Ideea unificării continentului European în cadrul unei singure entităţi are o îndelungată tradiţie.

Anul 1947 - odata cu lovitura de stat comunistă de la Praga şi blocada Berlinului instituită de sovietici, lansarea de către americani a "politicii de îndiguire a comunismului şi a Planului Marshall de refacere a Europei post-belice - marchează începutul aşa-numitului "război rece" între lumea occidentală, dominată de SUA şi cea răsariteană, dominată de URSS.

Fiecare din aceste lumi reprezentă un bloc cu o ideologie proprie (capitalism sau comunism), iar logica de bloc - în plan economic, politic şi al securităţii - a marcat viaţa continentului european şi a întregii lumi pâna la prabuşirea regimurilor comuniste în Europa Centrală şi de Est la sfârşitul anilor '80.

Ca expresie a acestei politici, fiecare bloc şi-a creat propriile organisme economice, politice şi de securitate, diametral opuse. Abia după prabuşirea acestor regimuri şi autodestrămarea Uniunii Sovietice, a fost posibilă dizolvarea structurilor din Europa Rasariteană şi crearea unor organisme pan-europene, ca expresie a opţiunii spre unitate a popoarelor continentului.

In contextul politic internaţional de după cel de-al doilea război mondial, în Europa occidentală au apărut diverse organizaţii internaţionale, care au avut un puternic impact asupra integrării europene.

Organizaţia pentru Securitate si Cooperare în Europa (OSCE)

Este o organizaţie de securitate, reunind 55 de state cu statut deplin de la Vancouver (Canada) la Vladivostok (Federaţia Rusă) precum şi parteneri de cooperare (mediteraneeni si asiatici).

OSCE a apărut în anii '70, iniţial sub denumirea de Conferinţă pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE), într-un moment prielnic caracterizat printr-o destindere în relaţiile Est-Vest. Numai că unii vedeau Conferinţa ca o cale pentru a depăşi divizarea Europei de după cel de-al doilea război mondial, iar alţii pentru a consacra graniţele postbelice.

In decembrie 1994, cu prilejul reuniunii la nivel înalt de la Budapesta, csce s-a transformat în osce, stabilindu-şi sediul la Viena.

OSCE a devenit primul instrument pentru prevenirea conflictelor şi gestionarea crizelor, dotându-se cu capacitatea de a înfiinţa misiuni de lungă durată în zone conflict sau potenţial conflictuale.

Iniţiativa Central Europeană (ICE) este cel mai vechi şi cel mai mare forum interguvernamental de cooperare regională în Europa, cu un statut de observator în cadrul Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Originea sa se află în crearea Patrulaterei la Budapesta la 11 noiembrie 1989, fondatorii fiind Austria, Ungaria, Italia şi Republica Socialistă Federativă Iugoslavia. Cu această ocazie, miniştrii de externe ai celor patru membri fondatori au adoptat o declaraţie comună în care afirmă disponibilitatea guvernelor lor de a consolida relaţiile de bună vecinătate şi de a dezvolta cooperarea între ţările respective.

În 1990, Cehoslovacia a fost admisă şi Iniţiativa a fost redenumită Pentagonala, în 1991, cu admiterea Poloniei, a devenit Hexagonala.

O serie de noi ţări au fost admise în 1992, moment în care s-a decis pentru a redenumi organizaţia în Iniţiativa Central Europeană. Extinderea iniţiativei a continuat în 1993, 1996, iar din 2000 până în 2006, cu admiterea ultimei ţări, Muntenegru, numărului de state membre a crescut la optsprezece.

Între timp, mai multe state membre ICE au devenit membre ale Uniunii Europene, de asemenea, datorită contribuţiei ICE în ceea ce priveşte cooperarea pentru dezvoltarea economică şi socială a zonei. Secretariatul ICE se află la Trieste.

Republica Moldova a devenit membru ICE la 8 noiembrie 1996, cu ocazia Summit-ului de la Graz a Şefilor de Guvern ai ţărilor membre ale acestei organizaţii.

Odată cu aderarea României şi Bulgariei la UE, la 1 ianuarie 2007, ICE cuprinde un număr egal de state membre UE (Austria, Cehia, Italia, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria, România, Bulgaria) şi nemembre UE ( state din Balcanii de Vest: Albania, Bosnia şi Herţegovina, , Macedonia, Serbia, Muntenegru; 3 state din fosta URSS: Republica Moldova, Belarus, Ucraina). Din ICE fac parte opt state membre NATO (Bulgaria, Cehia, Italia, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria).

În 2008, Moldova a deţinut Preşedinţia ICE (PiE), pentru prima dată de la dobândirea statutului de membru al Iniţiativei. Pe perioada PiE, Moldova a acţionat pentru consolidarea cooperării dintre statele membre şi non-membre UE, în vederea facilitării transferului de expertiză şi acordarea de asistenţă punctuală în domenii relevante pentru relaţia cu UE. În acest sens, a susţinut valorificarea oportunităţilor oferite de ICE, transpuse în proiecte concrete. De asemenea, a încurajat promovarea valorilor democratice şi a standardelor europene ca un mecanism ferm de dezvoltare pentru întreaga regiune.

Procesul de Cooperare în Europa de Sud-est (SEECP)

Republica Moldova a aderat la Procesul de Cooperare în Europa de Sud-est (SEECP) la 4 mai 2006, în cadrul Summit-ului SEECP de Nivel Înalt de la Thessaloniki (Grecia).

La 10 octombrie 2006, Republica Moldova a semnat Carta de Bună Vecinătate, Stabilitate, Securitate şi Cooperare în Europa de Sud-est, devenind de jure membru cu drepturi depline la SEECP. Aderarea la SEECP atribuie Republicii Moldova statutul de membru nu doar geografic, dar şi politic al Europei de Sud-est şi reprezintă o avansare calitativă în calea spre integrare în Uniunea Europeană, Declaraţia de la Thessaloniki constituind astfel, un factor decisiv în implicarea activă şi participarea cu drepturi depline a Republicii Moldova în procesele şi iniţiativele regionale în Europa de Sud-est.

Consiliul de Cooperare Regională a fost instituit în februarie 2008, care consolidează toate iniţiativele şi procesele din Europa de Sud-est, organul politic suprem al căruia este SEECP.

Consiliul regional de cooperare (RCC)

RCC a fost oficial institutit la 27 februarie 2008, în calitate de succesor al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-est (PSESE) şi reprezintă rezultatul unui proces cuprinzător de restructurare a formatelor de cooperare regională, pentru adaptarea acestora la nevoile şi provocările actuale ale regiunii. RCC este destinat susţinerii cooperării regionale în ESE prin intermediul unui cadru cu apar tenenţă şi gestionare regională, care susţine, de asemenea, integrarea Europeană şi euro-atlantică. Rolul cheie al RCC este de a genera şi coordona proiecte de dezvoltare şi de a crea un climat politic care să permită implementarea proiectelor de un caracter regional extins pentru beneficiul fiecărei ţări individuale.

Obiectivele RCC constau în susţinerea cooperării regionale în ESE, într-un cadruregionally-owned and led, care să faciliteze integrarea europeană şi euro-atlantică a statelor din regiune.

Coordonarea activităţilor Procesului de Cooperare din Europa de Sud-Est (SEECP) cu cele ale RCC este esenţială: SEECP deţine rolul politic, RCC fiind braţul operaţionalal acestuia. Datorită dimensiunii operaţionale de care dispune, RCC are în mandat identificarea oportunităţilor de cooperare între statele din zonă şi promovarea de proiecte concrete în beneficul statelor din regiune.

RCC favorizează accesul iniţiativelor şi grupurilor de acţiune din ESE la instrumentele şi mecanismele de susţinere politică, tehnică şi financiară la nivel regional şi internaţional. RCC presupune un grad sporit de implicare a statelor din zonă, pe trei coordonate esenţiale: politic, financiar, personal.

Activitatea RCC este axată pe 5 domenii prioritare de activitate:

· Economică şi Socială:

· Infrastructura şi Energetica:

· Justiţia şi Afaceri Interne:

· Cooperarea în domeniul Securităţii:

· Dezvoltarea Capitalului Uman:

Secretariatul Regional pentru Cooperare Parlamentară în ESE îşi are sediul la Sofia.

Organizatia cooperarii economice la marea neagra (OCEMN)