In scopul protejarii personale si unei posibile preintimpinari a unui act terrorist fiecare trebuie sa cunoasca urmatorele reguli,la care se cere o reactive adecvata.

Atunci când observi următoarele situaţii sau persoane care pot genera riscuri teroriste:

• cineva este interesat de procurarea unor substanţe ce ar putea fi folosite în scopuri teroriste (substanţe explozive sau precursori, otrăvuri etc.)

• acţiuni prin care se încearcă perturbarea funcţionării unor instituţii/locaţii importante (obiective strategice de importanţă deosebită)

• anumite persoane confecţionează, deţin, transportă sau manipulează ilegal armament, muniţii, substanţe care ar putea fi folosite în scopuri teroriste

• prezenţa repetată sau prelungită a unor persoane neautorizate în zona unor locaţii precum misiuni diplomatice străine, sedii ale unor instituţii internaţionale etc.

• interesul nejustificat al unor persoane pentru studierea sau obţinerea de date referitoare la astfel de locuri

• persoane care fotografiază sau filmează obiective unde asemenea activităţi sunt interzise

• un autoturism care staţionează mult timp şi în mod nejustificat în apropierea unor zone de importanţă deosebită, misiuni diplomatice şi/sau alte locuri în care prezenţa populaţiei este numeroasă

• persoane care studiază insistent locuri aglomerate (gări feroviare sau staţii de metrou, aerogări, mari centre comerciale, obiective turistice, sportive sau culturale)

• persoane care studiază insistent căi de acces feroviar, rutier, subteran, aerian, fără a avea motive plauzibile în acest sens

• ţie sau altora le sunt puse întrebări nejustificate cu privire la programul de funcţionare al unor instituţii, momente ale zilei de maximă aglomeraţie, momentul schimbării personalului care asigură paza la ambasade etc.

Aspecte ale notiunii de extremism.

Caracteristica sociala si criminologica a extremismului.

Clasificarea extremismului.

Inceputul secolului XXI ramine caracterizat de fenomene, care acced din trecut si ramin bine evidentiate la etapa contemporana. Societate ramine bolnava de fenomenul extremismului.

Originea etimologică a termenului de extremism provine din latină „extremus” „extrem, ultimul”.

Termenul desemnează idei sau acţiuni considerate extreme, exagerate, utopice, în cadrul politicii această ideologie este adoptată de grupările de margine, „grupările moderate” fiind în „centru”, pe când extremiştii pot fi de dreapta sau de stânga.

Într-o democraţie sunt acceptate toate cele trei forme de grupări, care dacă sunt într-o stare relativă de echilibru se vorbeşte de „normaliatea unei democraţii”.

Extremismul contemporan este unul din cele mai distructive fenomene, care influienteaza nu numai asupra constiintei de drept ci si asupra modului de viata a cetatenilor.

Extremismul necesita o studiere aparte ca fenomen social negativ si interactiunea lui cu mecanismul puterii de stat.

Atunci când se vorbeşte de idei, este vorba despre partide sau grupări politice care laudă valori contestate şi care vor să pună în practică acţiuni extreme. Atunci când se vorbeşte de acţiuni, este vorba, cel mai adesea, de metode violente şi agresive care au ca scop o schimbare radicală.

(se propune ca audientii sa-si expune propria notiune de extremism)

Se propune de luat in discutie pe marginea urmatorului ;

Extremismul, ca orientare socio-politică, are o istorie veche în Rusia, cel puțin la fel de veche precum Rusia însăși, dar între formele practicate în secolul XIX în Imperiul Țarist și cele ale epocii putiniste există deosebiri esențiale. Intoleranța veche a unui Mihail Bakunin, Serghei Neciaev sau Vera Zasulici avea origini filosofice, fiind ancorată în marile dezbateri ale epocii, o bună fundamentare politică și un program coerent de acțiune. Violenței organizate a extremiștilor ruși moderni îi lipsește un subtext politic clar, nu are viziuni de perspectivă, principii ideologice sau proiecte politice, fiind colectivistă în mod principial. Mărturie a bruiajului axiologic și a vidului doctrinar stă declarația unui extremist: „Dacă aș fi președinte aș ataca Sankt-Petersburgul. Pentru că acești peterburghezi (în rusă питерцы) îmi stau în gât. Aș fi adunat ceva tancuri, i-aș fi încercuit. Tare, nu?”

Aluzie multiplă: la originile peterburgheze ale elitei ruse: de acolo vin Vladimir Putin, Dmitrii Medvedev și alți puternici ruși ai zilei; apoi, Piterul (numele uzual al orașului de pe Neva în sociolectele ruse) e simbolul începutului Rusiei Moderne – prin eforturile lui Petru Întâi cel Mare este tăiată „fereastra spre Europa”; în al treilea rând, în lipsa unor linii ideologice elaborate, violența poate fi direcționată aleatoriu, chiar spre ai săi: extremismul simte o nevoie cronică de dușmani, atunci când nu există din ăia externi, locul lor e luat de unii semeni. Locul dușmanului în imaginarul colectiv al grupului social, fie el națiune, sectă sau organizație militară nu trebuie să fie niciodată pustiu. (situatia din Ucraina,Moldova)

Mai curând decât ideologie, extremismul rus contemporan e un aluat politico-cultural rezidual, un melanj de emoții și fascinații:

- fascinația colectivului, a existenței în comunitate și a identității de grup. Fasciștii ruși sunt organizați în frății care amintesc ordinele religioase medievale. O parte covârșitoare a vieții grupului se desfășoară laolaltă – mâncarea, antrenamentele, distracțiile, pregătirea teoretic-patriotică, luptele:

„Tânărul skinhead merge în luptă fără frică,

Niciodată el nu-și va trăda prietenii