In mijloacele de transport in comun, gentile (posetele) se vor tine strans si daca este aglomeratie, in brate.

In ceea ce priveste taxiurile, folositi numai pe acelea apartinand unor societati cunoscute. Nu folositi taxiurile in care se afla persoane necunoscute. Daca constatati ca taxiul folosit se abate de la traseul normal spre obiectivul vizat, solicitati oprirea in locuri populate.

E. Deplasarile pietonale

Chiar si deplasarile pe jos pot fi periculoase. Atat ziua, cat si noaptea, evitati traseele si orele fixe, strazile putin circulate. Evitati locurile in care se produc demonstratii. Uitati-va cu atentie la ce se intampla in jurul dumneavoastra.

Daca aveti senzatia ca sunteti urmarit, accelerati mersul, schimbati directia, evitand locurile izolate si intunecoase, indreptati-va spre locuri cat mai populate, magazine, restaurante. Incercati sa remarcati semnalmentele urmaritorului. Daca sunteti oprit pe strada, nu va aratati panicat, comportati-va normal, evitati angajarea unui dialog prea indelungat cu cel care v-a oprit. Nu raspundeti la eventualele provocari.

Nu purtati asupra dumneavoastra documente importante, sume mari de bani, bijuterii, aparatura scumpa atunci cand va deplasati singuri. Daca practicati jogging-ul, schimbati mereu traseele si orele. Nu culegeti de jos obiectele (suspecte) care va apar in cale. Ar putea fi capcane periculoase sau provocari.

Cand mergeti in excursii, evitati locurile nesigure. Nu mergeti niciodata singur sau cu persoane necunoscute.

F. Deplasarile sotiilor si copiilor

Evitati, pe cat posibil, ca sotia si copiii sa se deplaseze singuri in locuri dubioase sau periculoase. Ei trebuie informati si avertizati asupra riscurilor la care se expun. Nu trebuie sa accepte oferta unor persoane necunoscute de a fi transportati. Deplasarile lor trebuie cunoscute in detaliu inaintea realizarii lor.

G. Corespondenta

Scrisorile capcana sunt executate pentru a exploda la deschidere. Fiti vigilenti atunci cand primiti curier. Scrisorile explozive sunt mai groase decat cele obisnuite.

Evitati sa deschideti scrisorile si pachetele pe care nu le asteptati sau care sunt lipsite de orice date privind expeditorul.

Instruiti membrii familiei asupra celor de mai sus. Ei nu trebuie sa deschida asemenea scrisori si pachete in absenta dumneavoastra.

Evitati cunostintele intamplatoare care pot fi intalnite pe strada, in localuri publice, in mijloacele de transport etc. Nu va declinati identitatea in fata oricui, ci numai cand este cu adevarat necesar .

Evitati frecventarea locurilor dubioase in care se practica comertul stradal, jocurile de noroc etc. Nu cumparati lucruri care vi se ofera pe strada sau in alte locuri, chiar daca vi se par atragatoare si ieftine. Nu va lasati servieta, bagajele nesupravegheate atunci cand va aflati in gari, aeroporturi, statii de autobuze etc. Nu le incredintati pentru pastrare (chiar numai pentru cateva minute) unor persoane necunoscute.

Nu acceptati sa pastrati sau sa transportati colete, bagaje pe care vi le incredinteaza persoane necunoscute sau despre care aveti indoieli. Acestea ar putea contine explozivi, arme, droguri, marfuri interzise sau furate etc.

In locurile in care se fac controale de securitate (gari, aeroporturi, sali de conferinte, cladiri oficiale) nu va opuneti (sustrageti) acestora, motivand statutul diplomatic sau o calitate oficiala. Acestea sunt obligatorii pentru toata lumea.

Nu schimbati banii/cecurile in afara oficiilor de schimb autorizate. S-ar putea sa fiti pacalit, dar si sa incalcati reglementarile legale locale.

Intotdeauna cand faceti cumparaturi, indiferent de natura si valoarea acesteia, pastrati bonul de plata pana ce ajungeti acasa.

Inainte de a parasi incinta unui magazin, verificati cu cea mai mare atentie continutul buzunarelor, sacoselor, posetelor dumneavoastra. Atunci cand se urmareste compromiterea unei persoane, se practica introducerea discreta in buzunare, posete, sacose a unor marfuri de gabarit redus, despre care sa fiti intrebat la iesirea din magazin. Invocarea faptului ca nu ati stiut despre prezenta acestora asupra dumneavoastra nu va poate ajuta.

Cele de mai sus constituie doar cateva din situatiile delicate cu care v-ati putea confrunta. Ele va pot fi utile, in special, pentru a reflecta profund cu privire la 'situatiile' in care va veti putea angrena. Numarul acestora, natura si mobilul lor pot fi insa extrem de variate.

NOȚIUNEA DE IMUNITATE DIPLOMATICĂ

Imunitățile și privilegiile diplomatice decurg din principiul funamental potrivit căruia statele au controlul asupra teritoruiului și asupra persoanelor care locuiesc pe acest teritoriu.Acest principiu fundamental al dreptului internațional creează și nevoia pentru imunități si privilegii , pentru că în cazul în care nu ar exista o asemenea instituție ,agenții diplomatici ar fi supuși și ei controlului statului pe teritoriul căruia își desfașoară actvitatea generând dificultăți în desfașurarea activității lor.

Instituția imunităților și privilegiilor diplomatice ocupă un loc central în cadrul dreptului diplomatic, această poziție fiind confirmată de apariția simultană a acesteia cu dreptul diplomatic,deoarece nu a existat trimis diplomatic și deci nici diplomație , decât atunci când s-a admis că acestui rerezentant trebuie sa i se acorde anumite garanții.

În literatura de specialitate expresia de „imunități și privilegii” desemnează întregul complex de garanții de care se bucură o misiune diplomatică și prsonalul acesteia din partea statului acreditar. În realitate însă regimul juridic pe care dreptul diplomatic îl asigură unei misiuni diplomatice și personalului său este format nu numai din imunități și privilegii , ci și din drepturi , facilități, scutiri,libertăți,care pot fi examinate separat.

În sens larg prin imunitate diplomatcă se înțelege tratamentul pe care , în baza dreptului internațional ,statele sunt obligate să-l acorde organelor străine acreditate în aceste state.

În sens restrâns , imunitatea diplomatcă reprezintă scutirea de care se bucură organele diplomatice de sarcinile și obligațiile de care sunt ținute alte subiecte de drept care se află pe teritoriul statului acreditar , precum și scoaterea lor de sub jurisdicția penală și civilă a statului acreditar . Astfel imunitatea apare ca o excepție de la principiul teritoialității (supunerea față de juridicția locală a individului aflat pe teritoriul statului).

Imunitățile reprezintă elementul cel mai impotant petru activitatea diplomatică, ele constituie ansamblul de reguli care se referă la tratamentul acordat diplomaților și care se bazează pe regulile dreptului internațional , care obligă statele să acorde personalului diplomatic imunitățile necesare pentru desfășurarea în bune condiții a activității lor.

„ În literatura de specialitate , când se definește noțiunea de imunitate , se insistă asupra faptului că imunitate înseamnă numai imunitate de la exercitarea jurisdicției și nu imunitate de la jurisdicția insăși, adică de la răspundere legală”

NOȚIUNEA DE PRIVILEGII DIPLOMATICE

Privilegiile dipomatice constituie , de asemenea , un tratament special datorat agenților diplomatici ,conținutul lor constând în acordarea accesului la unele facilități determinate de prestații speciale și se exprimă în acordarea de către statul de reședință a unor înlesniri excepționale și care au un conținut, în principal pozitiv, neimplicând în mod necesar , o activitate specială din partea beneficiarilor .

În consecință privilegiile sunt înlesnirile sau avantajele juridice acordate de statul acreditar unei misiuni diplomatice și agenților diplomatici, un tratament juridic aparte , favorabil , aplicat acestora , atât in raport cu străinii obișnuiți cât și chiar față de proprii cetățeni ai statului acreditar .

DEOSEBIREA DINTRE IMUNITĂȚI ȘI PRIVILEGII DIPLOMATICE

Trebuie arătat că în Convenția de la Viena , deși sunt tratate ca noțiuni diferite nu se face distincție clară între imunități și privilegii și acestea nu sunt definite în mod separtat.De asemenea nu există nici criterii care să conducă la separarea lor.

Din practică, apare evident insă faptul că imunitatea de jurisdicție , de exemplu, este altceva decât un privilegiu oarecare.

Alegerea criterilor pentru diferențierea imunităților de privilegii s-a făcut în funcție de epoca istorică și de stadiul evoluției acestor instituții , un rol important fiind atribuit temeiului pe care acestea au fost acordate aici avem in vedere temeiul legal sau ideea de curtoazie.În prezent atât imuitățile cât și privilegiile apar ca o exceptare de la aplicarea unor prevederi legale.

Cu toate acestea ce le diferențiază în primul rând este gradul sporit de importanță pe care imunitățile par să-l aibă pentru funcționarea misiunii diplomatice , implicațiile mult mai mari pe care acestea le au asupra activității dipomatice.

În al doilea rând , poziția imunităților și privilegilor față de ordinea juridică din statul acreditar nu este identică în vreme ce imunitățile țin de dreptul procesual , ceea ce are drept consecință imposibilitatea de a sancționa neobservarea unei norme de drept material, iar privilegiile țin de dreptul material.În cazul privilegiilor nu există o obligație pentru agentul diplomatic într-un domeniu în care pentru orice altcineva există o asemenea obligație.

În ciuda tuturor acestor argumente diferențele dintre imunități și privilegii sunt mai degrabă de natură teoretică, pentru că în realitate ele reprezintă un ansamblu de condiții favorabile , necesare pentru desfășurarea activității diplomatice.

Facilitățile diplomatice reprezintă posilbiltatea juridică a organului dipomatic de a desfășura o activitate care îi este proprie.Facilitățile au conținut cu caracter pozitiv și de natură activă(de exemplu - procurarea localului misiunii , dreptul șefului misiunii de a fi primit de șeful de stat).

Prima reglementare internaţională cu caracter general a regulilor cutumiare de curtoazie internaţională din 1961 sub numele de Convenţia de la Viena ratificată de România în 1968 prezintă o serie de privilegii şi imunităţi de care membrii Corpului Diplomatic se bucură.

Aceste privilegii şi imunităţi sunt reglementate la nivel internaţional pe baza unor reglementări anterioare apărute din vechime.

Astfel, în 1670, Adunarea Generală a Provinciilor Unite – Ţările de Jos – a emis un decret prin care ambasadorii străini precum şi membrii suitei lor nu pot fi arestaţi iar averea lor nu poate fi sechestrată pentru datorii contractate în Olanda. În aceiaşi linie, Petru cel Mare al Rusiei într-o scrisoare adresată moştenitorului tronului îl sfătuia pe acesta să ordone organelor statului să nu îndrăznească să aducă vreo atingere ambasadorilor, să nu reţină sau să nu aresteze oamenii acestora şi să nu le confişte şi să le sechestreze bunurile.

În 1709 Parlamentul englez a votat “Actul de garanţie a privilegiilor ambasadorilor şi miniştrilor faţă de suveranii şi demnitarii străini”. În 1794, Convenţia franceză a adoptat o lege conform căreia organelor publice li se interzicea săvârşirea oricăror fapte care ar putea constitui atingeri împotriva reprezentanţilor statelor străine.

Cu toate acestea, Convenţia de la Viena din 1961 a realizat reunirea normelor cutumiare existente, ratificată ulterior si de către România.

Din punct de vedere al dreptului internaţional, fundamentarea teoretică a imunităţilor şi privilegiilor diplomatice se bazează pe teoria extrateritorialităţii, teoria reprezentării şi teoria funcţiei.

Printre beneficiile existente in Convenţia de la Viena sunt demne de menţionat: scutirea de taxe şi impozite, scutirea de TVA şi accize, scutirea de taxe de import, protecţia sediului misiunilor diplomatice, precum şi alte facilităţi reglementate de Legi Naţionale cum ar fi in România: Ordonanţa Guvernului nr 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, Legea 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor, Legea 591/2002 privind utilizarea spectrului de frecvenţe radio etc.

În ceea ce priveşte scutirea de taxe şi impozite reglementată prin Convenţia de la Viena, se stipulează că membrii misiunilor diplomatice sunt scutiţi de orice impozite şi taxe naţionale, regionale sau comunale, personale sau reale.

În cazul cetăţenilor romani angajaţi pe plan local în cadrul misiunilor diplomatice străine,oficiilor consulare şi reprezentantelor organizaţiilor internaţionale acreditate în România această regulă se abrogă, contractele individuale de muncă încheiate cu această categorie de personal trebuind inregistrate la inspectoratele teritoriale de muncă cu toate impozitele şi taxele plătite către bugetul local.

Misiunile diplomatice, oficiile consulare precum şi organizaţiile internaţionalr acreditate în România şi personalul lor sunt scutite de la plata taxei pe valoarea adăugată şi a accizelor pe baza exclusivă a reciprocităţii. Procedura presupune ca Direcţia de Protocol a Ministerului Afacerilor Externe (MAE) să emită în termen de 20 de zile de la data depunerii cererii de restituire, avizul de reciprocitate privind restituirea TVA şi a accizelor.

Regula de mai sus se aplică şi în cazul scutirii de la plata taxelor de import atât pentru bunurile de uz oficial cât şi pentru bunurile de uz personal, scutirea realizându-se pe baza avizului emis de Direcţia de protocol a MAE.

Achiziţionarea şi importul mijloacelor de transport

La acest capitol sunt incluse atât uzanţele pentru uzul oficial cât şi cel personal, astfel încât pentru uzul oficial misiunile diplomatice, oficiile consulare şi reprezentantele organizaţiilor internaţionale pot achiziţiona/importa un număr de autovehicule cu scutirea taxelor aferente, dar şi membrii misiunilor diplomatice pot achiziţiona/importa în nume propriu un număr de 2 autoturisme per familie pe durata şederii în România cu scutirea de la plata taxelor aferente.

Exceptarea de la plata taxelor de import (în cazul autovehiculelor provenite din ţări din afara spaţiului comunitar) şi a TVA se aprobă de către Direcţia de Protocol a MAE.

În acelaşi timp, există menţiunea ca înstrăinarea autovehiculelor achiziţionate în condiţiile de mai sus se poate face către alte reprezentante diplomatice de la Bucureşti fără restricţii cu exceptarea de la plata oricăror taxe, acestea aplicându-se doar în cazul în care înstrăinarea se face către alte persoane care nu se încadrează în prevederile Convenţiei de la Viena.

La încheierea misiunii, membrii misiunilor diplomatice beneficiază de dreptul de export definitiv, cu avizul Ministerului Afacerilor Externe – Direcţia Protocol, pentru efectele personale aflate în gospodăria familiei iar pentru cele de patrimoniu doar cu obţinerea avizului favorabil de la Direcţia Generală Patrimoniu Cultural Naţional din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor.

Convenţia de la Viena prevede şi protecţia locaţiei misiunilor diplomatice şi includerea acestora într-un sistem integrat de monitorizare, pază şi protecţie, pe baza principiului reciprocităţii diplomatice, cât şi pe gradul de risc şi ameninţare la adresa obiectivelor respective.

Din cauza înăspririi condiţiilor de securitate şi ridicării nivelului de alertă terorist în Comunitatea Europeană, ca urmare a climatului internaţional instabil după atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001, anumite obiective străine din România si la cererea expresă a acestora, beneficiază de un suport sporit de securitate. Printre acestea menţionăm: Ambasada Statelor Unite ale Americii în România, a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, a Republicii Franceze etc

Codul Rutier

Legea 195/2002 stipulează regimul circulaţiei pe drumurile publice a autovehiculelor misiunilor diplomatice precum şi ale membrilor personalului acestora. Tot această lege reglementează şi statutul permisului de conducere al membrilor misiunilor diplomatice străine din România care este recunoscut pe bază de reciprocitate. La expirarea acestuia poate fi preschimbat cu toate categoriile înscrise în acesta indiferent de statul emitent.

Abateri de la Codul Rutier

Conform Convenţiei de la Viena, la art 41. paragraful 1 membrii misiunilor diplomatice, ai oficiilor consulare şi ai reprezentantelor internaţionale acreditate în România fără a fi prejudiciaţi de privilegii şi imunităţi au datoria de a respecta legile şi regulamentele statului acreditar inclusiv normele de circulaţie pe drumurile publice.

La acest capitol este de menţionat şi celebrul caz al lui Teo Peter, mort în 2004 într-un accident rutier, când maşina condusă de sergentul de marină Christopher R. VanGoethem, fost comandant al corpului de pază al Ambasadei SUA (ataşat militar), a izbit taxiul în care se afla muzicianul, ataşatul militar scăpand de prevederile Legii de mai sus.

La vremea respectivă, MAE a solicitat autorităţilor americane chiar în ziua producerii accidentului ridicarea imunităţii diplomatice a angajatului care a produs accidentul, fapt care ar fi permis începerea urmăririi penale de către autorităţile române, lucru inacceptabil însă pentru partea americană. La scurt timp Christopher R. VanGoethem a părăsit România înainte de a i se putea formula acuzaţiile oficiale.

Acest lucru s-a putut face însă, în baza acordului (SOFA), ce include Statutul Armatei Americane, prin care imunitatea soldaţilor americani este parte din Statutul Armatei, acest acord fiind valabil în toate statele în care sunt detaşaţi soldaţii americani! Potrivit documentului, nicio instanţă locală nu poate judeca un militar american, chiar dacă este vorba despre crime cu premeditare.

Regimul Armelor şi Muniţiilor

Membrii personalului misiunilor diplomatice, ai oficiilor consulare şi ai reprezentantelor internaţionale din România pot deţine, purta şi folosi arme de apărare pe bază de reciprocitate sau în condiţiile stabilite în acordurile bilaterale în conformitate cu Legea 295/2004 şi cu obţinerea dreptului de utilizare a armelor de foc printr-o solicitare la Direcţia de Protocol a MAE cu autorizaţia emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Romane.

Importul/exportul armelor de foc se face sub aceeaşi aprobare a Inspectoratului General al Poliţiei Romane, printr-o cerere scrisă la Direcţia de Protocol a MAE care va contacta autorităţile responsabile.

În ceea ce priveşte radiocomunicaţiile există o legislaţie specială în acest domeniu în România, respectiv art. 13 alin. 1 din Ordonanţa de Urgentă a Guvernului nr 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor cu completări prin Legea 591/2002 ce prevedeutilizarea spectrului de frecvenţe radio numai după obţinerea unei licenţe autorizate.

Solicitarea de autorizare pentru obţinerea instalării şi operării staţiilor de comunicaţii prin satelit de către misiunile diplomatice se obţine de la Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, prin cererea scrisă înaintată de Direcţia de Protocol a MAE. Un răspuns oficial fiind obţinut în termen de 15 zile.

După cum se observă în cele de mai sus, Misiunile Diplomatice au multe privilegii şi imunităţi stabilite în baza unor acorduri şi convenţii internaţionale, însă acestea vin la pachet cu o serie de responsabilităţi si legislatie în vigoare, nescutindu-i astfel pe membrii misiunilor diplomatice, de respectarea drepturilor şi obligaţiilor conform legii statului în care îşi desfăşoară activitatea diplomatică, consulară şi de reprezentare.

CLASIFICAREA IMUNITĂȚILOR ȘI PRIVILEGIILOR DIPLOMATICE

În categoria imunităților sunt incluse:

• Imunitatea de jurisdicție : penală

civilă

adimistrativă

• Imunitatea de executare

• Inviolabilitatea localurilor

• Inviolabillitatea bunurilor și arhivelor diplomatice

• Inviolabilitaea personală a agentului diplomatic, a reședinței și a bunurilor sale

• Exceptarea de la obligația de a depune ca martor

Privilegiile diplomatice sunt:

• Libertatea de comunicare

• Libertatea de mișcare

• Privilegii de ordin fiscal

• Privilegii de ordin vamal

• Dreptul la arborarea drapelului național

• Facilități de sedere

• Scutirea de prestațiile personale

• Scutirea de obligațiile prevăzute de legislația asigărărilor sociale

• Dreptul la capelă

• Excetarea de la legislația privind donândrea cetățeniei

• Privilegiul administrării justiției

Din punctul de vedere al obiectului lor

• Reale: privesc un anumit bun:inviolabilitatea localului misiunii, a arhivelor

• Personale : privesc persoana agentului diplomatic:imunitatea de jurisdicție, inviolabilitatea personală

Din punctul de vedere al sferei de aplicare:

• Funcționale:cele care privesc actele îndeplinite în exercițiul funcției

• Extrafuncționale: cele care se referă la viața personală a diplomatului