In indeplinirea functiilor sale, reprezentanta diplomatica are anumite obligatii fata de statul pe teritoriu caruia isi desfasoara activitatea (art. 4 din Conventia de la Viena), si anume:

- sa respecte legile si dispozitiile statului acreditar, fara ca prin aceasta sa se aduca atingere privilegiilor si imunitatilor de care se bucura membrii unei reprezentante diplomatice;

- sa nu se amestece in treburile interne ale statului acreditar;

- sa nu foloseasca localurile reprezentantei in alte scopuri decat cele ale indeplinirii functiei reprezentantei diplomatice.

La randul sau, statul acreditar are anumite obligatii destinate sa asigure buna functionare a reprezentantei diplomatice. El trebuie sa acorde toate inlesnirile necesare indeplinirii functiilor acestuia (art. 25 din Conventia de la Viena), astfel:

- sa inlesneasca obtinerea localurilor necesare misiunii si sa o ajute la gasirea unor locuinte potrivite pentru membrii ei (art. 21 din Conventia de la Viena);

- sa asigure libertatea de circulatie a membrilor reprezentantelor diplomatice, in masura in care aceasta nu contravine legilor sale privind anumite zone de securitate (art. 26 din Conventia de la Viena);

- sa asigure posibilitatea de comunicare libera a reprezentantei diplomatice in scopuri oficiale (art. 27 din Conventia de la Viena).

4. Structura misiunii diplomatice

Functiile misiunii sunt reflectate de structura acesteia, modelul de mai jos fiind valabil chiar daca in anumite circumstante ele sunt indeplinite de o singura sau un numar restrans de persoane:

a) - conducerea misiunii/seful misiunii;

b) - sectiile politica, economica, culturala, presa, consulara;

c) - biroul atasatului militar;

d) - secretariatul, contabilitatea si arhivele;

e) - comunicatiile si alte servicii tehnice;

f) - personalul de serviciu.

a) Seful misiunii - coordonator al Sectiei politice a misiunii diplomatice

Conventia de la Viena din 1961 cu privire la relatiile diplomatice prevede ca seful misiunii diplomatice este ' diplomatul insarcinat de statul acreditant pentru a actiona in acesta calitate'. Sefii misiunilor diplomatice apartin unor ranguri sau clase diferite. Ei sunt numiti si acreditati de statul caruia ii apartine misiunea diplomatica (statul acreditant ) in statul de resedinta (statul acreditar) potrivit unei proceduri speciale.

Seful misiunii este raspunzator pentru toate problemele legate de misiune. El poate sa delege diferite functii personalului misiunii, dar este singurul responsabil, atat fata de propriul guvern, cat si fata de guvernul pe langa care este acreditat, pentru conducerea misiunii.

Seful misiunii acorda atentie deosebita urmatoarelor aspecte:

- indeplinirea obiectivelor politico-diplomatice care revin misiunii;

- transmiterea catre guvernul tarii gazda a opiniilor propriului guvern asupra problemelor importante de interes comun sau implicand o politica comuna; in asemenea cazuri actioneaza drept canal de comunicatie intre cele doua guverne;

- elaborarea pentru propriul guvern de rapoarte asupra evenimentelor politice si economice s.a. semnificative din tara de resedinta;

- informarea guvernului si a altor institutii si organisme din tara de resedinta asupra unor aspecte ale politicii interne si externe ale tarii sale;

- cunoasterea si stabilirea de relatii cu persoane cu influenta in statul in care este acreditat;

- frecventarea unui cerc de relatii cat mai larg si cat mai variat posibil, pentru a putea indeplini sarcinile prezentate mai sus.

b) Cancelaria

In statele care au adoptat acest sistem, seful cancelariei este in mod obisnuit responsabil pentru doua functii importante: a.) coordonarea activitatii misiunii si b.) supravegherea administrarii misiunii. In alte state, aceste sarcini revin adjunctului sefului de misiune (primului colaborator), sau sunt incredintate altor membrii ai personalului diplomatic al misiunii.

Seful cancelariei asigura, totodata, rezolvarea cu promptitudine a corespondentei.

Una dintre cele mai importante sarcini ale sefului Cancelariei este intocmirea unor fise documentare continand toate informatiile locale pe care orice nou sef de misiune sau membru al personalului ar trebui sa le cunoasca la sosirea la post.

Asemenea fise contin in mod obisnuit:

- organizarea MAE al tarii gazda, precum si a altor departamente si institutii cu care misiunea intretine relatii; problemele de care se ocupa fiecare sectie in parte; cum se poate obtine o intrevedere, ce persoane sunt abordabile etc;

- o scurta prezentare a tarii gazda si a situatiei politice interne la zi;

- un repertoar continand probleme de interes practic pentru membrii personalului (inlesniri de ordin medical, de calatorie, informatii despre clima, locuinte, obiceiuri si sarbatori, scoli, biserica etc); in mod normal aceste informatii sunt trimise in tara, la Directia Generala de Resurse Umane si la Directia de Spatiu din MAE pentru ca viitorii membrii ai misiunii sa se poata informa;

- o lista a personalitatilor, incluzand persoane deosebite avand influenta in sferele politice, economice, culturale, administrative, militare etc.

c) Sectia economica

Se ocupa, in mod deosebit, de dezvoltarea relatiilor economice si a celor comerciale dintre cele doua tari. Sarcina diplomatului responsabil cu activitatea economica a misiunii diplomatice este aceea de a sustine prin toate mijloacele posibile interesele economice ale propriului stat ; de a-i sprijini pe oamenii de afaceri aflati pe teritoriul statului acreditar, de a raspunde cu promptitudine la toate intrebarile specifice si, in general, de a furniza toate informatiile de baza care sa permita tarii sale sa elaboreze o strategie si o politica economica si comerciala adecvate, iar oamenii de afaceri sa poata evalua avantajele pietii locale. El studiaza in special schimbarile privind tarifele vamale, regulamentele de import, cele privind contingentarea precum si organizarea licitatiilor, el sfatuieste pe seful misiunii asupra oricarui act sau schimbare de politica economica si comerciala ce se poate dovedi utila sau in detrimentul intereselor propriei tari. Transmite, periodic, in Centrala MAE date privind conjunctura pietii locale, nivelul productiei economice in diverse sectoare, posibilitati de import/export etc.

d) Sectia cultura-presa

Diplomatii responsabili cu problemele de cultura si presa trebuie sa cunoasca bine situatia din tara de resedinta in aceste domenii, pentru a putea sa fie in masura sa furnizeze informatii utile pentru tara sa si sa identifice cele mai potrivite si eficiente canale de comunicare. Ei trebuie sa dispuna de o paleta vasta de relatii in sectoarele respective si sa mentina un dialog activ cu personalitatile cele mai reprezentative din domeniu. Este de la sine inteles ca diplomatii cu sarcini culturale si de presa trebuie sa fie excelenti cunoscatori ai realitatilor din propria tara, experti in domeniile lor de activitate. Diplomatia culturala a devenit astazi unul dintre mijloacele cele mai eficiente de cunoastere si apropiere a statelor.

Diplomatul responsabil cu activitatea culturala face propuneri de imbunatatire permanenta a cadrului juridic bilateral in materie si urmareste derularea la timp a actiunilor culturale convenite de cele doua state prin Acordul Cultural sau prin Programul de Aplicare a Acordului Cultural. El este principalul coordonator al actiunilor culturale majore desfasurate de misiunea diplomatica in statul acreditar (expozitii tematice - din domeniul istoriei, literaturii, artei s.a.; vernisarea unor expozitii - de carte, pictura, cu obiecte din patrimoniul national s.a.; traducerea, publicarea si lansarea unor lucrari de referinta din literatura statului acreditant; turnee ale unor teatre, ansambluri artistice, orchestre s.a.; prezentarea la posturile de radio si televiziune nationale si locale a unor momente cu semnificatie deosebita in istoria statului acreditant; organizarea unor manifestari culturale reunite sub genericul ,,Zilele culturii ..., in statul acreditar" - gale de filme, spectacole artistice, etc.; infiintarea de sectii sau lectorate de limba a statului acreditant la cele mai reprezentative universitati din statul acreditar s.a. Lui ii revine, totodata, responsabilitatea de a tine la zi documentarul constituit la misiune pe problematica de presa - principalele cotidiene, lista pincipalilor ziaristi si a formatorilor de opinie, relatiile utile ale misiunii in domeniu etc. El informeaza statul acreditant asupra evolutiei politice interne pe baza analizei presei locale.

e) Sectia consulara

Conform prevederilor art. 3 din Conventia de la Viena din 1961 privind relatiile diplomatice, ,, nici o dispozitie a prezentei Conventii nu poate fi interpretata ca interzicand misiunii diplomatice exercitarea functiilor consulare."

Zona sa de competenta teritoriala nu coincide, intotdeauna cu intregul teritoriu al statului acreditar, aceasta datorita faptului ca in anumite zone statul acreditant are infiintate, cu acordul autoritatilor competente, consulate generale, consulate, viceconsulate sau agentii consulare. De asemenea, este posibil ca pe teritoriul statului acreditar sa functioneze unul sau mai multe consulate onorifice ale statului acreditant.

Diplomatilor incadrati la sectia consulara le revine, in aceasta situatie, sarcina de a indeplini doua mari categorii de functii, respectiv:

a) ale misiunii diplomatice - de reprezentare si ocrotire a intereselor statului si conationalilor sai, de promovare a relatiilor prietenesti si de cooperare intre statul trimitator si statul de resedinta si de informare prin mijloace licite cu privire la evolutia vietii politice, economice, comerciale, culturale si stiintifice din statul acreditar;

b) functii specifice - privind reprezentarea, protectia si asistenta acordata conationalilor aflati pe teritoriul statului de resedinta si in unele domenii cu caracter civil sau comercial.

Functii consulare specifice (art. 5 din Conventia de la Viena din 1963 privind relatiile consulare):

b.1) Ocrotirea in statul de resedinta a intereselor statului trimitator si ale cetatenilor sai, persoane fizice sau juridice, in limitele admise de dreptul international.

Pentru indeplinirea functiei, Conventia de la Viena din 1963 prevede la art. 36 urmatoarele drepturi ale functionarilor consulari : - de a comunica in mod liber cu conationalii lor; - de a fi avertizati de autoritatile competente ale statului de resedinta cand in circumscriptia consulara a fost arestat un cetatean al statului trimitator; - de a vizita pe cetateanul statului trimitator daca este incarcerat sau detinut preventiv, ori in executarea unei hotarari judecatoresti, si de a lua masuri pentru apararea lui.

Pentru acordarea protectiei consulare trebuie respectate o serie de reguli, intre care: persoana fizica sau juridica sa aiba cetatenia, respectiv nationalitatea statului trimitator, aceasta legatura trebuind sa fie dovedita; infractiunea trebuie sa se bazeze pe incalcarea normelor de drept international de catre statul de resedinta; interventia se face la organul la care consulul are acces potrivit statului de resedinta; trebuie respectate cu strictete principiile fundamentale ale dreptului international pentru a nu se interpreta de catre statul acreditar ca un amestec in treburile sale interne.

b.2) Favorizarea dezvoltarii relatiilor comerciale, economice si stiintifice intre statele in cauza si promovarea in orice alt mod a relatiilor amicale intre ele

b.3) Eliberarea unor categorii de pasapoarte si alte documente de calatorie conationalilor, precum si acordarea de vize la cerere

b.4) Acordarea de asistenta cetatenilor statului trimitator

Asistenta consulara consta intr-o activitate complexa care urmareste sa inlesneasca sederea conationalilor in statul acreditar. In acest scop se stabilesc contacte multiple intre consul si conationalii sai, carora acesta le da diferite sfaturi, ajutoare materiale, asistenta in fata organelor administrative sau judiciare ale tarii de resedinta.

b.5) Functii notariale si de ofiter de stare civila

Consulii pot intocmi variate acte notariale: autentificarea de acte si documente cuprinzand declaratii, precum si dispozitii testamentare, certificarea unui fapt constatat personal, legalizare de sigilii, semnaturi, traduceri, eliberarea de extrase si copii simple, eliberarea de documente privind marfurile s.a.

Consulilor le revine, de asemenea, reponsabilitatea intocmirii si eliberarii unor acte de stare civila care isi vor produce efectul pe teritoriul statului acreditant, cum ar fi, de exemplu, certificatul de casatorie, nastere si deces.

b.6) Functii in materie succesorala

Conventiile consulare prevad, in general, obligatia autoritatilor statului acreditar de a anunta oficiul consular despre decesul unui conational si despre masa succesorala a defunctului. De asemenea, autoritatile sunt obligate sa informeze despre masurile de conservare luate in legatura cu bunurile mobile si imobile care au apartinut defunctului.

b.7) Apararea intereselor minorilor si incapabililor, cetateni ai statului trimitator

Functia are in vedere, in principal, situatia in care se cere instituirea unei tutele sau curatele.

b.8) Functia de reprezentare

Consulii au dreptul de a reprezenta ex officio pe cetatenii statului trimitator in justitie sau in fata altor autoritati ale statului acreditar.

b.9) Functii privind navigatia si aviatia civila.

Se refera la exercitarea dreptului de control si de inspectie asupra navelor maritime si fluviale avand nationalitatea statului trimitator si asupra aeronavelor inmatriculate in acel stat, precum si asupra echipajelor lor.

f. Birourile militare - care in raport cu importanta misiunilor diplomatice se pot subdivide in birou militar propriu-zis, birou naval si al aerului - au aparut in structura misiunilor diplomatice in secolul al IX-lea. Practica atasatilor militari a fost inaugurata de Austria, Prusia si Rusia, fiind urmata de celelalte state.

Birourile militare sunt conduse de un atasat militar, care face parte din cadrele armatei statului acreditant, dar care, indiferent de gradul sau, este subordonat ierarhic sefului misiunii diplomatice. Aceasta subordonare ierarhica nu impiedica pe atasatii militari sa comunice direct cu ministerele in privinta problemelor strict militare si in special acelora care se refera la secrete militare.

Atasatii militari indeplinesc functii:

- de observare si informare asupra situatiei militare din tara de resedinta;

- de cooperare cu autoritatile militare ale tarii de resedinta, in cadrul acordurilor stabilite intre cele doua state;

- de reprezentare a statului acreditant la ceremoniile oficiale care au loc in tara de resedinta (asista la defilari cu ocazia sarbatorilor nationale, participa la exercitii si manevre militare la care sunt invitati etc.);

- de consilier tehnic al sefului misiunii diplomatice, in domeniile de specialitate tehnico-militara, a caror cunoastere este necesara pentru o justa apreciere a situatiilor care fac obiectul analizelor politico-diplomatice.

B.5. Personalul misiunii diplomatice

Personalul unei misiuni diplomatice se imparte in trei categorii (art.15 din Conventia de la Viena) :

a.) personalul diplomatic (sau agentii diplomatici);

b.) personalul tehnic si administrativ;

c.) personalul de serviciu.

a) Personalul diplomatic (sau agentii diplomatici)

Este alcatuit, pe langa seful misiunii, din ministri - consilieri, consilieri, secretari I, II, III si atasati. Diplomatul cel mai mare in rang este numit prim colaborator (DHM - deputy head of mission) al ambasadorului si coordoneaza activitatea celorlalti diplomati aflati la oficiu diplomatic. La acestia se adauga atasatii militari si, de catre unele state, atasatii de telecomunicatii (cifratorii).

Atat in literatura de specialitate, cat si in practica, este des uzitat termenul de atasat comercial, respectiv, atasat de presa (cu toate ca acestia, au de regula, alte ranguri diplomatice, de exemplu ministrii consilieri, consilieri, secretari I, II si III).

b) Personalul tehnic si administrativ

Este alcatuit din: secretari tehnici, translatori, dactilografi, arhivari, contabili, referenti de specialitate (ex. personal de executie cu studii medii la sectia consulara), cifratori (in sistemul nostru, dupa anul 1990, cifratorii sunt posesori de pasapoarte diplomatice si anuntati la autoritatile statului acreditar in calitate de atasati).

Membrii personalului tehnic si administrativ sunt posesori de pasapoarte de serviciu, recunoscute ca atare de statul acreditar.

c) Personalul de serviciu

Acest personal cuprinde soferi, curieri, portari, oameni de serviciu, gradinari, mecanici, muncitori calificati (MC 1 si 2) etc. Trebuie sa se faca distinctie intre oamenii de serviciu ai misiunii diplomatice si persoanele din serviciu agentului diplomatic: menajerele, personalul care a fost angajat la resedinta diplomatului de catre acesta.

Personalul tehnic si administrativ si personalul de serviciu formeaza personalul neoficial al reprezentantelor diplomatice, avand un rol auxiliar, si anume acela de a-i ajuta pe agentii diplomatici sa-si desfasoare activitatea in cat mai bune conditii.

B.6. Corpul diplomatic