Farmacologie

Cu ajutorul tehnicilor actuale de genetică moleculară s-au descris detaliat mutaţiile punctiforme care caracterizează variantele alelice; probabil aceste descoperiri vor duce la crearea unor teste de diagnostic mai precis a susceptibilităţii la apnee.

Deşi este un miorelaxant antidepolarizant, mivacurium este metabolizat în cantităţi semnificative tot de către pseudocolinesterază; ca urmare pot apare episoade de apnee şi la administrarea de mivacurium (36).

În ambele cazuri, tratamentul apneei constă în continuarea ventilaţiei artificiale, perfuzia cu două unităţi de sânge (aduce cantităţi suficiente de pseudocolinesterază) şi administrarea de 0,03 mg/kg neostigmină.

POSIBILITĂŢI ŞI TENDINŢE ACTUALE ÎN FARMACOGENETICĂ

Farmacogenetica este un domeniu de interes crescând în medicină şi în industria farmaceutică. Pentru medicii ai căror pacienţi nu răspund în conformitate cu aşteptările la terapia medicamentoasă, farmacogenetica reprezintă atât un motiv de îngrijorare cât şi de speranţă. Numeroase droguri care au produs răspunsuri variabile sau reacţii adverse severe au trebuit să fie retrase de pe piaţă provocând pierderi importante industriei farmaceutice şi de aceea multe companii încearcă să-şi minimalizeze pierderile prin pretestarea metabolizării produselor lor, folosind enzime variabile genetic, care produc răspunsuri diferite.

Testarea farmacogenetică este folosită în mod curent doar într-un număr limitat de spitale universitare şi de centre de excelenţă specializate. Stadiul cel mai avansat pare a fi atins de ţările scandinave. Cea mai utilizată aplicaţie este folosirea genotipării CYP2D6 pentru a ajusta doza de agenţi farmacologici în bolile psihice (40).

Mai multe laboratoare independente furnizează industriei farmaceutice şi practicii medicale o gamă largă de servicii de testare la nivel de ADN a polimorfismelor farmacogenetice. Este totuşi dificil de a prezice dacă industria farmaceutică va asimila testarea farmacogenetică ca o metodă de rutină în indicaţiile de prescriere a medicamentelor cu metabolizare polimorfă.

Până recent singura posibilitate de a identifica un pacient cu risc genetic pentru o anumită reacţie adversă era testarea fenotipică cu administrarea unor agenţi farmacologici markeri. Asemenea proceduri sunt invazive ceea ce reprezintă un dezavantaj faţă de testele moderne bazate pe analiza ADN care necesită mici probe de

Farmacologie

farmacogenetice disponibile pentru medicii curanţi în vederea identificării medicamentelor la care este sensibil un anumit pacient (40).

Totuşi există suficiente date care susţin afirmaţia că farmacogenetica va deveni deosebit de importantă în serviciile de sănătate, în viitorul apropiat; s-ar putea ca peste nu mulţi ani să fie considerat lipsit de etică a dministra anumite medicamente fără a fi testat în prealabil profilul farmacogenetic. Capacitatea de a identifica indivizii sensibili înainte de a administra medicamentul are şi o importantă componentă economică, eliminîndu-se empirismul în stabilirea dozei şi reducând costurile de spitalizare datorate reacţiilor adverse.

Dezvoltarea farmacogeneticii este unul din mecanismele prin care prescripţia medicală va evolua de la empirismul actual la tratamentul medicamentos individualizat, de aceea considerăm esenţial ca acest domeniu să facă parte din curriculumul pentru învăţământ superior medical (44).

O altă direcţie importantă a farmacogeneticii o constituie răspunsurile individuale în cazul terapiei genice. Există deja rezultate promiţătoare în terapia oncologică obţinute cu aşa numiţii “agenţi antisens”, substanţe ce pot interveni la nivelul ADN-ului celulei canceroase pentru a declanşa mecanismele apoptotice, dar reactivitatea interindividuală este încă puţin cunoscută în acest caz.

Farmacologie

-

CURS 4

Medicatia S.N.C. şi SNV

ANXIOLITICE; HIPNOTICE; ANTIDEPRESIVE; NEUROLEPTICE

ANXIOLITICE

Efectul anxiolitic se caracterizează prin atenuarea/suprimarea stării de anxietate, de diverse etiologii.

Administrarea acestor substanţe poate duce la ameliorarea stării unor bolnavi cu afecţiuni nevrotice sau de tip cortico-visceral.

Tranchilizantele sunt larg utilizate în practică în nevroze, pre şi postoperator şi în afecţiuni somatice însoţite de anxietate.

Farmacologie

Reprezentanţi:

a)Benzodiazepine: - Diazepam

- Oxazepam - Medazepam - Lorazepam

- Bromazepam

b)Anxiolitice nebenzodiazepinice: - Meprobamat

- Hidroxizin - Buspirona

Efecte adverse: În general sunt bine suportate; pot să producă sedare cu diminuarea performanţelor psiho-motorii (ceea ce implică prudenţă în utilizarea lor la şoferi), iar în cazul administrării cronice - dependenţă.

Indicaţii: stări de anxietate, tensiune psihică (şi implicaţii - insomnie, cefalee etc.), sindrom psihovegetativ, stări depresive cu agitaţie, sindrom de abstinenţă la alcoolici, tulburări de comportament la copii; medicaţie preşi postopratorie, spasme reactive ale musculaturii striate (psiho-neurogene, miogene sau reumatice), stări spastice la copii.

∙ Diazepam (Diazepam, Valium, Seduxen) - efectul tranchilizant este intens, deprimarea motorie marcată, util în afecţiuni spastice şi convulsivante (status epilepticus, tetanos).

Prezentare: cp. 2mg sau 10mg (flacon cu 30 bucăţi); fiole a 10mg/2ml soluţie injectabilă (cutie cu 5 bucăţi).

Administrare: 2-10mg de 1-2 ori/zi; la bătrâni 2mg de 1-2 ori/zi; intramuscular sau intravenos lent 2-20mg (se poate repeta după 3-4 ore).

∙ Nitrazepam (Nitrazepam, Mogadon)

Farmacologie

Prezentare: cp. de 2,5mg; seara la culcare 2-4 cp.

∙ Oxazepam (Oxazepam, Adumbran) - este un metabolit activ al Diazepamului, cu acţiuni similare cu acesta.

Prezentare: cp. de 10mg; 1-3 cp./zi.

∙Clordiazepoxidul (Napoton, Librium) - tranchilizant cu efect peste 8 ore; administrat la culcare poate induce somnul, acţionează aditiv cu alcoolul; Prezentare: drajeuri de 10mg; 1 dg. de 3 ori pe zi.

∙Medazepam (Medazepam, Rudotel) - utilizat în sindromul psihovegetativ, are proprietăţi tranchilizante mai reduse, numit şi "tranchilizant de zi".

Prezentare: cp. de 10mg; 1/2-1cp. de 2-3 ori pe zi.

Alţi reprezentanţi: Triazolam (Triazolam, Alcion), Clonazepam, Flunitrazepam (Flunitrazepam, Rohypnol)

∙ Meprobamatul - tranchilizant de durată medie, deprimant psihomotor, inductor al enzimelor microzomiale hepatice. Este indicat în diverse stări anxioase şi în insomnie.

Prezentare: cp. de 400mg (flacon cu 50 bucăţi);

Administrare: 1/2-1 cp. de 2-4 ori pe zi în anxietate, stări de tensiune psihică, insomnie, sindrom psihovegetativ, sindrom de abstinenţă, pregătirea anesteziei generale.

∙ Hidroxizina (Hydroxyzine, Atarax) - tranchilizant cu acţiune slabă; în plus prezintă şi un efect antihistaminic, util în dermatoze cu componentă psihoafectivă.

Prezentare: drajeuri de 25 mg si fiole cu 100mg/2ml. Indicat în nevroze, stări de anxietate, tulburări de somn, distonie neurovegetativă, sindrom climacteric, urticarie şi dermatoze alergice, combaterea vomei etc.

Administrare: oral, 2-4 dg. pe zi fracţionat la mese; intravenos foarte lent 1/2-1 fiolă.

∙ Buspirona (Buspar) - este un anxiolitic "anxioselectiv" (nu are şi acţiuni hipnotice, anticonvulsivante şi miorelaxante); efectul său anxiolitic este comparabil cu al Diazepamului.

Farmacologie

Cazuri clinice:

1.Pacienta M.V. în vârstă de 53 ani se prezintă la medicul de familie cu următoarele simptome: dificultăţi de adormire de aproximativ o lună de zile, cearcăne în jurul ochilor; locuieşte singură, tresare la cele mai mici zgomote, verifică uşile de la intrare în cursul nopţii de mai multe ori de teama hoţilor. Se pune diagnosticul de insomnie anxioasă. Recomandaţi un tratament în acest caz şi prescrieţi reţeta.

2.Pacientul I.M. în vârstă de 65 ani este internat la clinica oftalmologică cu diagnosticul de cataractă senilă şi urmează a fi operat a doua zi. Pacientul nu a mai suferit intervenţii operatorii până în prezent, aflâdu-se într-o stare de anxietate. Pacientul este hipertensiv, prezentând în antecedente crize hipertensive declanşate de emoţii puternice. Prescrieţi medicaţia posibilă a fi administrată pacientului seara la culcare în preziua operaţiei şi cu o oră înainte de actul operator.

3.Pacienta R.D. în vârstă de 45 de ani se prezintă la serviciul de dermatologie cu acuze de prurit la nivelul antebraţelor şi partea dorsală a mînii, tegumente eritematoase, simptome accentuate după utilizarea unor detergenţi în gospodăria personală. Se pune diagnosticul de dermatoză alergică. Prescrieţi un tranchilizant minor indicat pentru această situaţie.

SEDATIVELE SI HIPNOTICELE

Efectul sedativ se manifestă prin deprimare psiho-motorie cu liniştirea pacientului, uneori somnolenţă, calmând stările de excitaţie şi agitaţie psiho-motorie.

Efectul hipnotic constă în favorizarea instalării unui somn asemănător cu cel fiziologic.

Efectul tranchilizant sau anxiolitic se caracterizează prin atenuarea stării de anxietate.

Obs.: Unele medicamente pot prezenta toate tipurile de efecte menţionate mai sus, aceste efecte fiind greu de delimitat, frecvent fiind dependente de doza de substanţă medicamentoasă administrată.

Farmacologie

I.HIPNOTICELE

-în doze mici au efect sedativ, în doze mijlocii hipnotic şi în doze mari narcotic.

Reprezentanţi:

1. Ciclobarbital

- prezentare cp. 0.2g

- efect hipnotic pentru inducerea somnului în insomnii; efectul este rapid, se instalează in 15minute şi dureaza 3-5 ore, doza recomandată: 1cp. seara, ca hipnotic; 3x1/4 - 1/2 cp./zi, ca sedativ şi la copiii peste 5 ani.

2. Amobarbital - are o durată de acţiune relativ lungă

-prezentare: Amital cp. 300 mg şi Dormital cp. 100 mg 3. Fenobarbital

-prezentare cp. 100 mg pentru efect hipnotic; cp. de 15 mg pentru efect sedativ şi fiole 200 mg (Doza Max.=0.25g) ce se administreaza im.

-administrare:

-ca hipnotic 1 cp. seara la culcare (100 mg), ca sedativ 2-3x1cp de 15 mg/zi

-ca antiepileptic (se fac asocieri cu antiepileptice majore) se începe cu doze

mici: 50mg/zi apoi 2x100 mg/zi; în criza de epilepsie, în I-a zi im. 1-2 fiole apoi se continuă tratamentul oral cu 1 cp. seara la culcare.

HIPNOTICE NEBARBITURICE:

1.Glutetimida

-durata efectului hipnotic 4-8 ore

-se recomandă seara la culcare 1-2 cp., se foloseşte şi în insomnii, hiperexcitaţie, pregătirea intervenţiilor chirurgicale, (cu 1 oră înainte de intervenţie)

Farmacologie

-trezirea din somn e însoţită de senzaţie de greaţă, dezorientare, oscilaţii de

tensiune

-poate să apară dependenţă.

2.Benzodiazepine

-au efect hipnotic de obicei la doze mai mari

-somnul produs este profund şi revigorant

-mai prezintă efect tranchilizant, miorelaxant, anticonvulsivant, anestezic general superficial (doar la doze mari) şi un slab efect inductor enzimatic.

-la întreruperea tratamentului poate apare un sindrom de abstinenţă, manifestat prin: anxietate, agitaţie, tulburări de somn, iritabilitate, cefalee, tremor, mialgii, sudoraţie şi diaree.

Reprezentanţi pentru efectul hipnotic:

1. Nitrazepam (Mogadon)

-prezentare: cp. 2,5 mg Nitrazepam

-efectul se instalează mai lent 1/2-1 oră, este recomandat în insomnia produsă de anxietate

-se administrează seara la culcare 2-4 cp. la adulţi; la bătrâni şi copii doza e mai mică (este bine suportat de pacienţi).

ANTIDEPRESIVE

Definiţie: Sunt medicamente cu acţiune stimulantă asupra psihicului, care scad sau înlătură simptomatologia depresivă: tristeţea, pierderea interesului şi a elanului vital, dificultatea de concentrare, lentoarea în gândire, lentoarea motorie, anorexia. Unele antidepresive au şi acţiune anxiolitică.

Clasificare şi reprezentanţi:

11. Antidepresive triciclice:

Farmacologie

∙ Cu efecte timo-analeptice bazale: au ca efect principal efectul antidepresiv, secundar, sunt uşor anxiolitice şi stimulează elanul vital.

Imipramina: Antideprin drajee 25 mg

fiole 25 mg/2 ml administrate intramuscular

Clomipramina: Anafranil drajee 10 mg şi 25 mg

fiole 25 mg/ 2 ml administrate intramuscular

Nortriptilina: Nortriptilină drajee 10 mg

∙ Cu efecte timoleptice: au ca efect principal efectul anxiolitic; secundar au efect antidepresiv.

Amitriptilina: Amitriptilină drajee 25 mg,

fiole 50 mg/ 5 ml

Doxepin: Doxepin, Sinequan drajee 25 mg

fiole 25 mg/ 2 ml, 50 mg/ 2 ml

Trimipramina: Surmontil, Sapilent comprimate 25 şi 100 mg fiole 25 mg/ 2 ml, administrate intramuscular

2. Antidepresive tetraciclice: sunt înrudite cu antidepresivele triciclice, dar au efecte secundare mai reduse.

∙Cu efecte timo-analeptice bazale:

Maprotilina: Ludiomil comprimate 10, 25, 50, 75 mg fiole 25 mg

∙Cu efecte timoleptice:

Mianserina: Miansan drajee 10 şi 30 mg

Trazodona: Pragmazone

Farmacologie

3. INHIBITOARELE MONOAMINOOXIDAZEI (IMAO):

Tranilcipromina

Fenelzina

Sunt rar folosite deoarece efectul antidepresiv este slab şi efectele adverse sunt numeroase.

Principii de administrare:

1.Tratamentul începe cu doze mici (25-75 mg/zi Imipramină sau Amitriptilină) care se cresc progresiv până la doza terapeutică (150-200 mg/zi).

2.Efectul antidepresivelor se instalează lent, de aceea tratamentul nu trebuie întrerupt înainte de 14 zile. Totuşi, dacă după 6 săptămâni de tratament nu intervine nici o ameliorare, este necesară schimbarea antidepresivului cu un altul.

3.Efectele adverse cele mai frecvente ale antidepresivelor triciclice sunt cardiotoxicitatea şi fenomenele atropinice. Aceste efecte sunt prezente în mult mai mică măsură la antidepresivele tetraciclice.

Cardiotoxicitatea se manifestă prin tahicardie, aritmii, pusee de hipertensiune arterială, rareori hipotensiune arterială, ceea ce contraindică aceste preparate la cei cu infarct miocardic recent, aritmii, hipertensiune arterială sau tendinţă la hipotensiune arterială. Bolnavilor cardiaci ce necesită tratament antidepresiv li se pot administra antidepresive tetraciclice.

Efectele atropinice contraindică aceste preparate la pacienţii cu adenom de prostată sau glaucom cu unghi închis.

4.Este contraindicat consumul de alcool în timpul tratamentului cu antidepresive.

5.IMAO nu se asociază niciodată cu un alt antidepresiv, iar dacă se schimbă un antidepresiv cu un inhibitor de monoaminooxidază intervalul dintre cele două tratamente trebuie să fie de cel puţin 3 săptămâni

∙Este necesară supravegherea bolnavului în timpul tratamentului deoarece antidepresivele pot creşte riscul suicidar, prin dezinhibiţie.

Farmacologie

∙Durata terapiei antidepresive este de minim 3-6 luni în funcţie de tipul depresiei.

∙Tratamentul antidepresiv nu se întrerupe niciodată brusc, existând riscul rebound-ului depresiv.

TRATAMENTUL ÎN BOALA PARKINSON

Clasificarea antiparkinsonienelor:

I. Antiparkinsoniene dopaminergice: Levodopa

Bromocriptina

Selegelina

Amantadina

II. Antiparkinsoniene anticolinergice: Trihexifenidil

Prociclidina

Biperiden

Orfenadrina

Reprezentanţi:

I. ANTIPARKINSONIENE DOPAMINERGICE

1. Levodopa

Este precursorul metabolic al dopaminei.

La începutul tratamentului efectul unei doze apare în 30 minute -1oră şi durează aproximativ 5 ore. După 5 - 6 ani de tratament eficacitatea diminuă şi durata efectului fiecărei doze scade (la aproximativ 1 oră), probabil datorită evoluţiei leziunilor centrale şi agravării bolii în timp. Tot după o perioadă de timp de la începutul tratamentului pot apare fluctuaţii ale răspunsului la tratament în cursul unei zile = fenomenul on-off; aceasta necesită administrarea de doze mici, repetate, sau preparate retard.

Levodopa nu este eficace în sindromul parkinsonian provocat de neuroleptice.

Farmacologie

Asocierea levodopa + inhibitori de dopa-decarboxilază:

dopa-decarboxilaza

Această transformare are loc atât la nivel central, cât şi în periferie. Dopamina eliberată în periferie produce efecte adverse; de aceea s-au introdus inhibitori periferici de dopadecarboxilază: benserazida şi carbidopa.

Preparate:

Levodopa + benserazidă:

Madopar 62,5 = capsule cu 50 mg levodopa + 12,5 mg benserazidă

Madopar 125 = capsule cu 100 mg levodopa + 25 mg benserazidă

Madopar 250 = capsule cu 200 mg levodopa + 50 mg benserazidă

Madopar HBS (sistem echilibrat hemodinamic) = capsule retard cu100 mg levodopa + benserazidă 25 mg

Administrare:

Tratamentul începe în spital, cu doze crescând progresiv. Iniţial se administrează 1 capsulă Madopar 62,5 de 3-4 ori / zi. Doza se creşte progresiv cu aproximativ 100 mg levodopa /săptămână, până la doza obişnuită de 400-800 mg Levodopa + 100-200 mg benserazidă pe zi, în 3-4 prize.

Echivalenţa Levodopa - Madopar:

500 mg Levodopa ţ 125 mg Madopar (100 mg levodopa + 25 mg benserazidă)

Madopar HBS sunt capsule retard, eficace în fenomenul on-off. Îşi încep acţiunea la aproximativ 3 ore după administrare. Se pot asocia cu Madopar-capsule convenţionale.

Farmacologie

Levodopa + carbidopa:

Nakom, Sinemet - comprimate ce conţin:

250 mg levodopa + 25 mg carbidopa

100 mg levodopa + 10 mg carbidopa

100 mg levodopa + 25 mg carbidopa

Administrare:

Tratamentul începe cu 1/2 cp. de 1-2 ori pe zi, doza se creşte cu 1/2 cp. la 1-2 zile; doza optimă este de aproximativ 3-5 cp. pe zi, în 4 prize, înaintea meselor.

2. Bromocriptina

Este indicată la bolnavii cu boală Parkinson care nu mai pot fi controlaţi convenabil cu Levodopa (mai ales datorită fluctuaţiilor diurne).

Tratamentul începe cu doze mici: 1,25 mg de 1-2 ori pe zi, la mese, dozele se cresc progresiv, cu 2,5 mg la 2-3 zile. Obişnuit se administrează 1030 mg/zi, în 4 prize, la mese; uneori se poate ajunge la doze de 50 mg/zi sau chiar mai mult.

Prezentare: Parlodel cp. 2,5 mg, capsule 5 şi 10 mg.

3. Amantadina

Se administrează oral, 2 × 100 mg/zi, până la 400 mg /zi, în cure de 3-4 săptămâni, pentru evitarea toleranţei.

Prezentare: Viregyt capsule 100 mg.

4. Selegelina

Se administrează în cazuri incipiente de boală Parkinson sau asociat cu levodopa în cazurile constituite. Doza obişnuită este de 5-10 mg /zi, în 2 prize.

II. ANTIPARKINSONIENE ANTICOLINERGICE:

Trihexifenidil

Farmacologie

Este indicat în boala Parkinson şi în sindroamele extrapiramidale produse de neuroleptice.

Tratamentul începe cu doze mici (1 mg) care se cresc treptat; doza optimă este cuprinsă între 4 - 40 mg/zi, în 3-4 prize.

Prezentare: Romparkin, comprimate 2 mg.

Ca tratament adjuvant în boala Parkinson se mai folosesc miorelaxante centrale: Diazepam, Clorzoxazon, Baclofen.

Principii de tratament în boala Parkinson:

1.Tratamentul începe cu doze mici care se cresc treptat, la câteva zile, sub supraveghere medicală; apariţia efectelor secundare (greaţă, vărsături, mişcări coreiforme) necesită oprirea creşterii dozei sau reducerea temporară a acesteia.

2.Doza zilnică va fi fracţionată într-un număr de prize, cu atât mai mare cu cât doza totală/24 h este mai mare. Levodopa necesită o fracţionare maximă a dozelor, mai ales după ce au apărut fenomenele on-off; acestea pot răspunde şi la o întrerupere temporară a tratamentului cu Levodopa ("vacanţă terapeutică"), însă sub strictă supraveghere, deoarece pot apare achinezie şi rigiditate severe.

3.Este de dorit să nu se schimbe fără motiv un medicament eficient, cu o posologie stabilită.

4.În caz de diminuare a eficienţei terapeutice apare necesitatea introducerii unui nou medicament. Cea mai eficientă asociere este cea dintre Levodopa şi anticolinergice.

NEUROLEPTICE

Definiţie: Neurolepticele (tranchilizantele majore) sunt medicamente simptomatice cu acţiune antipsihotică, constând în atenuarea simptomelor psihotice (halucinaţii, delir, stare confuzională, autism) din bolile psihice.

Clasificare:

In funcţie de criteriul terapeutic se clasifică în:

I.Neuroleptice antiproductive (reducătoare) care influenţează simptomele psihotice productive (delir, halucinaţie).

Farmacologie

II.Neuroleptice antideficitare (dezinhibitorii sau incisive) care acţionează mai ales faţă de sindroamele deficitare (pierderea iniţiativei, indiferenţă afectivă).

III. Neuroleptice sedative

Reprezentanţi:

I. NEUROLEPTICE FENOTIAZINICE

1. Clorpromazina

Clordelazin dj 25 mg - oral

Plegomazin dj 25 mg - oral

f. 25 mg/5 ml i.v./i.m. în stări psihotice acute

Doza:

-ca antipsihotic 100 - 400 mg/zi (cel mult 1000 mg/zi) în 4 prize/zi sau o singură doză zilnică seara la culcare

-ca antiemetic: 25 - 100 mg/zi

2. Levomepromazina

Levomepromazin cp 2 mg, 25 mg - oral f. 25 mg/1 ml - i.m.

Doza: 150 - 200 mg/zi

Are acţiune sedativă foarte intensă.

3. Tioridazina dj 5 mg, 50 mg - oral

Doza:

- în psihoze 200 - 800 mg/zi (în spital)

50 - 200 mg/zi (în ambulator) - în nevroza anxioasă 25 - 50 mg/zi

Are acţiune sedativă marcată şi anxiolitică.

Farmacologie

Supradozarea determină fenomene cardiotoxice (aritmii, chiar moarte subită cardiacă).

4. Periciazina

Neuleptil caps. 10 mg

sol. în picături 40 mg/ml

Doza: 15 - 30 mg/zi

5. Flufenazina dj 1 mg, 4 mg

sol. buv. 4 mg/ml

∙ esteri cu acţiune retard, administrat i.m. (în soluţie uleioasă)

Flufenazina enanat (Moditen retard) se administrează o dată la două săptămâni.

Flufenazina decanoat (Dapotum D) se administrează o dată la trei săptămâni.

II. NEUROLEPTICE BUTIROFENONICE

Haloperidol

Haldol cp 0,5; 2; 5 mg sol. buv. 2 mg/ml f. 5 mg/1 ml

Haloperidol decanoat = preparat retard f 50 mg/1 ml; se administrează i.m. la 4 săptămâni.

Principii de administrare:

1.Neurolepticele sunt medicamente simptomatice utilizate în afecţiunile psihice acute şi cronice facilitând reinserţia socială a pacienţilor.

2.Medicaţia neuroleptică poate fi asociată cu alte tipuri de terapie utilizate în bolile psihice: psihoterapie, ergoterapie, meloterapie, socioterapie.

3.Efectul antipsihotic se instalează gradual după aproximativ 3 săptămâni de la debutul terapiei şi este maxim după 2-6 luni.

Farmacologie

4.Dozele terapeutice variază în funcţie de gravitatea psihozei, vârsta pacientului, răspunsul la tratament şi toleranţa medicamentoasă.

5.În tratamentul de lungă durată a psihozelor cronice pot fi utilizate neuroleptice sub formă de preparate retard (administrate i.m. la interval de 1 - 4 săptămâni eliberează treptat compusul activ) cu următoarele avantaje:

a)siguranţa administrării (important mai ales la psihoticii care nu cooperează)

b)complianţă mai bună a bolnavilor

c)folosirea de doze mai mici decât în cazul administrării zilnice

Exemple de neuroleptice retard: Moditen (Modecate), Fluanral, Imap, Orap

6.Tratamentul cu neuroleptice este un tratament de lungă durată, întreruperea sa fiind cauză de recăderi; implică colaborarea activă a bolnavului şi familiei.

7.Toate neurolepticele induc tulburări extrapiramidale necesitând asocierea cu Romparkinul.

8.Consumul băuturilor alcoolice este contraindicat în cursul tratamentului cu neuroleptice.

-

CURS 5

Medicaţia aparatului respirator

I. ANTITUSIVELE sunt medicamente simptomatice capabile să oprească tusea.

Reprezentanţi:

1. Codeina fosforică

Acţiune antitusivă marcată prin deprimarea centrului tusei, moderat analgezic; poate produce constipaţie

Risc neglijabil de dependenţă în utilizare obişnuită.

Indicaţii: tusea uscată, iritativă de diverse etiologii

Prezentare:

Codein fosfat comp. 15 mg

Farmacologie

Tussamag soluţie (1mg/1 pic.)

Administrare: oral - 10 - 20 mg de 3 - 4 ori / zi

2. Paxeladină

Acţiune antitusivă prin deprimarea centrului tusei; nu deprimă centru respirator; nu produce somnolenţă sau constipaţie.

Indicaţii: tusea uscată

Prezentare şi administrare: Paxeladine comp. 40 mg Oral 40 mg de 2 - 3 ori / zi

Pricipii generale de administrare a antitusivelor

∙Antitusivele reprezintă o medicaţie simptomatică utilă doar în situaţiile în care tusea este neproductivă, dăunătoare, obositoare pentru bolnav (îndeosebi la cardiaci şi debili, atunci când tusea accentuează iritaţia laringiană şi traheobronşică, favorizează bronhospasmul, emfizemul, pătrunderea expectoraţiei şi a materialului infectat în profunzimea tractului respirator în inspiraţie profundă),

∙Deşi puţin folosite Opiu şi Morfina pot fi utile în situaţiile speciale în care se doreşte asocierea acţiunii antitusive cu cea analgezică şi sedativă (bolnavii cu cancer bronhopulmonar, fracturi costale, pneumotorax, hemoptizie, anevrism de aortă, infarct pulmonar). Sunt antitusive foarte puternice. Dezvoltă obişnuinţă şi dependenţă

∙Se administrează numai pe cale orală de 2 - 3 ori / zi/

∙Nu se asociază cu fenotiazina şi antidepresivele deoarece se potenţează.

II. EXPECTORANTELE sunt medicamente care favorizează expectoraţia prin creşterea şi fluidificarea secreţiilor traheobronşice.

1.Bromhexina

Reduce vâscozitatea sputei şi favorizează expectoraţia din traheobronşite acute şi

cronice, bronşectazie.

Indicaţii: tusea umedă, productivă

Prezentare şi administrare:

Brofimen comp. 8 mg şi sol. internă 0,2% Bromhexin comp. 8 mg

Oral 8 - 16 mg de 3 - 4 ori / zi

Farmacologie

Indicaţii: criza de astm bronşic, tratament de fond în astmul bronşic, intermitent sau persistent, bronhopatii obstructive

Prezentare şi administrare:

Salbutamol comp, 4 mg

Ventolin comp. 2 mg şi 4 mg ; sirop 2 mg/5 ml ; aerosoli sol. 5 mg/ml

oral 4 mg de 3 - 4 ori / zi

b) Terbutalina: simpaticomimetic β 2 selectiv cu acţiune asemănaătoare Salbutamolului

Prezentare şi administrare:

aerosoli 100 mg/10 ml oral 5 mg de 2 - 3 ori / zi

i.m. 2,5 - 5 mg de 3 -4 ori / zi

c) Salmeterol: simpaticomimetic β 2 cu selectivitate ridicată (efecte adverse neglijabile) cu acţiune prelungită timp de 12 ore.

Prezentare şi administrare: Serevent aerosoli 25 mcg / puf

aerosoli 2 pufuri de 25 mcg / zi (la 12 ore) 2. Bronhodilatatoare metilxantinice

Teofilina: produce relaxarea musculaturii bronşice prin acţiunea directă asupra musculaturii netede. Stimulează activitatea cardiacă. Uşoară activitate antiinflamatoare. Indicaţii: astm bronşic în criză, bronşite, tratament de fond al astmului bronşic

Prezentare şi administrare: Aminofilin comp. 100 mg Miofilin comp. 100 mg

fiole 240 mg/10 ml oral 100 mg de 3 ori/zi

i.v. lent 5 mg / kg / zi preferabil perfuzie i.v. în 30 minute 3. Bronhodilatatoare anticolinergice

Farmacologie

Bromura de ipratropiu: antiasmatic preferat la bolnavii cu bronşită cronică obstructivă cu hipersecreţie de mucus.

Prezentare şi administrare: Atrovent aerosol 20 mg / doză Aerosoli câte 2 pufuri de 3 - 4 ori / zi

B. MEDICAŢIA ANTIINFLAMATOARE:

Constituie tratamentul esenţial al astmului bronşic deoarece inflamaţia cronică a mucoasei bronşice este principalul factor patogenic întâlnit în această afecţiune.

1. CORTICOSTEROIZII

a) Beclometazona, Fluticazonă: acţiune farmacodinamică mai redusă faţă de corticoterapia sistemică (orală sau injectabilă), însă efectele secundare sunt minime chiar în supradozare. Reduc edemul mucoasei respiratorii şi hipersecreţia.

Acţiunea se instalează gradual în 3 - 7 zile de tratament. Nu este activ în criza asmatică.

Indicaţii: astm bronşic persistent, toate formele, tratament de fond (între crize).

b) Hidrocortizon hemisuccinat: acţiune antiinflamatoare în afecţiuni sistemice, severe, acute.

Indicaţii: astm bronşic în criză, stare de rău asmatic, şoc anafilactic, edem pulmonar acut.

Prezentare şi administrare:

Hidrocortizon hemisuccinat fiole 25 mg/5 ml

i.v. lent 100 - 250 mg (4 - 10 f)

! soluţie incompatibilă cu alte medicamente

2. Inhibitoare ale degranulării mastocitare

a) Acid cromoglicic: stabilizează membranele mastocitare şi reduce eliberarea de mediatori bronhospastici.

Indicaţii: astm bronşic de fond (nu este activ în criză). Acţiunea se instalează în 3- 4 săptămâni.

Farmacologie

Prezentare şi administrare:

Intal capsule 20 mg

Inhalator cu un turbonihaler (dispozitiv special) o capsulă la 6 ore.

b)Ketotifen: stabilizează membrana mastocitară şi inhibă eliberarea mediatorilor chimici (histamina) bronhospastici (pe receptorii H2).

Indicaţii: astm bronşic, tratament de fond (nu este activ în criză). Acţiunea se instalează în 1 - 2 săptămâni. Bronşite alergice, rinite alergice, alergii cutanate.

Prezentare şi administrare:

Ketotifen comprimate, sirop

oral 1 comprimat (1 măsură) de 2 ori / zi

Indicaţiile tratamentului antiasmatic de fond în funcţie de gradul de severitate al bolii Consensul de la BETHSEDA 1992

Farmacologie

Farmacologie

MEDICAŢIA DIGITALICĂ

Digitalicele (tonicardiacele) sunt medicamente care cresc forţa şi viteza de contracţie a miocardului aflat în insuficienţă cardiacă (efect inotrop pozitiv).

1.Digoxin cp = 0,25 mg. şi f. = 0,5 mg (adm. i.v.)

∙este tonicardiacul cel mai utilizat în terapia :

-insuf. cardiace cronice

-EPA (edem pulmonar acut)

-TPS-tahic. parox. suprav.

-flutter şi fibrilaţie atrială

Administrare: oral 1 cp / zi dimineaţa, 5 zile / săptămînă i.v. în urgenţe

2. Lanatozid "C"

Indicaţii: - insuf. cardiacă cronică

-EPA

-TPS

Prezentare şi administrare: Lanatozid "C" drajee = 0,25 mg oral 2 dj / zi dimineaţa, 5 zile / săpt. Deslanozid f = 0,4 mg i.v. în urgenţe

3.Digitoxina (Digitalin)

Indicaţii: insuficienţă cardiacă cronică

Prezentare şi administrare = sol 1 ml = 1 mg = 50 pic. oral 5 pic / zi dimineaţa, 5 zile / săpt.

! Observaţie

Datorită T 1/2 lung (risc mărit de supradozaj digitalic), Digitoxina (metabolizată hepatic) este un tonicardiac de rezervă, utilizată numai la bolnavii cu insuficienţă cardiacă cronică şi IRC asociată, la care Digoxinul (filtrat glomerular) este contraindicat

Farmacologie

Principii generale de administrare a tonicardiacelor:

1.Tratamentul cu digitalice se numeşte "digitalizare" şi se face individualizat, pentru fiecare bolnav în parte.

2.Alegerea formei farmaceutice (cp; fiolă) şi a căii de administrare (oral / i.v.) depinde

de situaţia clinică a pacientului ex. a) în EPA utilizăm Digoxin i.v b) i.c. cr. compensată adm. oral

3.Mărimea dozei de digitală variază în funcţie de:

a)vârsta pacientului (la bătrâni, filtrarea glomerulară este diminuată ceea ce impune reducerea dozei de Digoxin, (comparativ cu adultul)

b)prezenţa / absenţa insuficienţei hepatice / renale

c)bolnavul a fost sau nu digitalizat anterior (cu consecinţe asupra mărimii dozei de încărcare). Nedigitalizat :

-nu a primit niciodată digitală

-în ultimele 7- 10 zile nu a mai luat tratam. tonicardiac

d)prezenţa / absenţa hipopotasemiei; hipopotasemia măreşte riscul aritmogen al digitalului).

e)asocierea digitalei cu alte medicamente (care pot diminua / accentua acţiunea farmacodinamică a tonicardiacului).

Ex. antiaritmicele (Chinidina; Propafenona; Amiodarona; Verapamil) cresc digoxinemia impunând reducerea dozelor de Digoxin, pentru a evita apariţia intoxicaţiei digitalice.

4.Tratamentul tonicardiac se face respectând următoarele doze :

a)doza de saturaţie (încărcare)

-se găseşte trecută în tabele, diferind de la un tonicardiac la altul

-poate fi administrată oral / i.v.

-doza de saturaţie pentru : Digoxin = 1,5 mg

Deslanozid = 1,6 mg

Lanatozid "C" = 2mg

b)doza de întreţinere este doza care menţine efectul clinic dorit (rărirea frecvenţei cardiace; regresia semnelor clinice ale insuficienţei cardiace).

se administrează oral

Farmacologie

doza de întreţinere este : - Digoxin = 0,25mg = 1cp / zi

-Lanatozid "C" = 0,5 mg = 2 dj /zi

-Digitalin = 5 pic / zi

5.Tratamentul digitalic poate fi întrerupt :

a)temporar (la bolnavii cu supradozaj digitalic)

b) definitiv (fibrilaţie atrială remisă în ritm sinusal sau malformaţie cardiacă, corectată chirurgical).

ANTIHIPERTENSIVE

Definiţie: Medicamentele antihipertensive, scad prin diverse mecanisme valorile tensiunii arteriale (TA), administrarea lor urmărind două obiective:

a)normalizarea cifrelor TA sau reducerea lor către valorile normale;

b)prevenirea complicaţiilor secundare bolii hipertensive (EPA, AVC).

Clase de medicamente antihipertensive administrate ca terapie de primă intenţie în formele de HTA uşoară / moderată

A. DIURETICELE

1. Diuretice tiazidice (Saluretice):

Hidroclorotiazida (Nefrix)

Indicaţii: hipertensiune arterială ; insuficienţă cardiacă

Prezentare şi administrare:

Nefrix cp. 50 mg; oral 50 mg de 2 - 3 ori / săptămână

Indapamid ("Tertensif")

Indicaţii: HTA uşoară / moderată / severă

! Observaţie: Actualmente este considerat "diureticul de uz cardiologic" deoarece este:

∙extrem de eficace, normalizând tensiunea arterială la 80% din pacienţii hipertensivi

∙reduce hipertrofia ventriculară stângă

∙neutru din punct de vedere metabolic

Farmacologie

Prezentare şi administrare:

Tertensif cp. 2,5 mg, oral, 1 cp. / 24 ore

2. Diuretice de ansă

Furosemid

Indicaţii: HTA formă moderată şi severă; criză hipertensivă; edeme de diverse etiologii

Prezentare şi administrare:

Furosemid cp. 40 mg oral 1 - 2 cp. bisăptămânal

fiole 2 ml / 20 mg i.v. / i.m. în criza HTA / EPA

∙acţiunea hipotensoare a diureticelor este legată de depleţia de sodiu şi de scăderea volumului circulant;

∙în doze mici, diureticele reduc valorile tensiunii arteriale, având drept consecinţă diminuarea morbidităţii / mortalităţii cardio - vasculare, mai ales la hipertensivii vârstnici;

∙acţiunea diureticelor este sinergică cu a altor hipotensoare;

∙utilizarea lor cronică determină tulburări metabolice: hiperglicemie, hipercolesterolemie, hiperuricemie (excepţie indapamida)

B. β - BLOCANTELE

1. β - blocante cardio - selective (β1-selective):

∙Nevibolol ("Nebilet") cp 5 mg (este β-blocantul cel mai cardioselectiv)

∙Bisoprolol ("Concor") cp 5 mg

∙Metoprolol ("Betaloc") cp 50 mg; 100 mg

∙Atenolol ("Tenormin") cp 50 mg

Indicaţii:

Toate β-blocantele enumerate mai sus sunt utilizate în terapia HTA esenţiale asigurând:

Farmacologie

-un succes terapeutic pentru toate grupele de de hipertensivi

-un raport "trough-to-peak" ridicat (raportul dintre efectul antihipertensiv rezidual şi cel maxim)

-toleranţă foarte bună, cu incidenţă redusă a efectelor secundare

2.β-blocante neselective

∙Propranolol ("Inderal") cp 10 mg; 40 mg

∙Oxprenolol ("Transicor") cp 40 mg

Indicaţii: HTA esenţială toate formele (preferenţial la hipertensivii tineri) în monoterapie sau în asociere cu alte hipotensoare.

! Observaţie: În prezent, aceste β-blocante tind a fi înlocuite de β-blocantele cardioselective care au o tolerabilitate superioară şi o complianţă terapeutică îmbunătăţită.

C. INHIBITOARELE ENZIMEI DE CONVERSIE (IEC)

∙Captopril ("Capoten") cp 25 mg; 50 mg

∙Enalapril ("Renitec"; "Enap") cp 10 mg; 20 mg

∙Lisinopril ("Zestril") cp 20 mg

∙Ramipril ("Triatec") cp 5 mg

∙Perindopril ("Prestarium") cp 4 mg

∙Trandolapril ("Gopten") cp 2 mg (IEC cu cel mai lung T1/2) IEC sunt antihipertensive de primă linie şi înaltă performanţă:

-controlând valorile TA şi reducând semnificativ mortalitatea la pacienţii hipertensivi

-reducând hipertrofia ventriculară stângă

-având toleranţă foarte bună chiar şi la pacienţii hipertensivi cu risc crescut (vârstnici, coronarieni, diabetici)

Farmacologie

Se administrează oral în:

-3 prize / 24 ore Captoprilul

-2 prize / 24 ore Enalapril şi Lisonopril

-priză unică Ramipril, Perindopril şi Trandolapril

Inhibitorii receptorilor AT1 ai angiotensinei II

∙Losartan ("Cozar")

∙Valsartan ("Diovan") caps 80 mg

Indicaţii:

∙HTA esenţială la toate vârstele, asigurând:

-un efect antihipertensiv pe 24 ore, în monoterapie sau asociat cu un diuretic

-foarte bună tolerabilitate pe loturi mari de hipertensivi

-o incidenţă a tusei de 10 ori mai redusă decât în cazurile tratate cu IEC

-

D. BLOCANTELE CANALELOR DE CALCIU

∙Nifedipina ("Adalat", "Epilat") cp 10 mg

∙Nicardipina ("Loxen") cp 20 mg

∙Amlodipina ("Norvasc") cp 5 mg; 10 mg

∙Felodipina ("Flodil") cp 5 mg; 10 mg

∙Lacidipina ("Caldine") cp 4 mg Ele asigură:

∙un control constant al tensiunii arteriale indiferent de vârstă, afecţiuni asociate şi medicaţie concomitentă

∙tolerabilitate înaltă cu rată scăzută de renunţare la tratament

∙comoditate în administrare (1 - 2 prize /zi)

Farmacologie

∙Verapamil ("Isoptin') cp 40 mg; 80 mg; 120 mg

∙Diltiazem ("Dilzem") cp 60 mg; 120 mg

Indicaţii: HTA toate formele, unde reduc semnificativ tensiunea arterială şi controlează eficient frecvenţa arterială cardiacă.

Administrare: oral în 1 - 2 prize / 24 ore

MEDICAMENTE DE A II-A ALTERNATIVĂ ÎN TERAPIA HTA ESENŢIALE

Sunt administrate după eşecul medicaţiei hipotensoare de primă intenţie.

ANTIHIPERTENSIVELE PRIN ACŢIUNE CENTRALĂ

Clonidina

Indicaţii: HTA formă moderată / severă, în asociere cu alte hipotensoare

Prezentare şi administrare:

Haemiton cp. 75 mcg oral 2 x 1 cp./zi

! Observaţie: La oprirea bruscă a terapiei, risc de "Rebound" !

Metildopa

Indicaţii: HTA medie / severă

Prezentare şi administrare: Dopegyt / Aldomet cp. 250 mg oral la 8 ore

PRINCIPII GENERALE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR ANTIHIPERTENSIVE

Când prescriem un antihipertensiv ?

Atunci când HTA este:

Farmacologie

a)permanent crescută, la verificări repetate

b)persistentă, în prezenţa dietei hiposodate

c)visceralizată: cardiac - (hipertrofie VS)

-ocular (retinopatie hipertensivă)

-renal (proteinurie)

Cum prescriem un antihipertensiv ?

∙Tratamentul hipotensor este individualizat pentru fiecare bolnav în parte, ţinând cont de:

-vârsta pacientului (diureticele sunt medicamentele hipotensoare cele mai bine tolerate de vârstnici)

-factorii de risc cardio - vasculari, ce pot fi asociaţi bolnavului hipertensiv (obezitate, diabet zaharat, fumatul)

-existenţa unei patologii asociate bolii hipertensive

∙Debutul terapiei hipotensoare se va face prin monoterapie, pentru a aprecia eficacitatea şi toleranţa medicamentului ales, care poate fi reprezentat de:

-diuretice

-β - blocante

-IEC sau Losartan

-blocante de calciu

! Observaţie: Fiecare dintre aceste medicamente administrate în monoterapie, controlează valorile TA la 50 - 70% din hipertensivi.

∙ În cazul controlului insuficient al valorilor tensionale prin tratament hipotensor monoterapic (administrat 3 săptămâni-1 lună) vom alege biterapia antihipertensivă astfel:

-β-blocante + IEC

-diuretice + β - blocante

-diuretice + IEC

-diuretice + blocante de calciu

-IEC + blocante de calciu

-β - blocante + dihidropiridine

!Observaţie: În urma acestor asocieri medicamentoase, peste 90% din bolnavii hipertensivi răspund favorabil la tratament.

Farmacologie

∙ Tratamentul hipotensor (indiferent de medicamentul ales) se va începe prin administrarea de doze mici, care se cresc progresiv, până la atingerea dozei minime eficace, care controlează valorile tensionale.

Alegerea antihipertensivului în funcţie de vârsta pacientului

Alegerea antihipertensivului în funcţie de patologia asociată HTA esenţiale

Farmacologie

ANTIANGINOASE

Antianginoasele sunt medicamente care restabilesc echilibrul între necesarul şi oferta de oxigen la nivelul miocardului ischemiat, având drept consecinţă oprirea / rărirea frecvenţei crizelor anginoase.

I Derivaţii nitraţi constituie prima medicaţie antianginoasă introdusă în terapeutică (1857).

1. NITROGLICERINA

Indicaţii:

a)angină pectorală de efort

b)criză de angină pectorală

c)IMA (infarct miocardic acut ) (i.v. cât mai precoce)

d)EPA (edem pulmonar acut ) (i.v.)

Prezentare şi administrare:

Nitroglicerina - cp = 0,5 mg, sublingual în criza de angor

-spray 1 puf = 0,4 mg în criză

-ung. 2% precordial, aplicaţii locale pe tegument

-TTS = plasture cu Nitroglicerină; aplicaţii precordial

-fiole = i.v. în IMA (infarct miocardic acut )

2.Isosorbid mononitrat (" Maycor")

-cp = 20 mg; 40 mg oral la 6-8 ore, 2 doze /zi

3.Isosorbid dinitrat ("Isoket" / "Isodinit"/ "Maycor")

-cp = 10 mg; 20 mg oral la 6-8 ore, 2 doze /zi

4.Pentaeritril tetranitrat ("Pentalong"/"Nitropector")

-cp - 50 mg; 20 mg oral la 8 ore

IIβ - BLOCANTELE sunt medicamente care reduc frecvenţa cardiacă şi forţa de contracţie a miocardului, diminuând necesarul de oxigen miocardic.

1.β -blocante cardio-selective

-Atenolol ("Tenormin") - cp 50 mg; 100 mg (doză unică)

Farmacologie

-Metoprolol cp 100 mg (2 doze /zi)

-Acebutolol cpadministrare oral la 8 ore, în angina pectorală de efort; post

infarct

! Observaţie:

Cardioselectivitatea este dozo-dependentă

2.β -blocante neselective :

-Propanolol - cp 10 mg; 40 mg;

-Oxprenolol - cp 40 mg

!Observaţie

-în boala coronariană, terapia β -blocantă nu va fi întreruptă brusc datorită riscului de rebound hipertensiv

-nu vor fi asociate β-blocantele cu Verapamil sau Dilzem (datorită sumării efectului inotrop şi cronotrop negativ)

III BLOCANTELE CANALELOR DE CALCIU

Sunt medicamente care reduc necesarul de oxigen miocardic (Verapamil / Dilzem) sau cresc oferta de oxigen la nivelul miocardului ischemiat (dihidropiridinele).

∙Amlodipina ("Norvasc") cp 5 mg; 10 mg

∙Felodipina ("Plendil") cp 5 mg; 10 mg

∙Nifedipina ("Epilat") cp 20 mg

∙Verapamil ("Isoptin") cp 60 mg; 120 mg

∙Diltiazem ("Dilzem") cp 80 mg

Farmacologie

Indicaţii:

-angină pectorală instabilă

-boală coronariană cu: HTA esenţială şi tahiaritmii supraventriculare Administrare: oral 1 - 2 prize / zi

IV Molsidomina ("Corvasal") cp 2 mg; 4 mg

Indicaţii : tratament profilactic al crizelor de angină pectorală (angor de efort şi angor spontan)

Administrare: oral, în 4 prize / 24 ore

V. Trimetazidina ("Preductal") cp 20 mg

Indicaţii: tratamentul pe termen lung al anginei pectorale conferind tuturor pacienţilor coronarieni:

-citoprotecţie miocardică permanentă

-eficacitate antianginoasă majoră Administrare: 60 mg / 24 ore în timpul meselor

PRINCIPII GENERALE DE ADMINISTRARE A MEDICAŢIEI ANTIANGINOASE

1.În criza de angină pectorală, administrăm:

a)Nitroglicerină cp = 0,5 mg sublingual

1 cp repetat la nevoie după 5 minute de maximum 3 ori (dacă durerea precordială persistă, se impune consult medical - risc IMA)

b)Nitrolingual spray

1 puf = 0,4 mg (1 puf repetat la 5 minute de maximum 3 ori).

2.Pentru profilaxia crizei anginoase, utilizăm:

a)în angina pectorală de efort

Derivaţi nitraţi + β -blocante Trimetazidină / Molsidomină

Farmacologie

b)în angina pectorală instabilă

Derivaţi nitraţi + Blocante ale canalelor de calciu (oral / transdermic)

3.Avantajele acestor asocieri medicamentoase:

a)cresc toleranţa la efort a bolnavilor coronarieni (medicamentele alese acţionând sinergic).

b)pot fi utilizate doze mici de:

∙derivaţi nitraţi (se reduce intensitatea cefaleei pulsatile şi creşte complianţa pacientului la tratament).

∙β -blocante diminuă semnificativ efectul inotrop negativ secundar al acestor medicamente).

∙Blocante de calciu, de tip amlodipină (risc mic de tahicardie reflexă şi de hTA ortostatică).

4.La bolnavii care prezintă patologie asociată de tip :

a)boala coronariană + HTA forme diverse

b)boala coronariană + aritmii supraventriculare

Vom administra fie

- β -blocante cardioselective

- blocante ale canalelor de calciu care au dublă acţiune famacodinamică (antianginoasă şi hipotensoare / antiaritmică).

5.Bolnavul care urmează tratamentul antianginos cu derivaţi nitraţi, va primi de la medic următoarele informaţii :

a)Nitroglicerina (cp = 0,5 mg ; spray = 0,4 mg), va fi în permanenţă la îndemâna bolnavului, putând fi utilizată şi profilactic , înaintea unei situaţii cunoscute de pacient ca declanşatoare a crizei anginoase (stress, efort fizic,frig).

b)Termenul de valabilitate obişnuit al Nitroglicerinei de uz sublingual, este scurt ~ 3 luni (nu se vor cumpăra mai multe cutii pentru stocaj la domiciliu, existînd riscul expirării termenului de valabilitate).

c)Bolnavul trebuie să cunoască cel mai neplăcut şi frecvent efect advers al Nitroglicerinei - "cefaleea pulsatilă" - deoarece există riscul renunţării la

Farmacologie

medicament, bolnavul considerînd, eronat că doar la el se manifestă acest efect deranjant.

ANTIARITMICE

Definiţie sunt medicamente care acţionează prin deprimarea

-automatismului miocardului

-conducerii

-excitabilităţii

fiind utilizate în scop curativ / profilactic la bolnavii cu aritmii cardiace.

Clasificarea antiaritmicelor (după acţiunea farmacodinamică şi locul de acţiune) - 5 grupe:

Farmacologie

PRINCIPII DE ADMINISTRARE ALE MEDICAŢIEI ANTIARITMICE

I Când prescriem un antiaritmic ?

a)când aritmia a fost dovedită pe EKG/HOLTER

b)când riscul aritmiei este superior celui rezultat din administrarea antiaritmicului.

Observaţie: Toate antiaritmicele sunt medicamente cu indice terapeutic mic, necesitând monitorizarea terapiei.

De reţinut:

1) Consecinţele funcţionale ale aritmiei prelungite / recidivante : Scăderea debitului caridiac duce la :

-sincopa cardiovasculară aritmică

-hTA marcată cu stare de şoc

-decompensarea unei insuficienţe cardiace cronice

-agravarea ischemiei miocardice la coronarieni

2)Majoritatea antiaritmicelor au efect inotrop (negativ) (excepţie Amiodarona şi Lidocaina)

Scăderea inotropismului duce la :

-agravarea / decompensarea insuficienţei cardiace

-favorizarea acţiunii " proaritmice " a medicamentului Efect proaritmic = efectul paradoxal de agravare a unei aritmii existente sau inducerea unei aritmii noi.

II Ce trebuie făcut înainte de administrarea unui antiaritmic ?

a)evaluarea funcţiei cardiace a pacientului

b)întreruperea administrării unui medicament potenţial aritmogen :

-simpaticomimetice

-antintidepresive triciclice

Farmacologie

III Ce antiaritmic alegem ?

1)în tahiaritmiile paroxistice (TPS-tahicardie paroxistică supraventriculară; FA-fibrilaţie atrială paroxistică)

-terapia de elecţie : Verapamil f 5 mg i.v.

-Verapamil / Dilzem

-Sotalol

-Amiodaronă

IV. Cum prescriem un antiritmic ?

a) monoterapia antiaritmică este regulă de administrare, astfel:

β - blocante -în tahiaritmia supraventriculară indusă de efort / stress

β - blocante / blocante de Ca / amiodaronă dacă bolnavul prezintă asociat boală coronariană.

b) mărimea dozei va fi individualizată în funcţie de : - traseul EKG

- titrul concentraţiei plasmatice al antiaritmicului ales - răspunsul bolnavului la tratament

c) se va ţine cont de eventualele posibile interacţiuni între antiaritmice şi medicamentele administrate concomitent:

- diureticele hipokalemiate favorizează efectul proaritmic al antiaritmicelor.

Reprezentanţii medicaţiei antiaritmice

1) β - blocante: Propranolol - cp - 10 mg.

Farmacologie

-40 mg.

-fiole 5 ml / 5 mg i.v.

Atenolol cp - 50,100 mg. - doză unică/24h (tenormin)

2) Blocante de calciu : Verapamil (Isoptin)

cp - ; 40; 80; 120; 240 mg.

Metoprolol cp 50 mg; 100 mg

Bisoprolol cp 5 mg oral 1 - 2 prize/zi

Dilzem, (Diltiazem)

cp - 60 şi 120 mg.

Se administrează oral în 2 - 3 prize/24 ore

3. Amiodarona ("Cordarone") cp = 200 mg.

Observaţie: Amiodarona are şi efect antianginos (prin coronarodilataţie)

4.Procainamida cp = 20 mg. oral la 8 ore

5.Lidocaina (Xilina) de uz cardiologic

f = 5 ml / 50 mg i.v.

Administrare în tahiaritmii ventriculare: iniţial 100 mg. apoi i.v. în perfuzie 2-4 mg/kgc/oră

Prescrieţi o reţetă la un bolnav cu dg :

1.Tahicardie paroxistică supraventriculară.

2.Boală coronariană. Fibrilaţie atrială cronică.

3.Hipertiroidism. Aritmie extrasistolică atrială.

4.Cardiopatie ischemică cronică. Tahicardie ventriculară.

Farmacologie

DIURETICE

Definiţie: Diureticele sunt medicamente care au capacitatea de a creşte tranzitor volumul diurezei, prin creşterea natriurezei, fiind utilizate în terapia HTA şi a sindromului edematos de diverse etiologii.

∙ Acţiunea natriuretică şi efectul asupra eliminării potasiului, permite individualizarea următoarelor clase de diuretice:

Reprezentanţi

A.Diuretice kaliuretice, Au efect natriuretic puternic. Ele cresc eliminarea urinară a K expunând bolnavul la riscul hipopotasemiei.

1. Diuretice tiazidice (saluretice) şi înrudite Hidroclorotiazida (Nefrix) cp 25 mg

Indapamida (Tertensif) cp 2,5 mg

Acţiunea diuretică este :

-lent instalată (în aprox. 2 ore)

-prelungită 12 - 24 ore

-moderată comparativ cu a diureticelor de ansă

Utilizări terapeutice:

Diureticele tiazidice sunt larg utilizate în : a) HTA esenţială uşoară /moderată

Administrate oral în monoterapie sau în asociere cu alte hipotensoare (β -blocante, IEC, blocantele de Ca) pot controla cifrele tensionale la mulţi pacienţi hipertensivi

b) Insuficienţa cardiacă cronică

Asociate cu terapia vasodilatatoare ± digitală, aceste diuretice cresc capacitatea de efort şi ameliorează calitatea vieţii bolnavilor.

2. Diuretice de ansă: Reprezentanţi:

Farmacologie

Furosemid ("Lasix") cp 40 mg ; f 2 ml/20 mg

Bumetanid ("Burinex") cp 5 mg

Acţiune diuretică este:

-rapidă (în 5min de la adm. i.v. şi 30 min de la adm. orală)

-scurtă (4-6 ore)

-puternică (sunt cele mai puternice diuretice)

Utilizări terapeutice:

a) Insuficienţă cardiacă cronică , în asocierea cu digitală şi terapie vasodilatatoare (IEC)

a)Edem pulmonar acut (i.v.) datorită acţiunii lor puternice şi rapide

b)Insuficienţă renală cronică

c)Sindrom nefrotic

d)Ciroză hepatică cu ascită

e)HTA esenţială ; criză HTA

! Observaţie: Diureticele hipokalemiante pot induce relativ frecvent hipopotasemie manifestată prin astenie marcată, crampe musculare, modificări EKG (aplatizarea şi negativarea undei T). Ea poate fi corectată prin coadministrarea unor medicamente ce conţin săruri de K (Aspacardin cp; Panagin dj)

B. Diuretice care economisesc potasiul (hiperkalemiante)

Reprezentanţi:

Spironolactona ("Aldactona") dj 25 mg

Amilorid cp 5 mg

Au efect diuretic :

-moderat

-lent instalat (după 24-72 ore)

-prelungit(încă 2-3 zile de la oprirea tratamentului) Avantajul utilizării lor în terapeutică este efectul antikaliuretic.

Farmacologie

Utilizări terapeutice: edeme hepatice (ca terapie de primă alegere, în asociere cu regim hiposodat).

C. Asocieri de diuretice

Sunt utilizate în tratamentul HTA şi al insuficienţei cardiace, unde reduc riscul tahiaritmiilor, secundare hipopotasemiei.

Reprezentanţi:

a) Moduretic cp = Hidroclorotiazida + Amilorid

PRINCIPII DE UTILIZARE A DIURETICELOR

A. Când prescriem un diuretic ?

La bolnavii cu :

1. hipertensiune arterială uşoară/moderată ca monoterapie sau în asociere cu alte hipotensoare (β-blocante; IEC; blocante de calciu)

3.insuficienţa cardiacă cronică, asociată cu :

-regim hiposodat

-IEC

-± digitalice

3.ciroză hepatică

4.sindrom nefrotic şi insuficienţă renală cronică

5.urgenţe medico-chirurgicale :

-edem pulmonar acut

-criza hipertensivă

Farmacologie

-edem cerebral

B. Criterii de alegere a unui diuretic

Tipul de diuretic ales, mărimea dozei, calea şi ritmul de administrare vor fi particularizate pentru fiecare pacient în parte în funcţie de :

-situaţia clinică în care se prezintă bolnavul

-vârsta pacientului

-efectul diuretic aşteptat (rapid sau lent instalat ; blând sau intens)

-efectele secundare posibile

Exemple:

a)în urgenţe : - edem pulmonar acut

-criza hipertensivă

vom administra FUROSEMID i.v. datorită acţiunii rapide şi puternice

b) în HTA uşoară/moderată şi în insuficienţa cardiacă cronică se preferă administrarea orală bi/trisăptăminală a unui diuretic tiazidic sau de ansă, asociat cu doze mici de diuretice care economisesc K (pt. a diminua riscul hipoK generatoare de aritmii).

Pot fi utilizate şi asocierile de diuretice de tip Moduretic sau Logiren

c)în ciroza hepatică se aleg preferenţial diureticele care economisesc potasiul

d)în IRC administrăm doar diuretice de ansă. Sunt contraindicate diureticele tiazidice (ele diminuă filtrarea glomerulară) şi diureticele care economisesc potasiul (datorită riscului de hiperpotasemie).

e)vârstnicii sunt pacienţii cei mai expuşi la efecte adverse (hipoK; hTA),de aceea se impune ajustarea dozelor la această categorie de bolnavi.

Farmacologie

C. Supravegherea tratamentului diuretic

Un tratament diuretic administrat prelungit va fi urmărit :

1)clinic : - greutatea corporală

-T.A.

-măsurarea diurezei

-căutarea semnelor de deshidratare

2)biologic : - ionograma (pt. controlul kalemiei şi natremiei)

-glicemia

-uricemia

Observaţie: - se vor administra dozele minime eficace

- la efect terapeutic egal, se va alege diureticul cu preţul de cost cel mai redus, pentru a mări complianţa terapeutică

D.Nu administrăm tratament diuretic în : - obezitate

- edemele din cursul sarcinii

- edemele legate de o cauză venoasă sau limfatică

-edemele iatrogene (ex.secundare administrării dihidropiridinelor)

E.Interacţiunile medicamentoase ale diureticelor

Farmacologie

Interacţiunile medicamentoase ale diureticelor :

! Observaţie: În cazul prescrierii asociate a diureticelor cu medicamentele de mai sus, se va ţine seama obligatoriu de interacţiunile care intervin şi se vor lua măsurile care se impun (ajustarea dozelor ; monitorizarea concentraţiei plasmatice).

Farmacologie

CURS 7

Medicaţia aparatului digestiv.

ANTIULCEROASELE

I ANTISECRETOARELE:

Sunt:

A.Antihistaminicele H2 sunt substanţe medicamentoase care inhibă efectul excitosecretor gastric al histaminei.

-Ranitidina: Zantac comp. 150 sau 300 mg, f.50mg, cp.efervescente

-Famotidina: Famodar comp. 20 sau 40 mg.

Quamatel: cp. 20 sau 40 mg; f. 20 mg

-Roxatidina: Roxane comp. 75 sau 150 mg.

-Nizatidina: Axid comp. 150 sau 300 mg, fiole 100 mg./4 ml.

-Cimetidina: Cimetidin comp. 200 mg.

Utilizări terapeutice:

∙ ulcer activ

-gastric - monodoză seara -doză de atac 6-8 săpt. (300 mg Ranitidină)

-doză de întreţinere 4 săpt.(150 mg Ranitidină).

-duodenal - monodoză seara - doză de atac 4 săpt.

(300 mg Ranitidină)

-doză de întreţinere 2 săpt. (150 mg )

∙hemoragii prin ulcer gastric

∙esofagita de reflux - monodoză seara 8 săpt. 800 mg.

Principii de administrare:

Farmacologie

1.Anticolinergicele neselective cu acţiune antisecretoare de scurtă durată (3-5 ore) au efecte adverse parasimpaticolitice marcate: gură uscată, tulburări de vedere, constipaţie, tulburări de micţiune ; se folosesc foarte rar în tratamentul ulcerului gastric.

2.Pirenzepina, deosebită structural şi farmacodinamic de celelalte anticolinergice, are o activitate selectivă pe receptorii M1 şi o eficienţă terapeutică comparabilă cu a Cimetidinei. Se foloseşte mai ales în esofagita de reflux (nu relaxează sfincterul esofagian) şi în sindromul Zollinger-Ellison.

C.Blocantele pompei de protoni sunt substanţe medicamentoase care inhibă pompa H - K - ATP ază din celulele parietale scăzând semnificativ secreţia gastrică acidă.

- Omeprazol: Losec comp 20 mg ; Glaveral

Principii de administrare:

1.Omeprazolul este medicaţia de primă alegere în sindromul Zollinger-Ellison.

2.În ulcer duodenal şi esofagita de reflux are o eficacitate superioară antihistaminicelor H2 în administrare ca monodoză pe o durată de aproximativ 8 săptămîni.

3.Administrarea cronică (mai mult de 8 săptămâni) impune prudenţă deoarece efectul intens antiacid va determina un nivel crescut de nitrozamine, hipergastrinemie şi respectiv hiperplazia celulelor enterocromafine sub forma tumorilor carcinoide (mai ales la tineri)

4.Omeprazolul interacţionează cu anticoagulantele cumarinice şi cu antiepilepticele.

D.Analogi ai prostaglandinelor sunt substanţe medicamentoase care:

∙stimulează secreţia de mucus şi bicarbonaţi;

∙inhibă secreţia acidă;

∙au efect citoprotector.

- Misoprostol: Cytotec comp 200 mg

Principii de administrare:

Farmacologie

1.Antiacidele au utilizări limitate ; ele nu mai constituie (ca altă dată) agenţi de elecţie pentru prevenirea recurenţei, întrucât au efect marcat de rebound producând creşterea bruscă a gastrinemiei şi a acidităţii.

2.Se prescriu ca medicamente tipizate pentru liniştirea durerii ulceroase acute ; formele lichide sunt mai eficiente.

3.Preparatele comerciale conţin substanţe antiacide asociate între ele - antiacidele rapide cu cele lente şi antiacidele solubile cu cele insolubile pentru a creşte efectul antiacid şi a scădea efectul de rebound.

4.Schema raţională de tratament prevede administrarea lor la 1 oră şi la 3 ore postprandial (când încetează efectul tampon al alimentelor) urmând ca apoi să se reia ciclul masă - antiacide. Ultima doză se administrează seara înainte de

culcare.

5.

III CITOPROTECTOARELE GASTRICE (Pansamente gastrice) sunt substanţe medicamentoase care prin fixarea lor pe mucoasa gastrică realizează o protecţie mecanică a acesteia. Unele au efect antibacterian faţă de Helicobacter pylori.

-Subcitrat de bismut: De-nol comp.

-Sucralfat: Gastrofait

1.Se administrează oral cu 1/2 oră înainte de mâncare.

2.Pe perioada tratamentului cu subcitrat de bismut (primele 10 zile) se asociază un antibacterian eficace faţă de Helicobacter pylori. În această perioadă se evită antiacidele şi laptele (medicamentul acţionează doar în mediu acid).

3.Subcitratul de bismut este contraindicat la bolnavii cu insuficienţă renală (toxicitate cumulativă).

4.Sucralfatul interacţionează cu Tetraciclina, Teofilina, Digoxina, chinolonele - le scade Bd % (asocierile trebuiesc evitate !).

Farmacologie

ANTIVOMITIVELE

Sunt :

A.Antivomitivele clasice:

1. Propulsive = Gastrokinetice

a)Metoclopramida : Metoclopramid comp. 10 mg ; sup 20 mg

b)Domperidon: Motilium comp 10 mg

c)Cisaprida : Prepulsid comp. 5 mg ; sup 30 mg

2.Fenotiazinele

a)Clorpromazina: Clordelazin dg 25 mg

Plegomazin f. 25 mg/5 ml

b)Proclorperazina: Emetiral dg 5 mg, sup. 5 mg, 25 mg

c)Tietilperazina: Torecan dg 6,5 mg ; fiole 6,5 mg

3.Butirofenonele

a)Haloperidol: Haldol comp 0,5 mg, 2 mg, 5 mg ; f. 5 mg/ml

4.Antihistaminicele H1

a)Prometazina : Romergan dg 30 mg ; f .50 mg/2ml

B. Antagonişti ai serotoninei

a)Ondansetron : Zofran comp 4mg ; 8 mg ; f 4 mg/ml şi 8 mg/2ml

b)Granisetron : Kitril f. 3 mg/3 ml

c)Tropisetron : Navoban caps. 5 mg ; f .1 mg/1ml

Principii de utilizare raţională

1. Propulsivele = Gastrokineticele sau Prokineticele sunt antivom

2.

3.itive prin stimularea motilităţii gastrointestinale + creşterea tonusului sfincterului esofagian + relaxarea sfincterului piloric (prin mecanism colinergic); sunt utile în sindromul de vărsătură din hipomotilitatea gastrică.

4.Antivomitivele fenotiazinice pot provoca reacţii adverse: somnolenţă, hipotensiune arterială ortostatică (nu ridicăm brusc bolnavul în picioare după efectuarea injecţiei), tulburări extrapiramidale ; nu sunt indicate în vărsăturile din sarcină.

5.Prometazina şi scopolamina sunt medicamente utilizate în profilaxia răului de mişcare.

Farmacologie

6.Antagoniştii serotoninei sunt antivomitive indicate îndeosebi pentru prevenirea stării de greaţă şi vomă provocate de anticanceroase şi radioterapie. Îmbunătăţesc calitatea vieţii pacientului.

COLERETICE, COLAGOGE ŞI ALTE MODIFICATOARE ALE SECREŢIEI BILIARE

Sunt :

1.Sărurile biliare (bilă bovină uscată): Colebil dg

2.Acidul dihidrocolic: Fiobilin comp 250 mg

3.Propilbenzen : Carbicol caps. 100 mg

4.Cynara scolimus : Anghirol dg 250 mg

5.Terpenele : Bilichol caps ; Rowacol caps., sol.internă

6.Alte produse : Tarbedol granule

7.Acidul chenodezoxicolic : Chenofalk caps 250 mg

9.Acidul ursodezoxicolic : Ursofalk caps 250 mg

Principii de utilizare raţională

1.Hidrocolereticele şi colagogele sunt indicate în diskinezii biliare ; contraindicate în calculoze biliare.

2.Acidul cheno şi ursodezoxicolic sunt indicate în calculoza colesterolică radiotransparentă cu diametru < 15 mm

MEDICAMENTELE INTESTINULUI:

(antidiareice, antiflatulente, laxative, purgative)

Sunt :

1.Loperamida: Imodium caps 2 mg ; soluţie 20 mg/100 ml

2.Diosmectita: Smecta plic pentru suspensie

3.Cărbunele medicinal: Carbo medicinalis comp 50 mg

4.Ulei de parafină : Agarol emulsie

Farmacologie

5.Docusat sodic: Sintolax dg 50 mg

6.Fenolftaleină: Ciocolax tablete 480 mg

7.Bisacodil: Laxadin comp 5 mg, Dulcolax dj. 5 mg, sup.10 mg

8.Senna: Regulax cuburi 1,1 g

9.Lactuloza: Lactulose sirop 65/100ml

10.Extracte din plante: Cortelax dj.

Marmelade laxative - Rixative

X-PREP- soluţie int.

11.Glicerină - supozitoare cu glicerină

12.Macrogol 4000 - Forlax plic cu pulbere

Principiile de utilizare raţională:

1.Medicamentele antidiareice (1,2,3) sunt utile ca tratamente simptomatice.

2.Loperamida, antidiareic de tip opioid cu acţiune selectivă la nivelul tractului gastro duodenal nu dezvoltă dependenţă.

3.Laxativele - purgativele (4-12) au utilizări limitate. Sunt folosite în constipaţia funcţională ca o suplimentare a recomandărilor igieno dietetice atunci cînd acestea nu sunt suficiente.

4.Autoadministrarea lor repetată fără discernământ în afara recomandărilor medicale pot provoca constipaţia.

5.Sunt contraindicate în abdomenul acut chirurgical şi sarcina aproape de termen.

6.Utilizarea cronică a laxativelor - purgativelor în doze mari pot determina apariţia "bolii laxativelor" (pierderi de apă, electroliţi), iar utilizarea cronică a uleiurilor laxative (parafina) interferă absorbţia factorilor alimentari liposolubili (A,D,E,K) determinînd neabsorbirea acestora.

Farmacologie

-

CURS 8

Medicaţia aparatului renal

DIURETICE

Definiţie: Diureticele sunt medicamente care au capacitatea de a creşte tranzitor volumul diurezei, prin creşterea natriurezei, fiind utilizate în terapia HTA şi a sindromului edematos de diverse etiologii.

∙ Acţiunea natriuretică şi efectul asupra eliminării potasiului, permite individualizarea următoarelor clase de diuretice:

Reprezentanţi

D.Diuretice kaliuretice, Au efect natriuretic puternic. Ele cresc eliminarea urinară a K expunând bolnavul la riscul hipopotasemiei.

4. Diuretice tiazidice (saluretice) şi înrudite Hidroclorotiazida (Nefrix) cp 25 mg

Indapamida (Tertensif) cp 2,5 mg

Acţiunea diuretică este :

-lent instalată (în aprox. 2 ore)

-prelungită 12 - 24 ore

-moderată comparativ cu a diureticelor de ansă

Utilizări terapeutice:

Diureticele tiazidice sunt larg utilizate în :

Farmacologie

a) HTA esenţială uşoară /moderată

Administrate oral în monoterapie sau în asociere cu alte hipotensoare (β -blocante, IEC, blocantele de Ca) pot controla cifrele tensionale la mulţi pacienţi hipertensivi

b) Insuficienţa cardiacă cronică

Asociate cu terapia vasodilatatoare ± digitală, aceste diuretice cresc capacitatea de efort şi ameliorează calitatea vieţii bolnavilor.

5. Diuretice de ansă: Reprezentanţi:

Furosemid ("Lasix") cp 40 mg ; f 2 ml/20 mg

Bumetanid ("Burinex") cp 5 mg

Acţiune diuretică este:

-rapidă (în 5min de la adm. i.v. şi 30 min de la adm. orală)

-scurtă (4-6 ore)

-puternică (sunt cele mai puternice diuretice)

Utilizări terapeutice:

a) Insuficienţă cardiacă cronică , în asocierea cu digitală şi terapie vasodilatatoare (IEC)

f)Edem pulmonar acut (i.v.) datorită acţiunii lor puternice şi rapide

g)Insuficienţă renală cronică

h)Sindrom nefrotic

i)Ciroză hepatică cu ascită

j)HTA esenţială ; criză HTA

! Observaţie: Diureticele hipokalemiante pot induce relativ frecvent hipopotasemie manifestată prin astenie marcată, crampe musculare, modificări EKG (aplatizarea şi negativarea undei T). Ea poate fi corectată prin coadministrarea unor medicamente ce conţin săruri de K (Aspacardin cp; Panagin dj)

E. Diuretice care economisesc potasiul (hiperkalemiante)

Farmacologie

Reprezentanţi:

Spironolactona ("Aldactona") dj 25 mg

Amilorid cp 5 mg

Au efect diuretic :

-moderat

-lent instalat (după 24-72 ore)

-prelungit(încă 2-3 zile de la oprirea tratamentului) Avantajul utilizării lor în terapeutică este efectul antikaliuretic.

Utilizări terapeutice: edeme hepatice (ca terapie de primă alegere, în asociere cu regim hiposodat).

F. Asocieri de diuretice

Sunt utilizate în tratamentul HTA şi al insuficienţei cardiace, unde reduc riscul tahiaritmiilor, secundare hipopotasemiei.

Reprezentanţi:

a) Moduretic cp = Hidroclorotiazida + Amilorid

Principii de utilizare a diureticelor

A. Când prescriem un diuretic ?

La bolnavii cu :

1. hipertensiune arterială uşoară/moderată ca monoterapie sau în asociere cu alte hipotensoare (β-blocante; IEC; blocante de calciu)

6. insuficienţa cardiacă cronică, asociată cu :

Farmacologie

-regim hiposodat

-IEC

-± digitalice

3.ciroză hepatică

4.sindrom nefrotic şi insuficienţă renală cronică

5.urgenţe medico-chirurgicale :

-edem pulmonar acut -criza hipertensivă -edem cerebral

B. Criterii de alegere a unui diuretic

Tipul de diuretic ales, mărimea dozei, calea şi ritmul de administrare vor fi particularizate pentru fiecare pacient în parte în funcţie de :

-situaţia clinică în care se prezintă bolnavul

-vârsta pacientului

-efectul diuretic aşteptat (rapid sau lent instalat ; blând sau intens)

-efectele secundare posibile

Exemple:

a) în urgenţe : - edem pulmonar acut

- criza hipertensivă

vom administra FUROSEMID i.v. datorită acţiunii rapide şi puternice

b) în HTA uşoară/moderată şi în insuficienţa cardiacă cronică se preferă administrarea orală bi/trisăptăminală a unui diuretic tiazidic sau de ansă, asociat cu doze mici de diuretice care economisesc K (pt. a diminua riscul hipoK generatoare de aritmii).

Pot fi utilizate şi asocierile de diuretice de tip Moduretic sau Logiren

Farmacologie

c)în ciroza hepatică se aleg preferenţial diureticele care economisesc potasiul

d)în IRC administrăm doar diuretice de ansă. Sunt contraindicate diureticele tiazidice (ele diminuă filtrarea glomerulară) şi diureticele care economisesc potasiul (datorită riscului de hiperpotasemie).

e)vârstnicii sunt pacienţii cei mai expuşi la efecte adverse (hipoK; hTA),de aceea se impune ajustarea dozelor la această categorie de bolnavi.

C. Supravegherea tratamentului diuretic

Un tratament diuretic administrat prelungit va fi urmărit :

1)clinic : - greutatea corporală

-T.A.

-măsurarea diurezei

-căutarea semnelor de deshidratare

2)biologic : - ionograma (pt. controlul kalemiei şi natremiei)

-glicemia

-uricemia

Observaţie: - se vor administra dozele minime eficace

- la efect terapeutic egal, se va alege diureticul cu preţul de cost cel mai redus, pentru a mări complianţa terapeutică

D. Nu administrăm tratament diuretic în :

-obezitate

-edemele din cursul sarcinii

-edemele legate de o cauză venoasă sau limfatică

Farmacologie

Acidopeps cpr. (3x1 cpr./zi, dizolvate în 1/2 pahar cu apă, înainte de masă)

- doza de fier necesară corecţiei se calculează cu formula:

Doza Fier (g) = (16 - Hbg% bolnav) x 0.225

b)terapia parenterală este indicată limitat (în caz de intoleranţă orală, sindroame de malabsorbţie din: gastrectomii, gastrite cronice atrofice, diaree cronică).

-căile injectabile (în funcţie de preparat) sunt i.m. profund, i.v. sau perfuzie i.v.

-testarea sensibilităţii (la preparatele injectabile): se administrează i.m. 0,25-0,5 ml soluţie de preparat injectabil.

Aprecierea eficienţei terapiei:

∙prin atenuarea simptomelor clinice (astenie, dispnee) în 2 - 5 zile;

∙refacerea hemoglobinei progresiv în 2 - 4 săptămâni şi a depozitelor în 3 - 6 luni; reacţie reticulocitară (maximă după 5 - 10 zile);

∙creşterea sideremiei (după 2 - 3 luni), iar normalizarea în 6 - 12 luni.

Prezentare şi administrare:

Glutamat feros

Glubifer dg (1 dg ~ 20 mg Fe)

Glutamat feros, fiole soluţie buvabilă (20 mg Fe/5 ml şi 40 mg/10 ml)

Gluconat feros

Ferglurom, fiole soluţie buvabilă (12 mg Fe/5 ml)

Sulfat feros

Ferro Gradumet cpr. retard 100 mg Fe (1 cpr./zi, dimineaţa înainte de masă) Tardyferon retard dg 80 mg Fe

Fumarat feros

Ferrum Hausmann, sol. buvabilă 50 mg Fe/1 ml

Farmacologie

sirop 50 mg Fe/5ml

Dextriferon

Fier polimaltozat, sol. buvabilă 50 mg Fe/1 ml

fiole inj. i.m. profund 100 mg Fe/2 ml; 1 fiolă la 2 zile

Ferrum Hausmann, fiole 100 mg Fe/5 ml i.m. profund

Efecte adverse:

-constipaţie

-pigmentarea pielii după injectare i.m.

Contraindicaţie absolută: antecedente alergice (pentru preparatele injectabile)

Calculaţi doza necesară de fier şi prescrieţi tratamentul pentru un bolnav cu diagnosticul: anemie feriprivă (valoarea hemoglobinei la bolnav este de 8 g%). Se recomandă preparatul Glubifer dg. (1 dg. = 20 mg Fe.).

b) Tratamentul anemiei pernicioase (megaloblastică):

Anemia pernicioasă este o boală celulară generală, datorată carenţei de Vitamina B12 şi se caracterizează prin modificări în celulele ţesutului sanguin, mucoasei digestive şi a sistemului nervos.

Tratament de substituţie: Vitamina B12 toată viaţa.

Principii de administrare:

∙obişnuit, administrarea este intramuscular sau subcutanat (nu intravenos);

∙tratamentul iniţial se face cu doze mai mari (100 - 1000 μ g zilnic) apoi se continuă cu doze mai mici (100μ g pe lună);

∙tratamentul se face sub controlul periodic al:

-hemogramei

Farmacologie

-nivelului plasmatic al vitaminei B12

∙asocieri recomandate, în prezenţa altor deficite:

-Acid folic, drajee

-Preparate de fier (oral)

Aprecierea eficienţei terapiei:

∙megaloblaştii se transformă în normoblaşti din prima zi

∙ameliorarea stării generale în primele 48 de ore

∙reticulocitoza este maximă în a 5 - 10 - a zi

∙hemoglobina revine la normal în 1 - 2 luni

∙simptomele neurologice recente se ameliorează mai greu (după 2 luni)

Prezentare şi administrare:

Cianocobalamina: Vitamina B12, (soluţie de culoare roşie)

fiole 50μ g/1ml, 1000μ g/1ml

Vitamina B12, fiole 100 μ g/1ml

Depovit B12, fiole 1000 μ g/1ml

Schemă terapeutică de administrare a vitaminei B12:

Iniţial 2 fiole de 50 μ g (100 μ g/zi) timp de 2 săptămâni, apoi 2 fiole de 50 μ g/săptămână timp de 1 lună, apoi 2 fiole de 50 μ g/lună toată viaţa pacientului.

! Observaţie: Se atrage atenţia bolnavului că absenţa acuzelor nu înseamnă vindecare, ci eficienţă terapeutică.

Rp/. Vitamina B12, fiole 50μ g

A.O. Nr. VI

D.S. intramuscular, 2 fiole/zi, 14 zile

Farmacologie

! Observaţie: Prescripţia se adresează unui bolnav cu anemie pernicioasă pentru primele două săptămâni, tratamentul continuându-se apoi conform schemei terapeutice de mai sus.

MEDICAŢIA ANTITROMBOTICĂ

Cuprinde medicamente utile pentru tratamentul şi profilaxia afecţiunilor tromboembolice.

Include: I Anticoagulantele

II Fibrinoliticele

IIIAntiagregantele plachetare I. ANTICOAGULANTELE

Sunt medicamente care împiedică procesul de coagulare al sângelui, acţionând asupra diferiţilor factori ai coagulării.

Clasificare: A. directe: 1. heparina standard

2.heparine cu masă moleculară mică

3.heparinoizi de sinteză (Lasonil) B. indirecte: derivaţi cumarinici (Trombostop)

A.Anticoagulante directe

1. Heparina standard

Acţiune: anticoagulantă directă, rapidă, de scurtă durată (4 - 6 ore).

Indicaţii:

-tromboze venoase profunde şi embolie pulmonară (profilactic şi curativ)

-profilaxia trombozei murale în infarctul miocardic acut

-pentru menţinerea recanalizării arterelor coronare după medicaţie trombolitică

Farmacologie

-coagulare intravasculară diseminată

-heparinizarea sângelui

Principii de administrare:

∙ calea de administrare:

a)- i.v. în bolus: tratamentul se începe de obicei cu 2 fiole (= 10.000 U.I.) apoi se continuă cu 1 fiolă la 4 ore (în tromboză)

- perfuzie i.v.

b)subcutan (soluţia concentrată cu: 25.000 U.I./1 ml)

∙stabilirea dozei

-curativ: doze mari, i.v.

-profilactic: doze mici, subcutanat

∙în timpul tratamentului cu heparină valorile timpilor de control supravegheaţi obligator sunt:

-timpul de coagulare = 2 - 3 x N

-timpul de tromboplastină parţial activat (APTT) = 1,5 - 2,5 N

∙tratamentul cu heparină nu se întrerupe brusc (risc de hipercoagulabilitate).

Prezentare şi administrare:

∙Heparină (sodică/potasică) fiole 5.000 U.I./1 ml

∙Heparinat de calciu, fiole 7.500 U.I./0,3 ml, 25.000 U.I./1 ml Dg. Embolie pulmonară

Tratament: Heparină sodică, fiole 5.000 U.I./1 ml

- i.v.: prima doză = 2 f (10.000 U.I.) administrate în 2 - 5 minute, apoi 1 fiolă la 4 ore sau preferabil perfuzie i.v. (1000 U.I. /oră) sub controlul timpului de coagulare.

Farmacologie

! Observaţie: după a doua doză se face prima determinare a timpului de coagulare şi a APTT.

1. Heparine cu masa moleculară mică

Sunt fragmente de heparină obţinute prin depolimerizarea acesteia.

Indicaţii: profilaxia trombozelor venoase şi emboliilor de cauză medicală (în chirurgia ortopedică).

Principii de administrare:

-cale de administrare: subcutanat

-doza este unică/zi şi variază în funcţie de preparat

-durata tratamentului: 3 - 7 - 10 zile

Prezentare:

Enoxparina (Clexane) fiole

Nadroparina (Fraxiparine) seringă de unică folosinţă

Reviparina sodică (Clivarin), seringă de unică folosinţă.

! Observaţie: prezintă avantajul frecvenţei reduse a hemoragiilor.

A. Anticoagulante indirecte

Acţiune: anticoagulantă indirectă, lentă, dar persistentă (zile)

Indicaţii:

-tromboze venoase profunde

-profilaxia tromboemboliilor

-infarct miocardic acut (utilizare limitată)

-tromboflebită

Principii de administrare:

- tratamentul se poate face: singur sau în asociere cu heparina (în urgenţe);

Farmacologie

-individulalizarea tratamentului se realizează în funcţie de valorile indicilor de control: timpul Howell (= 2 - 2,5 N) şi indicele de protrombină (= 25 - 30%N). În prezent, pentru evaluarea exactă a eficacităţii cât şi a riscului tratamentului cu derivaţi cumarinici se recomandă exprimarea rezultatelor prin raportul INR ("international normalised ratio"). În general, valori ale INR = 2 - 3, reprezintă un regim terapeutic de intensitate moderată, eficace şi un risc mic de hemoragie.

-iniţial se administrează o doză de atac: unică, oral, seara, 3 zile, apoi se continuă cu o doză de întreţinere (1/2 - 1 cpr/zi) în funcţie de valorile indicilor de control;

-administrarea nu se întrerupe brusc;

-nu se asociază cu Aspirina, Fenilbutazona (risc de hemoragii severe);

-sunt interzise: intervenţiile chirurgicale (inclusiv extracţiile dentare), alimentele bogate în vitamina K (varză, spanac, salată), injecţii intramusculare (risc de hematom).

Prezentare şi administrare:

Acenocumarol: Trombostop cpr. 2 mg

Sintrom cpr. 1 mg , 4 mg

Schemă terapeutică:

Trombostop: doza de atac pentru 3 zile:

I zi 3 comprimate

apoi 1/2 - 1 comprimat/zi în funcţie de valoarea INR şi scopul urmărit.

Contraindicaţii:

-ulcer activ

-pacienţi necomplianţi II. FIBRINOLITICELE

Farmacologie

Sunt medicamente care produc liza rapidă a trombilor şi determină recanalizarea vasului obstruat prin tromboză.

Indicaţii:

-embolie pulmonară acută

-tromboză coronariană acută

-embolii şi tromboze arteriale periferice

Principii de administrare:

-administrarea se face i.v. sau în perfuzie i.v.

-tratamentul se va iniţia cât mai precoce (în infarct miocardic acut la 0 - 12 ore de la debut), este de scurtă durată (2 -3 zile) şi se continuă cu un anticoagulant;

-control obligator al tratamentului: clinic şi de laborator (se determină APTT; dacă valoarea APTT este sub 64 secunde se întrerupe fibrinoliticul şi se continuă cu un anticoagulant: heparină, i.v.);

-controlul timpului de trombină este obligator în tromboliza sistemică pe termen lung; examenul de laborator se repetă la 12 ore, iar timpul de trombină are valoare = 2 - 3 N (dacă activitatea sistemului fibrinolitic este adecvată);

-nu se administrează anterior tratament injectabil (s.c., i.v., i.m.).

Prezentare şi administrare:

Streptokinaza: Awelysin fl. (pulbere) 100.000 U.I., 250.000 U.I.

Streptase fl. (pulbere) 250.000 U.I., 750.000 U.I.

Schemă terapeutică pentru un pacient cu Dg. IMA cu debut sub 6 ore şi fără unde Q de necroză tratat cu Streptokinază administrată în perfuzie i.v.:

∙6 flacoane de 250.000 U.I. se dizolvă fiecare în câte 5 ml ser fiziologic, fără spumare;

∙soluţia obţinută, se introduce în 250 ml soluţie glucozată 5%;

∙ritmul perfuziei: 1 oră, cu monitorizare EKG şi a TA.

Farmacologie

Este medicaţia de substituţie a bolnavului cu DZ tip I.

Indicaţiile insulinoterapiei:

1.Diabetul zaharat tipul I de ce apare la persoane tinere

2.Diabetul zaharat tip II la care medicaţia orală antidiabetică după mai mult de 10 ani de utilizare devine ineficientă.

3.Diabetul zaharat tip II decompensat metabolic sau înaintea unei intervenţii chirurgicale sau a unor situaţii stresante pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni

4.Gravida diabetică (diabetul gestaţional) necesită tratament cu insulină până în momentul naşterii deoarece antidiabeticele orale sunt teratogene.

În practica medicală există diferite preparate de insulină care se diferenţiază între ele prin:

∙provenienţa ingredientului

∙gradul de puritate

∙timpul necesar instalării efectului şi durata lui

Preparatele insulinice:

∙ Insulinele convenţionale - obţinute din pancreasul de porc şi de bovine

au o purificare incompletă, motiv pentru care sunt antigenice; sunt amestecuri de insuline bovine/porcine - 70% / 30%

∙Insulinele monocomponent - au aceeaşi sursă de obţinere ca precedentele, dar sunt supuse unui înalt proces de purificare, reducându-se riscul reacţiilor antigenice.

∙Insulinele umane - au structura insulinei omului şi sunt obţinute fie prin inginerie genetică, fie semisintetic. Tind a le înlocui pe cele de provenienţă animală.

În funcţie de durata de instalare a acţiunii, insulinele pot fi:

-cu acţiune rapidă (8 h)

-cu acţiune medie sau intermediară (12 - 14 h)

-cu acţiune lentă sau prelungită (~ 24 h)

Exemple de preparate insulinice:

Farmacologie

Cu acţiune rapidă: Actrapid MC. sol injectabilă 40 UI/ ml, 10 ml

Humulin - HM sol injectabilă 40 UI/ ml, 10 ml

Cu acţiune medie: Humulin - N sol injectabilă 40 UI/ ml, 10 ml

Insulatard novolet 100 UI/ ml, 3 ml

Semilente - MC 40 UI/ ml, 10 ml

Cu acţiune lentă: Monotard - MC 40 UI/ ml, 10 ml

Lente - MC 40 UI/ ml, 10 ml

Humulin - L 40 UI/ ml, 10 ml

Ultralente - MC 40 UI/ ml, 10 ml

Principiile terapiei cu insulină

1.Tratamentul cu insulină se face de obicei prin injecţii subcutane, cu ace de 1 - 1,5 cm lungime în una din zonele următoare: peretele abdominal, regiunea deltoidiană a braţelor, coapse, fese, periombilical. Locul injectării trebuie în permanenţă schimbat cu 2 - 3 cm pentru a evita apariţia lipodistrofiei menţinându-se aceeaşi zonă anatomică. Când se schimbă zona anatomică trebuie avută în vedere şi viteza de absorbţie a insulinei în noua zonă. Cea mai lentă - zona deltoidiană respectiv cea mai rapidă - zona abdominală.

2.Administrarea insulinei se face înaintea meselor cu 15 - 30 minute pentru cele rapide, cu 45 minute pentru cele medii şi cu 60 minute pentru cele lente.

3.Fiecare pacient de peste 12 ani trebuie să înveţe să-şi facă singur injecţia. Injectarea trebuie făcută strict subcutan la adâncime de 1 - 1,5 cm. Administrarea intradermică va duce la întârzierea absorbţiei.

4.Injectarea insulinei trebuie să nu fie dureroasă. Durerea apare:

-când au rămas urme de alcool pe piele înaintea injectării

-injectarea este intradermică şi nu subcutană

Farmacologie

5.Păstrarea insulinei se face la temperatura de 5ºC, motiv pentru care vara va fi păstrată la frigider, iar iarna între ferestre. De aceea înainte de administrare flaconul va fi încălzit între palme, iar insulinele medii sau lente vor fi agitate în prealabil pentru omogenizare.

Modul de administrare al insulinelor:

I. Tratamentul clasic se poate face cu una din următoarele variante:

∙o singură injecţie cu insulină lentă administrată dimineaţa sau seara la ora 11 - de ales la diabeticii vârstnici

∙două injecţii cu insulină medie administrate dimineaţa şi seara la interval de 12 ore

∙trei injecţii cu insulină rapidă administrate dimineaţa, prânz şi seara

Dozele folosite sunt de 0,6 - 0,8 UI/kg corp

II. Tratamentul intensificat cu insulină constă în individualizarea terapiei de la un pacient la altul şi de la o zi la alta prin controlul glicemiei şi/sau al glicozuriei de 3 - 4 ori pe zi. Cu acest tip de terapie sunt evitate tendinţele la hiperglicemie (în subdozaj) sau hipoglicemie (în supradozaj) oscilaţiile diurne ale glicemiei fiind menţinute constante în jurul valorii de 130 mg/dl

Acest tip de terapie este foarte eficient, dar este şi costisitor neputându-se adresa tuturor pacienţilor.

ANTIDIABETICELE ORALE

I. Sulfamidele antidiabetice sunt antidiabeticele orale cele mai larg utilizate în DZ tip II

În practica medicală există două generaţii de sulfoniluree.

Reprezentanţi:

Generaţia I: Tolbutamid - Tolbutamid cp 500 mg

Farmacologie

Clorpropamida - Clorpropamida cp 250 mg

Generaţia II: Glibenclamida - Glibenclamid cp 5 mg

Glipizida - Minidiab cp 5 mg

Gliclazida - Diamicron cp 80 mg

Diferenţele între prima şi a doua generaţie constau în:

∙eficienţă mai ridicată pentru a doua generaţie

∙necesitate de doze mult mai mici pentru a 2-a generaţie în obţinerea aceluiaşi efect.

Principii de administrare:

1.Administrarea sulfonilureelor se face cu 15 - 20 minute înaintea meselor. În caz de toleranţă digestivă scăzută se vor administra în cursul meselor

2.Sulfonilureele din a doua generaţie pot fi administrate în doză unică, dar această idee nu este unanim acceptată

3.Efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor poate fi:

∙amplificat de AINS, Cloramfenicol, β -blocante, antidepresivele triciclice, antivitaminele K, alcool etilic

∙diminuat de diuretice tiazidice, barbiturice, estrogeni, corticosteroizi

4.Eficienţa tratamentului scade progresiv, astfel că după 10 - 15 ani de utilizare este necesară iniţial asocierea cu biguanidele şi în caz de răspuns nefavorabil se trece pe insulino-terapie

5.Dozele uzuale utilizate sunt de 500 - 3000 mg/zi pentru Tolbutamid, respectiv 2,5 -15 mg/zi pentru Glibenclamid

II. Biguanidele antidiabetice sunt antidiabeticele orale preferabil a fi utilizate la bolnavii supraponderali cu DZ tip II.

Reprezentanţi:

Metforminul Meguan cp 500 mg;

Farmacologie

Glucophage retard

Buforminul Buformin cp 50 mg;

Buformin retard cp 100 mg

Principii de utilizare a biguanidelor

1.Pot fi folosite ca monoterapie sau biterapie în asociere cu sulfonilureele (după 10 - 15 ani de utilizare a acestora când începe să le scadă efectul) sau cu insulina (în diabetul instabil).

2.Administrarea lor se face imediat înaintea meselor în trei prize/zi. Doza maximă de Meguan este de 3000 mg/zi respectiv pentru Buformin 200 mg/zi.

3.Preparatele retard se pot administra în două prize zilnice dimineaţa şi seara şi au o mai

bună toleranţă digestivă comparativ cu preparatele obişnuite.

! Observaţie: Terapia antidiabetică insulinică sau non insulinică nu exclude dieta hipoglicemiantă.

Medicaţia antitiroidiană

Hipertiroidismul însoţit de guşă difuză - boala Graves - Basedaw este o afecţiune autoimună ce se caracterizează printr-o hipersecreţie de hormoni tiroidieni.

Această afecţiune apare mai des la adulţii tineri.

Simptomatologia hipertiroidismului constă în: nervozitate, nelinişte, apetit crescut, scădere în greutate, tahicardie cu palpitaţii.

În tratamentul hipertiroidismului se utilizează substanţe cu structură tiamidică de tipul: - metiltiouracil

-propiltiouracil

-metimazol

-carbimazol, care au proprietăţi antitiroidiene.

Farmacologie

Reprezentanţi:

Metiltiouracil - Thyreostat I cp 50 mg

Popriltiouracil - Thyreostat II

Tiamazol - Methymazole cp 5 mg

Carbimazol - Carbimazole

Principii de utilizare raţională:

1.Tiamidele se folosesc în tratamentul bolii Graves - Basedow unde pot readuce funcţia tiroidei la normal, scăzând nivelul hormonilor. Efectele apar după câteva zile până la câteva săptămâni (6 - 8 săptămâni pentru obţinerea efectului deplin).

2.Asocierea acestor preparate cu Propranolol are efect favorabil asupra dispariţiei tahicardiei, tremorului şi tulburărilor vasomotorii.

3.Tiamidele sunt avantajoase la persoanele tinere cu boală recentă şi guşă mică la care remisiunile apar la 50% din cazuri.

4.Tratamentul se începe cu doze mari administrate la interval de 4 - 8 h (2 - 4 -8 săptămâni, până la ameliorarea clinică) după care se reduce până la cantitatea necesară întreţinerii efectului în 1 - 3 prize/zi. Durata tratamentului este deseori mai mult de 1 an.

5.Supradozarea poate fi cauză de hipertiroidism şi hiperplazie cu creşterea volumului tiroidei.

În cursul tratamentului poate să apară leucopenie (scăderea numărului leucocitelor la 3000/mm³ impune întreruperea tratamentului) şi agranulocitoză cu evoluţie severă.

Este contraindicată administrarea de tiamide în cursul sarcinii după luna a 3 - a (poate fi cauză de hipertiroidism la copil) şi pe toată durata alăptării.

Antitiroidienele pot interacţiona cu unele medicamente care le intensifică efectul: Sulfamidele antidiabetice, iodul şi iodurile.

Farmacologie

GLUCOCORTICOIZII ÎN PRACTICA MEDICALĂ

Glucocorticoizii (medicaţia cortizonică) cuprinde steroizi naturali şi de sinteză cu proprietăţi antiinflamatorii, antialergice şi asupra metabolismului glucidelor şi a proteinelor.

Hidrocortizonul sau cortizolul este principalul hormon glucocorticoid, secretat la nivelul corticosuprarenalei cu un maxim de secreţie dimineaţă între orele 6 - 8 şi cu un minim de secreţie seara în jurul orei 24.

Utilizarea lor terapeutică se face diferenţiat în funcţie de proprietăţile farmacocinetice şi farmacodinamice ale diferitelor preparate.

În funcţie de potenţa acţiunii lor se clasifică în 3 grupe:

a)cu potenţă mică - cortizonul şi hidrocortizonul (DT = 25 - 30 mg)

b)cu potenţă medie - prednisonul, triamcinololul (DT = 5 mg)

c)cu potenţă mare - dexametazona, betametazona (DT = 0,75 mg)

În funcţie de durata efectului farmacodinamic glucocortcoizii se clasifică în 3 grupe:

a)efect de scurtă durată - pentru cortizon şi hidrocortizon (8 - 12 ore)

b)efect de durată medie - pentru prednison, prednisolon, triamcinolon (12 - 36 ore)

c)efect de lungă durată - pentru dexametazonă şi betametazonă (36 - 54 h)

! Observaţie: Preparatele cu durată lungă de acţiune în administrare orală pot determina deprimarea marcată a sistemului hipotalamo - hipofizo - corticosuprarenalian ceea ce va duce la insuficienţa suprarenală iatrogenă şI în consecinţă la corticodependenţă.

Aceste preparate vor fi utilizate în cure de scurtă durată sau în administrări topice, locale - de ex.: aerosoli, unguente când efectele sistemice sunt minime sau absente.

Indicaţii: Datorită efectelor antiinflamator şi antialergic glucocorticoizii prezintă largi utilizări:

∙boli reumatice severe (reumatism poliarticular, atrită gutoasă)

∙colagenoze: - lupus eritematos sistemic

-polimiozită

-poliartrită nodoasă

∙hepatopatii: - hepatită cronică activă

-hepatită alcoolică

Farmacologie

∙nefropatii: - glomerulonefrite

-sindrom nefrotic

∙astm bronşic

∙şoc anafilactic

∙dermatoze alergice

∙transplante de organ pentru profilaxia reacţiei de rejet

Reprezentanţi:

Coricosteroizi de uz dermatologic

Corticosteroizi cu potenţă slabă

Hidrocortizon - Locaid - cremă 0,1%, loţiune 0,1%, ungv 0,1%

-ungvent - ungvent 1%

Corticosteroizi cu potenţă moderată

Flumetasonum - Locacorten ungvent 0,02%

- Pivalat de Flumetasonum ungvent 0,02%

Triamcinolon - ungvent Triamcinolon; Acetonid ungvent 0,1%

Fluticasonum - Cultivate - cremă 0,05%

-ungvent 0,05%

Corticosteroizi puternici

Betamethazanum - Betaderm cremă şi ungvent 0,01%

Fluocinoloni Acetonidum - Fluocinolon Acetamid ungvent

Fluocortolanum - Ultralan cremă 0,25% 15 g

ungvent 0,25% 15 g

Halometazonum - Sicarten cremă, ungvent 0,05%

Corticosteroizi foarte puternici

Clobethasolum - Cloderm cremă 0,055% ungvent 0,05%

Farmacologie

Dermovate cremă 0,055% ungvent 0,05%

Corticosteroizi în combinaţii

I. Corticosteroizi moderaţi + Antiseptice

Locacorten Vioporn pastă

II. Corticosteroizi puternici + Antiseptice

Synalar - C - cremă, ungvent

Corticosteroizi în combinaţie cu antibiotice

Corticosteroizi cu potenţă slabă - Bioxiteracor spray

-Pimafucort cremă, loţiune, ungvent

-Neopreol ungvent

Corticosteroizi cu potenţă moderată - Nidoflor ungvent

- Flumetazon pivalat N cremă, ungvent Corticosteroizi puternici - Vipsogal ungvent

- Fluocinolon N cremă, spray, ungvent

Glucocosteroizi de uz sistemic

Betamethazon - Diprophos cp 0,5 mg f 1 ml

Dexamethazon - Superprednol cp 0,5 mg

Prednisolon - Prednison cp 1 mg, 5 ml

Triamcinolon - Volon A 10 f 10, 40 mg/1 ml - Volon A 40

Hidrocortizon - HHC f 25 mg/5 ml

Cortizon - Cortizon Acetat f 25 mg/ml

Farmacologie

Corticosteroizi de uz repirator

Decongestionante nazale de uz topic

∙ Glucocorticoizi:

Beclomethason - Beclomet nasal Aqua spray 100 μ g/doză

- Beconase nasal spray - aerosol 50μ g/doză Tixocortolon - Pivacone sol. ext. 1g/doză spray

Fluticason- Flixonase sol. ext. 0,05 g% ∙ Simpaticomimetice + Glucocoricoizi Bixtonim - sol. ext.

Antiasmatice

Beclomethason - Beclofort forte

- Becotide aerosol 250 μ g/doză; 50 μ g/doză Fluticason - Flixotide - 500 pulb inhal 500μ g/doză

- 100 pulb inhal 100 μ g/doză

Corticosteroizi de uz oftalmologic

Prednisolon - Ultracortenol ungvent oftalmic 0,5 g%

Corticosteroizi de uz în ORL

Corticosteroizi + Antiinfecţioase în combinaţie:

Berlicetin - sol. ext.

Corticetine - sol aftică

Principii de administrare raţională a glucocorticoizilor

1. În tratamentul astmului bronşic corticosteroizii se utilizează astfel:

∙intravenos - în crizele de astm

-în starea de rău asmatic

Farmacologie

∙inhalator sub formă de aerosoli

-pentru profilaxia crizelor de astm

-pentru evitarea exacerbărilor în astmul cronic

Acest tip de tratament nu provoacă efecte cortizonice generale şi nu deprimă funcţia corticosuprarenalei. Singura reacţie adversă este candidoza orofaringiană.

Măsurile de prevenire constau în:

-spălarea şi clătirea gurii după fiecare inhalare, cu apă bicarbonatată

-administrarea preparatului imediat înaintea meselor

∙oral - în astmul bronşic cronic refractar la medicaţia bronhodilatatoare, glucocorticoizii în aerosoli sau la cromoglicatul disodic.

Acest tratament are risc mare de insuficienţă corticosuprarenaliană şi ulterior de corticodependenţă.

2. În dermatologie se utilizează ca medicaţie simptomatică şi paleativă.

Tratamentul îndelungat, peste 4 săptămâni în aplicaţii locale pe piele prezintă riscul de atrofiederma-epidermică manifestată prin subţierea pielii, creşterea fragilităţii acesteia, teleangiectazii şi echimoze.

3.Preparatele de uz oftalmologic se instilează în sacul conjunctival picături suspensie la 4 h în cursul zilei, iar pe nopţii se preferă un ungvent.

4.Terapia orală cu corticosteroizi prezintă riscul unui număr mare de reacţii adverse retenţie hidrosalină, HTA, hiperglicemie, limfopenie, tulburări gastro-intestinale, osteoporoză, scade rezistenţa organismului la infecţii, provoacă excitaţia SNC, insomnii etc.

Măsuri de prevenire a insuficienţei corticosuprarenaliene

1.Indicarea cu discernământ a necesităţii medicaţiei cortizonice;

2.Evitarea tratamentului prelungit îndeosebi cu doze mari. Administrarea trebuie să imite ciclul diurn fiziologic al secreţiei de cortizon;

3.Întreruperea tratamentului nu se face brusc, dozele trebuind a fi diminuate progresiv.

Farmacologie

-

CURS 10

Medicaţia

antiinflamatoare,analgezică,antipiretică

ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE

Antinflamatoarele nesteroidiene au 3 efecte majore :

1.Analgezic

2.Antiinflamator

3.Antipiretic

1.ACIDUL ACETILSALICILIC (aspirina) - are actiune analgezica, antiinflamatoare si antipiretica , si actioneaza prin inhibarea ciclooxigenazei, care determina inhibarea sintezei de PG.

EFECTE :

- analgetic - difera de efectul analgetic al opioidelor, deoarece el actioneaza prin scaderea pragului sensibilitatii dureroase, si nu prin cresterea suportabilitatii. Actioneaza mai bine asupra durerii fazice decat asupra durerii tonice , si datorita faptului ca are si efect antiinflamator, actioneaza in special asupra durerilor produse de inflamatie. Pentru efectul analgetic este indicat in durerile din cefalee, mialgii, artralgii, nevralgii, dismenoree.

Efectul analgetic se manifesta la doze de 500mg-1g/ o data.

- actiunea antiinflamatorie este evidenta in diferite boli reumatice : reumatismul poliarticular acut, poliartrita reumatoida si spondilita anchilopoietica. Actiunea antiinflamatoare se datoreaza deprimarii sintezei PG-E1 si PG-E2 ca urmare a inhibarii PG-sintetazei.

Efectul antiinflamator se manifesta la doze de 2-4g / 24 ore.

Farmacologie

-actiune antipiretica - prin impiedicarea dereglarii centrului termoreglator sub influenta pirogenilor.

-intervine in modificarea agregabilitatii plachetare :

Efectul antiagregant se manifesta la doze de 100-300 mg / o data .

Concentratiile sanguine de salicilat rezultat prin hidroliza sunt de circa 60 μ g/ml pentru o doza terapuetica unica si de 150-300 μ g/ml pentru administrarea cronica de doze antiinflamatorii. Fenomenele de salicilism pot aparea incepand de la 200 μ g/ml , iar tulburarile metabolice grave apar la peste 450 μ g/ml.

T½ este de circa 20 min. pentru acidul acetisalicilic si de 3-30 ore pentru salicilat. Eliminarea se face pe cale renala.

REAC|II ADVERSE :

-efect iritant pe mucoasa gastroduodenala : poate agrava sau produce gastritele si

ulcerele .

-inhibarea ciclooxigenazei deviaza metabolismul acidului arahidonic spre sinteza de LT ceea ce poate duce la aparitia astmului bronsic sau la agravarea acestuia.

-poate produce afectari parenhimatoase hepatice si renale, reversibile.

-poate provoca reactii alergice (2% din cazuri).

-dozele mari provoaca fenomene de salicilism : ameteli, cefalee, trinitus si ..........., tulburari de vedere, greata, voma, somnolenta sau excitatie cu stare convulsiva, hipertermie, eruptii acneiforme.

Farmacologie

- la doze foarte mari produce intoxicatia acuta : tulburarile neuropsihice se agraveaza, apar fenomene psihotice si halucinatorii, convulsii, coma , colaps prin dilatare vasculara directa si paralizie vasomotorie centrala ; bolnavul poate muri prin insuficienta respiratorie.

INDICATII :

1.Ca analgetic in diverse dureri : 500mg-1g / o data ; la copii se recomanda 10-20 mg/ Kg la 6 ore.

2.Ca antiagregant plachetar, in doze de 100-300 mg pe cale orala.

3.Ca antiinflamator : 2-4 g / 24 ore. In tratamentul reumatismului articular acut se dau 5-8 g / zi fractionat , cate 1g o data ; in poliartrita reumatoida (3-5g/zi ).

CONTRAINDICATII :

-insuficienta hepatica si renala severe

-la ulcerosi

-boli hematologice : hipoprotrombinemie , hemofilie.

-copii sub 5 ani.

2.DERIVATI DE PARA-AMINO-FENOL

a. Fenacetina - are actiune analgetica si antipiretica moderata si actiune antiinflamatorie slaba, fiind utilizata mai ales in asociatii antinevralgice.

Prin metabolizare se transforma in paracetamol, care este mai bine suportat, ea mai formand si alti metaboliti, care sunt toxici pentru rinichi (pot produce nefrita toxica). Actioneaza si la nivelul SNC unde inhiba ciclooxigenaza.

Reactii adeverse :

-eruptii cutanate si leucopenie alergica

-folosirea cronica duce la methemoglobinemie si anemie hemolitica. Se administreaza oral, 300-600 mg / o data.

b. Paracetamolul - are aceleasi proprietati ca fenacetina, dar provoaca mai putin methemoglobinemie si nu favorizeaza hemoliza. Poate produce insa trombocitopenie.

Farmacologie

Reactii adverse - in doze mari produce o afectare toxica a ficatului.

Se administreaza oral, 500mg o data , maxim 2,5g / zi . Un comprimat are 500mg.

3. DERIVA|I DE FENAZONA

a. Aminofenazona (Piramidon) - are proprietati analgetice antipiretice asemanatoare acidului acetilsalicilic, dar are efecte antiinflamatorii mai reduse.

Reactii adverse :

-poate produce aplazie medulara de natura alergica cu mortalitate mare

-prezinta risc cancerigen

-eruptii cutanate

-edem angioneurotic

Se administreaza oral cate 300-600 mg / odata .

b. Metamizolul sodic sau noraminofenazona (Algocalmin, Nevralgin) are toate proprietatile aspirinei, efectul analgetic fiind mai intens decat cel antipiretic, iar efectul antiinflamator fiind slab.

Nu prezinta risc cancerigen, dar poate declansa aplazia medulara si agranulocitoza la bolnavii cu agranulocitoza la aminofenazona in antecedente.

Un avantaj este faptul ca fiind solubil in apa, poate fi administrat si parenteral.

c. Fenilbutazona si Oxifenbutazona au actiune, in principal, antiinflamatorie (antireumatica).Calmeaza durerea si scad fenomenele inflamatorii in poliartrita reumatoida, spondilita anchilopoietica, reumatism cronic, criza gutoasa, tromboflebita.

Se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice si poate deplasa de pe proteine alte medicamente : anticoagulantele orale, sulfamide antidiabetice, sulfamide antibacteriene, carora le creste, asftel, efectul.

Din metabolizarea Fenilbutazonei rezulta Oxifenbutazona (cu proprietati antiinflamatoare si de retentie hidrosalina) si γ -hidroxi-fenilbutazona (cu proprietati uricozurice , utila in tratamentul gutei.

Farmacologie

5.PIROXICAMUL - are toate proprietatile antiinflamatoarelor nesteroidiene, dar durata efectului este lunga, astfel incat se poate administra o data/zi . Determina o iritatie gastrica puternica.

6.MELOXICAMUL - este inrudit cu Piroxicamul, are aceleasi efecte, dar riscul de afectare digestiva este mult mai mic. De asemenea, efectul antiagregant plachetar este mai mic.

Studierea acestu medicamnet a dus la concluzia ca ciclooxigenaza este de 2 tipuri :

-Ciclooxigenaza 1 care produce in mod tonic PG care sunt implicate cu precadere in mentinerea integritatii mucoasei digestive si in mentinerea normala a agregabilitati plachetare.

-Ciclooxigenaza 2 care actioneaza fazic producand PG implicate in durere, febra si inflamatii.

Deci, Meloxicamul inhiba mai mult ciclooxigenaza 2 decat ciclooxigenaza 1.

Alte medicamente care inhiba selectiv ciclooxigenaza 2 sunt : Rofecoxitolul si Colecoxitolul care au efect antiinflamator, antipiretic si analgetic, fiind utile in tratamentul durerilor articulare cronice, in tratamentul dismenoreei, fara efecte pe mucoasa gastrica. Deoarece nu inhiba ciclooxigenaza 1, nu pot fi utilizate ca antiagregante plachetare.

7.MONTELUKASTUM (Singulair) - inhiba specific receptorii pentru LT-C4 si LT-D4 aavand efect antiasmatic, cu eficacitate maxima pe astmul provocat de antiinflamatoarele nesteroidiene (in special astumul produs de aspirina).

8.Alte antiinflamatoare sunt :

a. Iboprofenul (Brufen) este un compus de sinteza cu structura aril-acetica, avand efecte asemanatoare cu acidul acetilsalicilic.

Reactii adverse:

-tulburari dispeptice, mai ales gastralgii.

-hemoragii digestive si ulcer (foarte rar)

-citoliza hepatica

-tulburari de vedere

-tulburari hematologice

Contraindicatii:

-ulcerul si afectiunile hepatice

-tulburari hematologice.

Farmacologie

b. Ketoprofenul si Diclofenacul (Voltaren) - sunt derivati aril-acetici cu proprietati similare Ibuprofenului, dar mai activi ca acesta. Au in special efect antiinflamator.

COANALGEZICE Şl PARAANALGEZICE

INTRODUCERE. DEFINIREA CONCEPTELOR. CLASIFICĂRI

Senzaţia dureroasă poate fi antagonizată până la abolire cu numeroase substanţe, în diverse moduri şi pe căi diferite. In funcţie de rezultatele dorite şi de tipul, intensitatea şi circumstanţele în care se produce durerea, se vor folosi anestezice generale sau locale, analgezice opioide sau neopioide sau alte substanţe care, în asociaţie sau singure, pot combate anumite tipuri de durere. Deoarece, după părerea noastră, în această din urmă categorie domneşte o oarecare confuzie, ne permitem a propune introducerea unui termen nou - paraanalgezic -, care ar putea clarifica măcar parţial lucrurile. Astfel, propunem ca termenul coanalgezic să fie atribuit acelor substanţe care în asociere cu analgezicele sau cu anestezicele locale determină o potenţare a analgeziei, iar termenul paraanalgezic să fie atribuit agenţilor farmacologici activi care, pe lângă (para) efectul lor de bază, determină îndepărtarea sau atenuarea durerii.

Astfel, papaverina asociată morfinei pentru tratarea unei colici renale este un coanalgezic, în timp ce nitroglicerina care combate durerea ischemică în timpul unei crize de angină pectorală acţionează ca un paraanalgezic (analgezic secundar sau indirect, după alţi autori). In cele ce urmează, propunem o prezentare schematică a diferitelor categorii de substanţe implicate în combaterea diverselor tipuri de durere. Departe de a fi perfectă, credem totuşi că prezentarea aceasta ar putea fi de oarecare utilitate celor care, nefiind farmacologi, ar dori să-şi facă o părere despre varietatea tipurilor de substanţe cu care se poate combate durerea.

Astfel, considerăm că durerea se poate combate c u :

Anestezice:

Farmacologie

•Analgezice propriu-zise:

a)opioide : - naturale ;

∙semisintetice;

∙sintetice.

b) neopioide: - inhibitori de COX1alpha2 agonişti; ∙ agonişti serotoninergici;

∙ antagonişti NMDA.

•Coanalgezice : - antidepresive triciclice;

∙neuroleptice;

∙anticonvulsivante;

∙miorelaxante;

∙calcitonina;

∙adenosina;

∙metoclopramida;

∙inhibitorii de calciu.

•Paraanalgezice : - corticoizi (în durerile inflamatorii);

∙nitriţi (în durerile anginoase);

∙antacide (în durerea ulceroasă);

∙acetazolamida (în durerea glaucomotoasă).

Evident, lista rămâne deschisă oricăror adăugiri sau permutări, deoarece n studii clinice tind să arate că numai în puţine cazuri (de exemplu, în angina pec1 singur medicament poate îndepărta durerea. în alte tipuri de durere însă, cum ar 1 postoperatorii, durerea la naştere, durerile cronice din reumatism sau neoplazii, bune rezultate se obţin cu asociaţii între categoriile de substanţe prezentate mai cum sublinia Jean Mărie Besson, fost preşedinte al Asociaţiei Internaţionale pent Durerii, „nu trebuie să ne aşteptăm la un «glonţ magic» cu care să combatem durerea, ci să identificăm acele asociaţii de substanţe care împreună au o sporită în combaterea anumitor tipuri de durere".

COANALGEZICE

ANTIDEPRESIVE TRICICLICE

IMIPRAMINA

Posologie - p.o. doza iniţială 50 mg/zi, se creşte cu 25 mg/săptăm: 150 mg/zi.

Farmacologie

ANTIDEPRIN ® (Sicomed) draj. 50x25 mg. Indicaţii:

∙toate tipurile de depresii;

∙melancolie cu oscilaţii diurne ale dispoziţiei;

∙analgezice în durerea cronică la neoplazici, mai ales în cea neuropatică;

trigeminală;

∙dureri de membru-fantomă;

∙toate cazurile de durere asociată cu depresii.

Contraindicaţii:

∙glaucom;

∙hipertrofie de prostată;

∙epilepsie ;

∙inflamaţie renală;

∙sarcină.

∙Reacţii adverse:

Precauţii:

∙la astm în cardiopatia ischemică ;

∙în HTA;

∙a se evita asocierea cu medicamente simpatomimetice şi cu chinidină. AMITRIPTILINA

Posologie : 25 mg. de două ori/zi

∙se creşte cu 25 mg la 1-2 zile până la 150-200 mg/zi în trei prize;

∙doza de întreţinere este de 75-100 mg/zi, cel puţin trei luni. AMITRIPTILIN (Terapia, România) draj. 50x25 mg, fiole 50 mg/2 ml AMITRIPTILIN - 25; 50; 75 Ret ® (Desitin,

Germania) caps. ret. 25 mg sau 50 mg sau 75 mg, cutii X 100

AMITRIPTYLIN (Slovacofarma, Slovacia) comprimate 25 mg

AMITRIPTYLIN - 25 ; 75 VON CT (C.T. Arzneimittel Germania) comprimate 25 mg sau 75 mg LAROXYL ® (Hoffman La Roche, Elveţia) fiole 50 mg

Farmacologie

TRYPTIZOL ® (Merck - Sharp & Doleme, Olanda) comprimate film 10 mg, 25 mg, cutii 10 comprimate.

Indicaţii:

∙depresie cu anxietate şi agitaţie ;

∙durere cronică la neoplazici, mai ales în cea neuropatică;

∙nevralgia postherpetică şi trigeminală;

∙dureri de membru-fantomă;

∙toate capurile de durere asociată cu depresie. Contraindicaţii:

∙glaucom;

∙sarcină;

∙asociere cu alcool, barbiturice.

Precauţii:

- a se evita asocierea cu medicamente simpatomimetice, chinidină.

NORTRIPLINA

Posologie : - iniţial 25 mg de 2-3 ori/zi; se creşte treptat până la 100 mg/zi în trei NORTRIPLINA (Terapia, România) draj. 50x10 mg.

CLOMIPRAMINA

Posologie:

oral 125-100 mg/zi;

perfuzii i.v. 25-50 mg în 250 ml glucoză 5% zilnic. ANAFRANIL ® (Ciba, Elveţia) comprimate: 10 mg sau 25 mg fiole 25 mg/2 ml

ANAFRALIN ® (Bari - Ciba, România) - draj. 25 mg CLOMIPRAMIN (Promedic, România) - draj. 25 mg CLOMIPRAMINE (Narton, Anglia) - caps. 25 mg HYDIPHEN ® (AWD, Germania) draj. 25 mg fiole 25 mg/2 ml

Indicaţii:

-toate cazurile de durere asociată cu depresie;

-durere cronică la neoplazici, mai ales cea neuropatică; -nevralgia postherpetică şi trigeminală.

Contraindicaţii:

Farmacologie

-delir acut; -glaucom; -sarcină.

Reacţii adverse:

TRIMIPRAMINA

Posologie: - oral, 20 mg/zi; se creşte cu câte 10 mg până la 50 mg/zi. SEROXAT ® (Smitlekline Beecham, Anglia)

comprimate filmate 20 mg sau 30 mg, cutii x30 comprimate

Indicaţii:

-stări depresive;

-analgezic în durerea cronică la neoplazici, mai ales în cea neuropatică; -toate tipurile de durere asociată cu depresie.

Contraindicaţii: -copii sub 15 ani; -asociere cu IMAO. Reacţii adverse:

MAPROTILINĂ

Posologie: iniţial 25 mg de 3 ori/zi sau 75 mg seara;

∙întreţinere cu 25 mg de 2 ori/zi.

LUDIOMIL ® (Ciba, Elveţia) comprim, film 10 mg sau 25 mg, 50 mg, 75 mg LUDIOMIL ® (Sicomed - Ciba, România) comprim. 25 mg sau 75 mg MABROLU - 50 ® (Hexal Pharma, Germania) comprim, film 50 mg MAPROTILIN (Promedic, România) drajeuri 25 mg

Farmacologie

HALOPERIDOL

Posologie:

∙adulţi: p.o. doza medie zilnică 1-15 ml injectabil i.m. 2-4 ml/zi

∙copii sub 5 ani: 1/4 din doza adultului;

∙copii peste 5 ani: 1/2 din doza adultului;

∙psihonevroze: 0,5 mg de 2 ori/zi. HALDOL ® (Janssen, Belgia)

comprimate 0,5 mg, 2 mg, 5 mg soluţie injectabilă 5 mg/ml soluţie int. 2 mg/ml - 15 ml HALDOL DECANOAS ® (Janssen, Belgia)

fiole 50 mg/ml (retard) HALOPER ® (CTS Chemical, Israel) compr. 10 mg, cutiex30 HALOPERIDOL ® (Biogalenice,

România)

soluţie int. 0,2% - 10 ml HALOPERIDOL (G. Richter, Ungaria) comprim. 1,5 mg soluţie int. 0,2% - 10 ml soluţie inj. 5 ml/ml HOLPERIDOL DECANOAT (G. Richter, Ungaria)

fiole retard 50 mg/ml HALOPERIDOL RIVO ® (Rivopharm, Elveţia) soluţie int. 2 mg/ml

Indicaţii:

-tulburări psihice cu agitaţie;

-efect antialgic la pacienţii neoplazici; -agresivitate;

-manie, halucinaţii; -schizofrenie;

-fază maniacă din stadiul maniacodepresiv;

-stări anxioase din psihonevroză. Contraindicaţii: stări depresive.

Precauţii: - sindroame cerebrale spastice.

Farmacologie