113258367-1-FARMACOCINETICA

Farmacologia (grec: pharmacon – medicament, toxic; logos – ştiinţa ) este ştiinţa, care studiază interacţiunile dintre medicamente şi organism şi consecinţele acestor interacţiuni. În aspect aplicativ, fiind disciplină medicală, farmacologia descrie efectele principale ale substanţelor medicamentoase, mecanismul manifestării lor, principiile clasificării, indicaţiile şi contraindicaţiile pentru administrare, reacţiile adverse etc.

• Starea contemporană a ştiinţei permite studierea proceselor vitalităţii organismului la nivelul interacţiunilor intermoleculare.

•Aceasta a creat posibilitatea studierii aprofundate a mecanismului de acţiune a substanţelor medicamentoase. Prin urmare, noţiunea de reacţie farmacologică primară, actualmente se bazează de acum la nivelul interacţiunii moleculelor de medicamente cu macromoleculele organismului, a apărut o nouă direcţie în ştiinţă – farmacologia moleculară. Toate aceste expuse au introdus corective în determinarea farmacologiei ca ştiinţă.

Farmacologia contemporană studiază modificările cantitative şi calitative în activitatea organismului la nivelul molecular, celular, de organ, sistemic la administrarea medicamentelor şi, de asemenea, se preocupă de căutarea şi elaborarea medicamentelor noi superior eficiente si inofensive.

De asemenea, în baza modificărilor metabolice a fost formată altă direcţie – farmacologia biochimică.

Farmacologia medicală, după cum s-a exprimat cu precizie academicianul I. Pavlov, “îl face cunoscut pe medic cu arma sa principală, întrucât cea mai universală acţiune curativă este administrarea (introducerea) medicamentelor în organismul bolnavilor”.

Farmacologia, ca disciplină de studii, de instruire a medicilor, are un obiectiv mai limitat. Ea se ocupă cu studiul efectelor medicamentelor asupra orgnismului, mecanismul acestor efecte, transformările suportate de medicamente în organism, indicaţiile terapeutice, contraindicaţiile, modul de administrare, complicaţiile medicamentelor etc.

În temei, farmacologia studiază substanţele medicamentoase utilizate în tratamentul şi profilaxia diferitelor afecţiuni şi stări patologice. Unul din obiecivele de bază ale farmacologiei constă în obţinerea substanţelor medicamentoase noi, eficiente şi inofensive şi introducerea lor în practica medicală.

Medicamentele, conform definiţiei OMS, sunt substanţe

(produse) ce pot preveni, ameliora sau vindeca boala, precum şi substanţe folosite în scop diagnostic.

Convenţional farmacologia poate fi divizată în 3 compartimente: farmacografia, farmacologia generală şi farmacologia specială.

Farmacografia (receptura generală) descrie regulile generale de prescriere a medicamentelor în scopul folosirii lor raţionale.

Farmacologia generală studiază legităţile interacţiunii medicamentelor cu organismul şi include farmacocinetica şi farmacodinamia.

Farmacologia specială studiază concret grupele de medicamente şi substanţele medicamentoase.

Medicul stomatolog trebuie să posede un orizont medical larg. Dînsul este dator să cunoască principiile de bază ale farmacologiei ca şi medicii de alte specialităţi. Totodată, conform planului de studii, numărul de ore la studierea farmacologiei de către studenţii stomatologi este redus pînă la cca 40 % din volumul acelor prevăzute pentru facultatea MEDICINA GENERALA.

Conform profesiogramei, pentru medicii stomatologi de profil general, prezintă necesitatea cunoaşterii profunde a următoarelor aspecte din farmacologie:

•Protejarea pacienţilor de senzaţiile de dureri puternice şi îndelungate, provocate de bolile dentare sau de intervenţiile chirurgicale efectuate cu scop de tratament, de asemeni in traumatisme etc;

•Stoparea sau limitarea proceselor distructive în

ţesuturile dentare şi lichidarea infecţiei;

•Înlăturarea proceselor inflamatorii, stimularea regenerării mucoasei bucale etc;

•Profilaxia bolilor de dinţi şi ale mucoasei, tratamentul tonifiant;

•Acordarea asistenţei medicale urgente pacineţilor stomatologici în caz de complicaţii de caracter somatic (acces de angor pectoral, astm bronşic, criza hipertensivă, coma hipoglicemică, excitaţie psihomotorie, vomă, pericol de avort spontan etc.).

Principalul conţinut al farmacologiei este:

•studierea mecanismelor şi particularităţilor acţiunii celor mai importante remedii medicamentoase,

•clasificarea lor pe fundalul acesta,

•determinarea indicaţiilor pentru utilizarea practică.

Ultimele se bazează pe cunoştinţele etiologiei, patogeniei şi simptomatologiei bolilor, ce în îmbinare cu caracteristica farmacologică a unui sau altui preparat permite de a determina indicaţiile sau contraindicaţiile medicamentului pentru bolnav.

Medicul, de asemenea, trebuie să fie cunoscut cu:

•complicaţiile posibile ale farmacoterapiei,

•tabloul clinic al intoxicaţiei ocazionale cu medicamentul dat,

•asistenţa medicală în acest caz.

O importanţă deosebită pentru medicii începători are cunoaşterea medicamentelor utilizate pentru acordarea asistenţei medicale urgente.

În fine, medicul trebuie să fie cunoscut cu:

•formele farmaceutice ale medicamentelor,

•metodele de administrare în organismul bolnavului,

•dozele terapeutice medii ale medicamentelor care se folosesc mai pe larg,

•regulile de păstrare şi eliberare ale medicamentelor din farmacii.

De aceea, deopotrivă cu teoria şi logica ştiinţifică caracteristică pentru aceasta disciplină, cursul de farmacologie include şi un material factologic mare, cunoaşterea căruia este absolut necesară pentru studiile de mai departe în clinice şi lucrul practic al medicului. Această disciplină, pe bună dreptate, se consideră una din cele mai dificile în sistemul studiile medicale.

Relaţiile farmacologiei cu alte ştiinţe

Diverse ramuri ale farmacologiei se fondează pe

La rândul său, farmacologia a contribuit mult la progresul acestor ştiinţe, deoarece multe medicamente şi toxine care acţionează selectiv pe larg se utilizează în calitate de „instrumente” pentru analiza fină, de exemplu a transmiterii sinaptice,ale impulsurilor, a reglării vegetative şi endocrine a proceselor vitale în patogenia bolilor etc. Domeniile aplicării analitice a farmacologiei permanent se lărgesc.