
- •CURS2:
- •Farmacodinamia
- •RECEPTORII
- •Ineracţiunea medicament – receptor
- •Proprietăţile receptorilor
- •Tipuri de acţiune medicamentoasă
- •Relaţia doză – efect
- •♦ Dozele în studiul clinic
- •Farmacoepidemiologia
- •Reacţii adverse de tip I
- •Reacţii adverse de tip II
- •2. Studii transversale
- •Prescrierea raţională a medicamentelor
- •INTERACȚIUNI MEDICAMENTOASE (vezi lp nr. 19)
- •CRONOFARMACOLOGIA
- •Bioritmurile sunt considerate mecanisme prin care organismele pot măsura timpul şi spaţiul. Sunt adevărate ceasornice biologice cvadri sau pluridimensionale.
- •Orice ritm poate fi schematizat printr-o armonică sinusală sau oscilaţie de relaxare.
- •Bioritmul este alcătuit din următoarele elemente:
- •faza - poziţia începutului oscilaţiei faţă de punctul de origine.
- •Ritmurile biologice au următoarele proprietăţi:
- •FARMACOGENETICA
- •DEFINIŢII
- •Citocromul P450s
- •Citocromul P450 CYP2D6
- •EuEu
- •Posibilităţi şi tendinţe actuale în farmacogenetică
- •ANESTEZICE LOCALE
- •TIPURI DE ANESTEZICE
- •B). Anestezice cu structură esterică – au durată de acţiune mai scurtă (20-60 min.) şi potenţă scăzută; sunt rapid inactivate de colinesterazele plasmatice. Exemple : Procaina , Clorprocaina.
- •Antisepticele sunt substanţe bactericide sau bacteriostatice cu acţiune asupra germenilor aflaţi pe ţesutul viu (piele, mucoase, cavităţi naturale, plăgi).
- •Mecanisme de acţiune
- •Mod de acţiune al antisepticelor şi dezinfectantelor
- •BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Farmacologie
CURS 3
Farmacoepidemiologia
DEFINIŢIA
Farmacoepidemiolgia este o ramură nouă a farmacologiei care se ocupă cu studiul administrării şi al efectelor medicamentelor în studii populaţionale mari (14).
Prescrierea de medicamente trebuie să realizeze o evaluare mai bună a raportului beneficiu/risc pentru fiecare medicament şi pacient în parte.
Terapeutul, trebuie să cunoască foarte bine efectele medicamentelor pe care le prescrie să evalueze efectele terapeutice dar şi pe cele nocive şi deasemenea va trebui să ţină cont de modificarea acestor efecte de către starea clincă a pacientului. La acestea se adaugă suferinţele reprezentate de efectele advese ale medicamentelor, care constituie o adevărată patologie medicamentoasă.
În 1981, Dobrescu arată că farmacoepidemiologia este ramura corespondentă aplicativă a farmacotoxicologiei cu două funcţii principale una profilactică şi una de combatere.
OBIECTUL FARMACOEPIDEMIOLOGIEI
Farmacoepidemiologia oferă date care să permită o evaluare cât mai bună a raportului beneficiu/risc pentru fiecare drog şi pacient în parte.

Farmacologie
Obiectul de studiu este reprezentat de:
-tipurile şi tendinţele reacţiilor adverse pe grupe de medicamente, grupe de vârstă, zone geografice
-evoluţia reacţiilor adverse corelată cu consumul medicamentelor
-studierea şi elaborarea de măsuri, urmărind împiedicarea apariţiei tulburărilor farmacotoxicologice
-elaborarea de măsuri şi metode pentru întreruperea şi diminuarea procesului epidemiologic
-formularea legilor generale ale procesului epidemilolgic medicamentos (14).
În concluzie, farmacoepidemiologia îşi împrumută obiectul de studiu de la farmacologia clinică, iar de la epidemiologie metodele de studiu.
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC MEDICAMENTOS
Procesul epidemiologic medicamentos este reprezentat de totalitatea fenomenelor patologice şi a tulburărilor economico – sociale care se manifestă în rândul unei populaţii afectate de aspectele farmacotoxicologice ale unui medicament.
Procesul epidemiologic medicamentos este determinat de anumiţi factori:
-factori determinanţi:
-izvorul epidemiogen (medicamentul cu structura sa chimică care-I imprimă un anumit profil advers)
-populaţia receptivă, cu particularităţi dependente de factori genetici, reactivitate, comportament
-factori favorizanţi:
-supradozarea relativă sau absolută
-asocieri de medicamente cu interacţiuni posibile
-asocieri cu unele alimente
-alţi factori naturali (geografici, climatici)
-factori economico sociali (14)
REACŢIILE ADVERSE MEDICAMENTOASE
Câmpul caracteristic de preocupare a farmacoepidemiologiei este studiul reacţiilor adverse la medicamente.

Farmacologie
Reacţia adversă medicamentoasă reprezintă, după Organizaţia Mondială a Sănătăţii, orice reacţie dăunătoare ce apare întîmplător în cursul unui tratament cu medicamentul respectiv administrat în doza obişnuită folosită la om.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii utilizează următorii termeni referitori la reacţiile adverse:
-Reacţie adversă sigură: un eveniment clinic (ce cuprinde şi modificările paraclinice aferente), ce apare într-o relaţie temporală foarte sugestivă, după administrarea medicamentului şi care nu poate fi explicat prin boli asociate sau terapii concomitente. Răspunsul la întreruperea administrării este plauzibil. Evenimentul trebuie să fie bine definitivat farmacologic sau fenomenologic, folosind dacă este nevoie readmnistrarea.
-Reacţie adversă probabilă: un eveniment clinic cuprinzând şi tulburările paraclinice aferente cu succesiune temporală legată sugestiv de administrarea medicamentului, care este improbabil determinat de alte afecţiuni sau terapii şi care prezintă un răspuns clinic convenabil la sevraj. Readministrarea nu este necesară pentru această definiţie.
-Reacţie adversă posibila: un eveniment clinic, cuprinzând şi modificările paraclinice aferente, cu o succesiune temporală posibil legată de administrarea medicamentului, dar care poate fi explicat şi prin boli concomitente sau prin alte tratamente. Pot să lipsească sau să fi neclare informaţii despre întreruperea administrării
-Reacţie adversă improbabilă: un eveniment clinic, cuprinzând şi modificări paraclinice, cu o relaţie temporală faţă de administrare, care face ca o relaţie cauzală să fie improbabilă şi în care o explicaţie plauzibilă poate fi oferită de alte medicamente, substanţe chimice sau boli asociate.
-Reacţie adversă condiţionată/neclasificată: un eveniment clinic, cuprinzând şi modificări paraclinice, raportat ca fiind efect advers, dar pentru care sunt esenţiale mai multe date în vederea evaluării corecte sau informaţiile sunt încă examinate.
-Reacţie adversă neevaluabilă/neclasificabilă: un raport sugerând o reacţie adversă, dar care nu poate fi judecat deoarece informaţiile sunt insuficiente sau contradictorii şi nu pot fi suplimentate sau verificate.