Iată câteva indicii ale unor intenţii privind posibilul interes al unor servicii secrete străine faţă de persoana ta:

• persoane sau instituţii se arată, în mod nejustificat, interesate de obţinerea unor informaţii clasificate din domeniul în care lucrezi (politic, militar, economic, social, administrativ)

• persoane sau instituţii manifestă un interes nejustificat faţă de tine, activitatea profesională, provenienţa şi cuantumul surselor de venit, membri de familie, prieteni etc.

• eşti întrebat(ă) despre persoane care gestionează informaţii clasificate

• persoane cu care ai intrat în contact utilizează mijloace de interceptare/ înregistrare a comunicaţiilor – disimulat sau la vedere

• eventuale agresiuni informatice (de exemplu, acţiuni ale unor servicii de informaţii, persoane fizice sau entităţi private care, prin intermediul internetului, al tehnicilor de inginerie socială şi/ sau al unor coduri maliţioase, vizează accesarea neautorizată a reţelelor informatice ale unor instituţii şi autorităţi gestionare de documente clasificate, în vederea exfiltrării informaţiilor de interes sau a disruperii activităţii ţintelor vizate).

Biroul de securitate diplomatică

Biroul de securitate diplomatică asigură protecţia sediilor misiunilor diplomatice ale SUA în străinătate şi a personalului american, oferă ambasadorilor SUA sfaturi în privinţa măsurilor de siguranţă şi protejează misiunile diplomatice ale SUA de infractori şi terorişti.

Biroul de securitate regională din Bucureşti

Biroul de securitate regională din Bucureşti asigură un mediu de lucru sigur pentru diplomaţii americani din România. Biroul de securitate regională este subordonat Biroului de securitate diplomatică din cadrul Departamentului de Stat al SUA.

Detaşamentul Infanteriei Marine însărcinat cu paza ambasadei

Detaşamentul Infanteriei Marine însărcinat cu paza ambasadei asigură protecţia documentelor secrete, a americanilor care lucrează în ambasade şi a bunurilor ce aparţin misiunilor diplomatice ale SUA din străinătate.

Sentimentul unui agent diplomatic cu experiență profundă este că „mereu, vizibil, diplomatul trăiește sub un clopot de sticlă – este imun (…) imunitatea înseamnă să te afli sub un clopot de sticlă al imunității, incasabil; cel care se fisurează este diplomatul”.

Amenintarile cheie la securitatea statului

CRIMA ORGANIZATĂ – FACTOR DE RISC LA ADRESA SECURITĂŢII NAŢIONALE

Crima organizată – fenomen transnaţional

Fenomenul infracţional are o structură deosebit de complexă, alcătuită din diferite segmente, care prezintă multiple conexiuni. Aceste segmente au diferite particularităţi, în funcţie de dezvoltarea economică, politică şi socială pe care societatea umană o cunoaşte la un moment dat.

Crima organizată este un astfel de segment, cu numeroase şi importante implicaţii în societate, ceea ce a determinat analiza amănunţită a acestui segment de către specialişti, teoreticieni şi practicieni. Această analiză a avut scopul de a stabili măsuri eficiente de combatere a respectivului flagel, atât pe plan legislativ, cât şi pe planul structurilor statale apte să ducă la îndeplinire o astfel de măsură.

În contextul marilor schimbări sociale şi politice contemporane, tema noilor forme de criminalitate în ţările aflate în tranziţie la economia de piaţă nu poate fi evitată.

Crima organizată, prin modul său de structurare, flexibilitatea şi deosebita capacitate de infiltrare în zonele vitale ale politicului, internaţionalizarea sa rapidă, reprezintă un pericol direct şi de mare actualitate, o sfidare la adresa societăţii mondiale.

Specialiştii în criminologie – inclusiv cei antrenaţi în investigaţia criminalistică – au încercat să definească crima organizată ca fiind existenţa unor grupuri de infractori, structurate în ideea înfăptuirii unor activităţi ilegale conspirate, având ca principal scop obţinerea de profituri ilicite importante.

Adevăratul ţel al acestor activităţi ilegale îl reprezintă penetrarea şi controlul organismelor legale. Cu ajutorul sumelor fabuloase, violenţei, prin coruperea oficialităţilor publice, prin şantaj, prin desfăşurarea unor activităţi aparent legale, având scopuri ilicite, aceste grupări îşi ating obiectivele.

Mafia utilizează orice mijloc disponibil – influenţă politică, intimidare, şantaj şi chiar crimă, anulând orice încercare din partea oamenilor legii de a-i prejudicia organele.

Anul 1950 reprezintă un an de referinţă pentru cercetarea ştiinţifică a crimei organizate, când Senatul Americii a înfiinţat un comitet special de investigare a crimei organizate, comitetul Kefauker, numit astfel după preşedintele comitetului.

Criminologul Doland R. Cressy a sintetizat cercetările făcute de el în numele Comisiei Prezidenţiale asupra înfăptuirii Legii şi Administrării Justiţiei, având un aport în prezentarea ştiinţifică a crimei organizate.

Caracteristicile principale ale acestor grupări sunt structura fundamentală şi caracterul de profesionalism, fapt pentru care au fost numite

„întreprinderi criminale”. În anii 1920, crima organizată la Chicago era comparată cu o întreprindere, datorită fundamentelor care le apropiau.

Crima organizată, privită ca proces, cuprinde următoarele elemente caracteristice:

1. Existenţa unor structuri organizate, cu o ierarhie bine stabilită (împrumută sistemul ierarhic din armată, din societăţile comerciale sau din organizaţiile social-politice). Aceste structuri pot fi:

a. grupuri caracterizate prin număr redus de persoane, având drept scop obţinerea de profit mare în timp scurt;

b. asociaţii bine conturate financiar şi structural, cu o existenţă mai mare în timp, personal numeros şi calificat;

c. organizaţii propriu-zise, cu o structură şi un statut bine definite, personal numeros şi calificat, desfăşurând numeroase activităţi ilicite cu caracter de permanenţă;

d. trusturi sau carteluri, care iau naştere prin asocierea mai multor organizaţii.

2. Activitate concepută, organizată şi desfăşurată conspirat şi ilegal, care se caracterizează prin măsuri de stabilire, asigurare şi coordonare a resurselor materiale şi umane necesare (caracterul ilegal al activităţii implică caracterul conspirat).

3. Caracter profesional şi specializat - organizaţiile sunt structurate şi conduse ca adevărate întreprinderi (prezintă diviziunea muncii), urmărind obţinerea de profit. În cazul traficului de stupefiante, „diviziunea muncii” se concretizează în:procurarea materiei prime, transportul, prelucrarea în laboratoarele clandestine, distribuţia.

4. Prezentarea structurilor politice şi economico-financiare prin diferite moduri şi folosirea acestora ca paravan pentru desfăşurarea de activităţi ilegale şi pentru spălarea banilor, canalizarea lor către afacerile legale.

5. Caracter transnaţional – organizaţiile criminale, datorită acumulării de fonduri ilicite, îşi extind şi în alte ţări activităţile, deşi, iniţial, s-au afirmat în cadrul unei comunităţi sau al unei ţări.

6. Încălcarea sistematică a valorilor sociale fundamentale:

• siguranţa naţională, prin trafic de arme, terorism;

• economia naţională, prin evaziune fiscală, spălarea banilor, deturnări de fonduri;

• desfăşurarea normală a activităţilor economice, sociale, politice şi juridice, prin corupţie, trafic de influenţă, mită;

• proprietatea publică şi privată, prin traficul cu obiecte de artă, autoturisme;

• drepturile şi libertăţilor persoanelor, prin şantaj, răpiri, ameninţări, asasinate;

• climatul de ordine şi securitate, prin protecţia oferită de anumite bande;

• morala publică, prin proxenetism, corupere, jocuri de noroc;

• sănătatea publică, prin traficul de stupefiante.

Biroul Federal de Investigaţii al SUA (FBI) defineşte organizaţia criminală ca fiind o grupare constituită ilegal şi structurată în ideea desfăşurării unei activităţi ilegale conspirate, în special pentru obţinerea de profituri (folosind, în acest scop, violenţa, ameninţarea cu violenţa, corupţia, şantajul) sau chiar activităţi aparent legale, dar urmărind scopuri infracţionale. Profiturile astfel obţinute sunt canalizate spre afacerile legitime, prin sisteme complicate de spălare a banilor.

În concepţia Interpol, organizaţiile criminale se clasifică în patru grupe distincte:

a) familia mafiei, care prezintă structuri ierarhice, norme interne de disciplină, un cod de conduită, o anumită diversitate de activităţi ilicite. Noţiunea de Mafie include şi cartelurile drogurilor, bandele de motociclişti;

b) organizaţiile profesionale, ai căror membri se specializează în una sau două tipuri de activităţi criminale (trafic de maşini furate, laboratoare clandestine pentru fabricarea drogurilor, imprimări clandestine de bancnote false, răpiri de persoane pentru răscumpărare, jafuri organizate);

c) organizaţii criminale etnice, ca rezultat al unui concurs de împrejurări, cum ar fi imensa disparitate a nivelului de viaţă, severitatea excesivă a procedurilor de imigrare, expansiunea geografică, slăbiciunea legilor. („Triadele” – societăţi criminale chineze; „Yakuza” – grupuri jamaicane; „Hamas” – grupuri palestiniene; „Tigri tamili” – în Sri Lanka etc.);

d) organizaţii internaţionale care practică asasinate, deturnări de avioane, răpiri de persoane sub diferite motivaţii (politice, militare, religioase, rasiale).

Activităţile ilegale prezintă un conţinut economic, iar în actualele condiţii ale globalizării comerţului, acestea, desfăşurate iniţial la nivel naţional, tind spre o dimensiune transnaţională.

Prin termenul transnaţional se înţelege mişcarea peste graniţele statelor a informaţiei, banilor, obiectelor fizice sau persoanelor, când cel puţin una din părţile implicate este o organizaţie neguvernamentală.

Organizaţiile criminale se deosebesc de corporaţiile transnaţionale legale prin faptul că acţionează prin evitarea autorităţilor, eludarea legislaţiei, folosind corupţia şi violenţa, în timp ce corporaţiile transnaţionale cooperează cu guvernele pentru a desfăşura activităţi în limitele legalităţii din statele respective.

Crima organizată şi puterea politică

Activităţile economice desfăşurate pe teritoriile mai multor state favorizează iniţierea unui număr impresionant de activităţi ilegale, cunoscute sub denumirea de criminalitatea afacerilor.

Acest fenomen modifică stabilitatea socială, determină pierderea încrederii în sistemele economice, corupte şi compromite instituţii economice şi sociale, lezează economia în ansamblul ei, reprezintă o ameninţare pentru structurile sociale.

Orice societate prezintă o zonă subterană de existenţă a sa, o componentă paralelă dezvoltată prin combinaţii ilegale în care autorităţile nu pătrund pentru a constata ce se întâmplă decât atunci când răul este vizibil şi nu mai poate fi contestat, când se produc dezechilibre în planul societăţii.

Existenţa acestui fenomen este datorată intereselor de putere şi sprijinului oferit de autorităţile statale. Autorităţile dezvăluie dimensiunile reale ale fenomenului doar în momentele cruciale ale societăţii. Fiecare nouă guvernare este preocupată să demonstreze cât de coruptă a fost guvernarea anterioară, refuzând să accepte că aspecte ale criminalităţii afacerilor şi cele ale crimei organizate se vor prelungi şi intensifica, uneori la cote mult mai ridicate.

Această stare de fapt determină politizarea activităţilor de luptă contra criminalităţii, situaţie care prezintă două consecinţe importante: reacţia slabă faţă de pericolul acesteia şi consolidarea criminalităţii în societate. Această consolidare a fost realizată prin specializarea riguroasă a organizaţiilor criminale, logistica ultramodernă, eficienţa maximă.

Printr-o politică fiscală excesivă, statul favorizează creşterea