuburi se închid etanş cu dopuri prevăzute eventual cu capsule deshidratante care conţin silicagel.

21.11. Comprimate care se desfac la nivelul cavităţii bucale

Comprimate pentru supt. Se dizolvă sau se dezagregă lent în gură, în contact cu secreţia salivară, acţionând la nivelul mucoasei bucale sau faringiene.

Aceste comprimate conţin:

9vitamine;

9antibiotice;

9antiseptice;

9anestezice locale;

9analgezice;

9demulcente;

9aromatizante;

431

9decongestive;

9corticosteroizi (antiinflamatoare);

9astringente,

9sau asocieri ale acestora .

Sunt folosite pentru:

-tratamentul infecţiilor locale de la nivelul bucofaringian;

-combaterea alergiilor sau a tendinţelor de uscare a gâtului. Au o acţiune similară trochiştilor.

În unele tratate aceste comprimate sunt incluse în pastilele medicinale –

Lozenges.

Este posibilă apariţia şi a unui efect sistemic ca urmare a preluării în circulaţia sanguină a unei părţi din substanţa activă.

Sunt comprimate mai mari, cu greutatea 1,5-4 grame şi cu diametrul de 1,5- 1,9 cm.

Au forme diferite: cilindri plaţi, subţiri cu marginile rotunjite pentru a nu leza mucoasa.

Au o rezistenţă mecanică mare şi un timp de dezagregare crescut.

Ele trebuie să se dizolve încet şi uniform, să-şi menţină suprafaţa netedă fără a se eroda, exercitând o acţiune locală cel puţin 5-15 minute.

Aceste comprimate nu trebuie sfărâmate în gură sau înghiţite.

Trebuie să conţină aromatizanţi şi corectori de gust pentru a da o senzaţie cât mai plăcută în timpul menţinerii în gură (acceptate).

Excipienţii diluanţi: zahărul – măreşte timpul de dezagregare, formând în jurul comprimatului o soluţie concentrată care împiedică pătrunderea apei în interiorşi creşte vâscozitatea salivei, permiţând cedarea treptată a substanţei medicamentoase.

În comprimarea directă se folosesc sorturi de zahăr direct compresibil, glucoză direct compresibilă, manitol şi sorbitol asociate cu PEG 6000 sau 8000, emcompress, avicel, sau pulbere de cacao!!!!!!!!!!!!!!

degresată, în comprimatele pentru copii.

Lianţii sunt soluţii de macromolecule cu putere adezivă mare, deci cu acţiune liantă puternică.

Se folosesc guma arabică, guma tragacanta, gelatina, polivinilpirolidona, siropul de zahăr, mucilagul de amidon.

Nu se adaugă dezagreganţi.

Ca lubrifianţi se folosesc substanţe hidrofobe, care acţionează şi ca antidezagreganţi: ceara, acidul stearic, parafina, grăsimile hidrogenate.

Lubrifianţii se adaugă fie sub formă de pulbere fină, fie ca soluţie eterică pulverizată peste granulate.

Edulcoranţii – sunt diluanţii în grupa zaharurilor.

Aromatizanţii – se folosesc fie sub formă de soluţie absorbită pe un diluant corespunzător Cab-O-Sil, fie sub formă de arome uscate prin spray.

432

Coloranţii sunt substanţe solubile în apă. Se adaugă la pubere înainte de granulare sau sub formă de soluţie în lichidul de granulare.

Comprimarea se face cu maşini rotative puternice, cu ponsoane cu feţe plane, pentru a mări forţa de comprimare, având în vedere faptul că trebuie comprimat un volum mare de pulbere, comprimatele care se obţin fiind de dimensiuni mari.

Comprimate de mestecat. Se folosesc la pacienţii cu greutate la înghiţire: bătrâni şi copii.

Prin mestecare şi înghiţire se asigură o biodisponibilitate superioară, eliminându-se faza de dezagregare în stomac. În acest caz comprimatele se pot administra şi fără apă.

Gustul neplăcut al unor substanţe active poate fi mascat cu excipienţi corect aleşi, comprimatele fiind uşor acceptate de către copii.

Cele mai utilizate comprimate de acest tip sunt comprimatele cu substanţe antiacide, de exemplu compuşi de aluminiu şi magneziu.

Prin mestecare în gură se realizează umectarea compuşilor insolubili obţinând o suspensie concentrată, care prin înghiţire calmează mai uşor arsurile şi durerile de la nivelul esofagului şi stomacului (deci avem un efect mai prompt).

În pediatrie, astfel de comprimate conţin:

-vitamine;

-substanţe antitermice, utilizate în răceli.

Pentru persoanele în vârstă aceste comprimate conţin: - substanţe analgezice.

La formulare se folosesc aromatizanţi şi edulcoranţi, cei mai utilizaţi fiind cei obţinuţi din miere, prin uscare, sau din melasă.

Zahărul direct compresibil, glucoza, lactoza şi manitolul sunt alţi edulcoranţi

întrebuinţaţi în asemenea comprimate.

Manitolul este cel mai utilizat, având un gust răcoritor datorită căldurii de dizolvare negative. Are dezavantajul de a fi costisitor.

Dintre edulcoranţii sintetici se folosesc:

¾aspartamul;

¾ciclamatul;

¾zaharina.

Dintre edulcoranţii semisintetici: ¾derivaţii de licviriţie.

Aromatizanţii naturali sau artificiali se folosesc sub formă de soluţii apoase sau alcoolice, emulsii, pulberi uscate, pulberi uscate prin spray.

Coloranţii se folosesc pentru a îmbunătăţi aspectul estetic al comprimatelor dar

şi cu scopul identificării lor.

Nu se adaugă dezagreganţi.

Ca diluant se poate folosi şi pulbere de cacao.

433

-prin introducerea rondelei din acelaşi material între componente incompatibile, ele se pot asocia în acelaşi preparat.

Dezavantaje:

-folosirea doar pentru substanţele uscate (pulberi şi granulate)

-înghiţirea dificilă dacă au volum mare, pentru aceasta trebuie să se înmoaie în prealabil

-materialul este fragil, se poate deforma uşor, se rupe sal cele două semicapsule se pot detaşa şi pot împrăştia conţinutul

-învelişul este sensibil la umiditate, este permeabil pentru era şi componentele volatile, pierzâdu-se astfel din compoziţie

-substanţele higroscopice, delicvescente şi amestecurile eutectice se condiţionează prin măsuri speciale (amestec cu lactoză sal disc hostia)

-amidonul poate racţiona cu unele componete (Iodul).

Obţinerea

Se prepară industrial. Se foloseşte amidon de grâu în amestec cu cel de porumb, din care se obţine o pastă în care se adaugă o cantitate mică de ulei. Pasta se aşează între două plăci circulare din bronz ce conţin alveole asemănătoare fagurelui de albine. Plăcile metalice se încălzesc electic şi în timp foarte scurt, foile se coc, se scot de pe plăcile unse cu ulei în prealabil, rezultând nişte foi albe, se lasă 24-48 de ore la rece în atmosferă umedă, pentru a recâştiga o mică cantitate de apă (scăzându-se astfel fragilitatea). Se decupează, se separă cutiile de capace. Cele necorespunzătoare se îndepărtează. Se ambalează în cutii de carton cu două compartimente (pentru cutii şi pentru capace).

Dimensiuni: 00, 0, 1 şi 2 în funcţie de cantitatea de pulbere care se divizează. Există şi un tip de capsule aminacee cu formă saturnină care se lipesc pe

margine după umplere.

Control şi subcontrol de calitate

F.R.X prevede normele:

1)culoarea albă

2)să fie uniforme

3)să aibă marginile întregi

4)să aibă suprafaţa lucioasă

5)să fie rezistente la manipulare

6)să nu aibă gust şi miros neplăcut

7)în apă să dea pastă moale în 30 de secunde

8)să nu conţină metale grele

9)reziduul la calcinare să fie mai mic decât 1%

Se umplu manual. Se ambalează în cutii de material plastic, nu în pungi de

hârtie.

435

22.3. Capsule gelatinoase

Sunt învelişuri de gelatină în care se includ doze unitare de medicamente solide, moi sau fluide, administrate oral, cu un conţinut constituit din substanţe active cu sau fără unul sau mai mulţi excipienţi ce nu trebuie să deterioreze învelişul.

Tipuri: 1) capsule gelatinoase moi

2)capsule gelatinoase tari

1)Capsulele gelatinoase moi au un înveliş continuu, moale, cu elasticitate, de formă sferică, ovoidă sau alungită, conţin produse fluide sau sub formă de paste.

Capsulele sferice sunt mai mici cu pereţii mai rigizi numite perle. F.R.X denumeşte perlele ca fiind toate capsulele gelatinoase moi.

2)Capsulele gelatinoase tari se mai numesc capsule cu capac, operculate sau gelule.

Au formă de cilindri alungiţi cu capete rotunjite, se închid prin îmbucare, conţin pereţi tari, au înveliş discontinuu, conţin amestecuri de substanţe sub formă de pulberi şi granule.

Avantaje:

1)maschează gustul şi mirosul neplăcut

2)dozare corectă

3)se asigură stabilitate corespunzătoare

4)se asigură uşurinţă la administrare prin ingerare la umectarea uşoară şi prin

forma lor

5)o bună toleranţă digestivă datorată învelişului şi datorată învelirii substanţei iritante conţinute

6)o biodisponibilitate superioară formelor farmaceutice solide (comprimate, pilule), pentru că gelatina se dizolvă uşor

7)se realizează preparate enterosolubile şi cu acţiune prelungită, prin învelişul rezistent şi prin prelucrare corespunzătoare conţinutului

8)se prepară rapid, se asigură precizia mare a dozări, cu tehnologie avansată

9)forma de capsulă gelatinoasă se foloseşte şi la administrarea pe alte căi

(rectală, vaginală, topică).

Se prepară în industrie iar în farmacie unde se pot umple Materia de bază în formulare este gelatina.

Gelatina netoxică, bună formatoare de film, se dizolvă uşor la temperaturi de 50-60˚ C în amestec de apă şi glicerină fiind fluidă, la temperatură mai joasă se întăreşte uşor. Este de origine animală, se obţine prin hidroliza parţială a colagenului rezultând două tipuri: A şi B. Se preferă tipul B la capsule.

Proprietăţi:

1)putere gelifiantă = forţa Bloom

2)vâscozitatea

1)= rigiditatea unui gel de gelatină

- se determină cu gelometrul Bloom

436

-se apreciază prin determinarea forţei necesare sau presiunii la care este supus un piston pentru a pătrunde la o adâncime de 4 mm în gel de gelatină de concentraţia 6,66% la temperatura camerei de 21˚ C.

-există trei sorturi de gelatină; cu putere gelifiantă mică (50-100˚ Bloom), medie(100-200˚), mare (200-300˚Bloom). Pentru capsulele tari se foloseşte sortul cu pulbere gelifiantă mare.

2) vâscozitatea determină grosimea şi uniformitatea învelişului

-se determină asupra unui gel de 6,66% la 60˚C.

-se folosesc pipete Bloom, se măsoară cantitatea de gel ce se scurge prin tubul capilar, determinându-se astfel vâscozitatea măsurată în cPo. Variaţia vâscozităţii determină variaţia grosimii filmului şi neuniformitate.

Gelatina trebuie să corespundă la un anumit grad de puritate, să aibă o anumită granulaţie, să nu conţină germeni patogeni şi pentru cei patogeni se admite maxim 1000 microorganisme pe gram de produs. Nu trebuie să conţină anhidridă arsenioasă care ar reacţiona cu coloranţii.

În înveliş intră şi apa în procent de 30-60%, dar se elimină în mare parte după uscarea capsulelor.

Capsulele moi au şi plastifiant-glicerina 20-30%. Ea lipseşte din capsulele tari sau există în procente foarte mici (maxim 3%).

Se folosesc şi alţi plastifianţi: soluţie de sorbitol, propilen glicol, sirop de zahăr, mucilag de gumă arabică.

Se pot folosi şi coloranţi-pntru capsulele gelatinoase tari dar şi moi, conservanţi (sorbat de sodiu şi potasiu, nipaesteri), stabilizanţi chimici (Na2SO3), agenţi tensioactivi (capsulele tari-înveliş): lauril sulfat de sodiu 0,02%.

22.3.1. Capsule gelatinoase moi

Au formă alungită sau oblongă. Au dimensiuni variate, cele mai mci sunt perlele, se administrează oral, se pot include şi medicamente administrate rectal atunci când au formă alungită, sau vaginal când au formă ovală. Pentru administrare topică capsulele au formă alungită cu o prelungire. Prepararea se face industrial, prin metoda imersiei (scufundării) manuală: cufundare în masa gelatinoasă fluidă la 50˚C a unor forme metalice unse cu ulei de parafină, se ridică apoi, se rotesc până când excesul de înveliş se scurge de-a lungul prelungirii şi se întăreşte, apoi se scot de pe formă prin tracţiune bruscă şi se obţine învelişul gol care se umple cu substanţă medicamentoasă. Închiderea se face cu soluţie de gelatină caldă adusă în picături.

Există şi alte metode care permit obţinerea automată a învelişului, capsulei propriu-zise: metoda ştanţării (presării) şi metoda picurării.

Metoda ştanţării - constă în folosirea unui aparat numit capsulier care conţine plăci metalice cu alveole, pe care se aşează o foaie de gelatină prelucrată care ia forma alveolelor (semicapsulă) datorită căldurii sau datorită vidului (procedeul

Goldon) (procedeul Upyohu); se introduce produsul farmaceutic până se umplu

437

semicapsulele şi se aduce o nouă folie de gelatină mai turtită, rezultând capsule neuniforme deci având un randament mic. Se introduc produse lichide sau moi, umplerea fiind doar pe jumătate.

Procedeul acogel -foloseşte vidul pentru mularea foliei de gelatină pe alveole, pot introduce pulberi în capsule, capsulele sunt perfect sferice; există un tambur rotativ cu alveole pe care se pune foaia de gelatină, se umple cu substanţă şi imediat se aduce o altă foaie de gelatină ce acoperă capsula, apoi se întrerupe vidul şi se liberează capsula care ia formă sferică ; se pot închide şi pulberi.

Cel mai folosit este procedeul Scherer-procedeu prin injectare şi sudură simultană. Este un procedeu prin presare (ştanţare) ; produsul medicamentos încapsulat este injectat în doze precise cu o pompă volumetrică în momentul formării capsulei ; cele două folii de gelatină vin simultan pe tambururi ce se rotesc în sensuri opuse şi se unesc formând capsulele sferice, sudate, apoi se usucă; este un sistem automat, are randamente foarte mari, dar necesită condiţii speciale de calitate a materialului pentru înveliş şi produs care se încapsulează; se face în spaţiu climatizat, la 22˚C şi umiditate 40-50% ; se obţin capsule de diferite forme, se pot colora la fel sau diferit (două culori) au pe linia mediană o linie de sudură.

Prepararea prin picurare (Progedeu Glober) este automatizat, bazat pe principiu diferit de cele ale metodelor anterioare. Permite realizarea capsulelor sferice, care nu mai au linie mediană.

Aparatul este format din două rezervoare: unul cu lichid de încapsulat şi altul cu soluţie de gelatină (învelişul); se scurg în injector, format din două tuburi concentrice, cel interior primeşte lichidul de încapsulare, în soluţia de gelatină prin tubul exterior, la partea inferioară cad în coloană de ulei de parafină de 4-5˚C. Se bazează pe fenomenul de tensiune superficială; cele două soluţii trebuie să aibă o anumită vâscozitate şi tensiune superficială pentru a forma capsulele. Perlele obţinute au un perete mai rigid decât capsulele moi obişnuite. La partea inferioară se poate aşeza un pulsor care permite reglarea debitului de curgere a lichidelor şi influenţează diametrul capsulelor. Se scot, se scurg, se degresează cu solvenţi organici, se usucă la 30˚C.

Se aplică prin încapsularea soluţiilor uleioase (în uleiuri vegetale sau animale) exemplu: capsulele cu vitamina A, E, F.

Cantitatea de lichid încapsulată este de maxim 0,3 ml. Au randament mare de

5 mii de capsule pe oră. Eroarea la dozare este mică, 3-5% satisfăcătoare faţă de cantitatea mică de lichid încapsulată.

Capsulele gelatinoase moi se folosesc şi la administrare rectală, cu formă alungită, mai puţin sensibile la căldură şi umiditate decât supozitoarele.

Capsulele vaginale-au formă ovală, volume mai mari de 1,5-2,25 ml de lichid. Capsulele moi cu formă de tub-pentru administrarea picăturilor nazale şi pe

cale auriculară. Sunt tuburi ovoide, prelungite, cu un cioc care se taie la folosire şi se evacuează conţinutul.

În cosmetică-pentru uleiuri de baie şi antisolare.

438

Există şi capsule gelatinoase moi pentru supt, cu interior gol, perete de trei ori mai gros decât cele obişnuite şi substanţe active în înveliş, precum şi capsule gelatinoase moi pentru mestecat (cu nitroglicerină) pentru absorbţie direct prin mucoasa bucală.

Capsulele cu formă de tub în care se includ doze unitare de unguent cu nitroglicerină sunt aplicate pe piele (absorbţie transdermală).

22.3.2. Capsule gelatinoase tari (operculate, cu capac, gelule)

Conform F.R.X-sunt învelişuri din gelatină, cu formă de cilindri alungiţi rotunjiţi la capete, cu amestecuri de substanţe sub formă de pulberi sau granulate, care se închid prin înbucare.

La cele moi, procesul de fabricaţie este fără întrerupere, obţinându-se în acelaşi timp şi cu aceleaşi instalaţii, succesiv sau concomitent, învelişul, umplerea şi închiderea capsulelor, la cele gelatinoase tari-se fabrică separat ca înveliş ce se livrează fabricilor care realizează preparatele farmaceutice propriu-zise. Există diferenţe şi în tăria peretelui datorată compoziţiei diferite: la cele moi-au înveliş continuu, iar cele tari-discontinuu, uneori sigilat. Diferenţe de formă: cele moi-sferice, ovale, alungite, cele tari-cilindri alungiţi rotunjiţi la capete; există un raport între diametru şi lungime (L = 3 x φ). Diferenţe în consistenţa conţinutului: moi-lichide, moi, rar pulberi, cele tari-amestecuri solide, corp gras iniţial topit care apoi se răceşte, amestec fluid ce se solidifică în repaos.

Capsulele tari se livrează în diferite mărimi existând astfel două dimensiuni numerotate (000, 00, 0, 1, 2, 3, 4, 5), cu volume diferite: de la 1,36 ml la 0,12 ml.

Se folosesc cele între 0 şi 4 cu volume între 0,75 - 0,20 ml.

Cantitatea de pulbere inclusă în capsule depinde de volum: exemplu 0,4 g pulbere în capsule de tip 0, cu cantitate mare de lactoză, sau 0,15 g pulbere în capsulele de tip 4.

Fabricile producătoare dau capacităţi diferite capsulelor. Cele mai importante firme sunt: „ELY LILLY”, „PARK DAVIS” şi „SCHERER”. Ele au reprezentanţe şi în alte ţări.

Capsulele gelatinoase tari se obţin prin procedeul imersiei. Ca materie primă este folosită gelatina, cu putere de gelificare mare (mai mare de 200˚ Bloom), foarte pură, de o anumită granulomeie, fără anhidridă arsenioasă. Se foloseşte soluţia apoasă de gelatină cu 40% gelatină şi 60% apă, la care se adaugă procente mici de alte componente: plastifianţi (gelatină, soluţie de sorbitol între 0,1% şi maxim 3-5%) pentru a da supleţe pereţilor sau pentru a uşura suspendarea coloranţilor insolubili sau a opacifianţilor; se mai adaugă coloranţi hidrosolubili sau pigmenţi şi opacifianţi

(exemplu TiO2, pulbere albă, cu proprietăţi de a precipita coloranţii hidrosolubili sub formă de săruri insolubile pe suport de gelatină rezultând lacuri; oxizi de fier-coloranţi

şi opacifianţi). Coloranţii de bază, naturali sau de sinteză, fără toxicitate, neinfluenţaţi de lumină sunt puţini: roşu amarant, galben de tartrazină, idigotina, negru de briliant

439

şi amestecurile lor (galben cu albastru). Prin amestecarea coloranţilor se obţin toate nuanţele curcubeului, se folosesc 44 de nuanţe cu care se obţin diferite categorii de capsule: unicolore, bicolore sau cu capete transparente, translucide sau opace. Colorarea ajută la distingerea produselor, se protejază conţinutul de lumină. Se pot adăuga stabilizanţi chimici (Na2SO3 0,1%), substanţe tensioactive (lauril sulfat de Na 0,02%).

Prepararea masei gelatinoase se face în condiţiile de la capsulele moi: cuve de oţel inoxidabil încălzite, cu agitator şi de zaerare sub vid. Soluţiile obţinute se clarifică, se dezaerează, se adaugă coloranţi, conservanţi, substanţe tensioactive, iar masa obţinută clară, se păstrează la 50-57˚C până la realizarea capsulelor.

Învelişul se obţine şi prin metoda imersiei-în masa gelatinoasă fluidă se introduc bare metalice cu „degete”, se menţin un timp, apoi se ridică, se imprimă barelor o mişcare de rotaţie în funcţie de axa orizontală de mai multe ori şi în funcţie de axa verticală astfel încât învelişul să se repartizeze uniform pe matriţă. „Degetele” se aşează în sus şi sunt transportate în tunel de uscare cu aer cald, după care ies şi au 12% apă. Se coboară barele, cu pense speciale se scot capsulele, se plasează în alveole şi sunt tăiate la un anumit nivel rezultă semicapsula.

Maşinile sunt formate din două jumătăţi simetrice. Cele două semicapsule se unesc şi se elimină rezultând capsulă goală închisă. Spaţiul este climatizat, cu umiditate maximă 40-50%. Capsulele se triază cu un selector care le îlătură pe cele cu deficienţe pentru ca apoi capsulele să poată trece prin dispozitive de umplere. Variaţia în grosimea peretelui trebuie să nu fie mai mare de 10 μm, diferenţa diametrelor cutiei şi capacului trebuie să nu fie mai mare de 25 μm iar variaţia înălţimi cutiilor să nu fie mai mare de 400 μm.

Capsulele se ambalează în materiale pentru lumină, gaze, vapori de apă, cu rezistenţă mecanică bună. Se păstrează 24˚C, umiditate 35-50%. Randamentul este foarte mare, se lucrează, cu pauze pentru întreţinerea maşini, obţinându-se astfel 1000000 de capsule pe zi. O capsulă se obţine în apsoximativ 25-35 min.

Umplerea-pentru o dozare corectă a conţinutului capsulei este important ca materialul de umplere să aibă curgerea corespunzătoare pentru operaţia rapidă şi regulată. Mărimea particulelor se alege în funcţie de natura instalaţiei cu care se face umplerea şi de dimensiunea capsulelor. Particulele trebuie să fie apropiate ca mărime între ele. Fluiditatea se amelioreză cu: talc, stearat de magneziu sau calciu, aerosil, sau prin glanulare. Capsulele operculate se pot umple şi în frmacie, folosind un dispozitiv numit gelulier format din suport sau placă fixă, pătrată şi un set de plăci mobile, pătrate perforate c 100 de orificii având fiecare un număr de orificii cu diametru corespunzător unei anumite talii a capsulelor. Plăcile mobile se pot schimba între ele. Se cunoaşte densitatea apartentă a materialului cu care se umplu capsulele pentru a realiza o dozare corectă, se asociază cu un diluant (lactoză). Cunoscând cantitatea de substanţă activă pentru o doză şi volumul capsulelor se adaugă diluantul şi se alege placa mobilă corespunzătoare care se deplasează pe plan vertical în funcţie de suport, se aşează la nivele diferite şi se poate roti în jurul unui

440